Dupa știinţa mea, a trecut neobservată aniversarea zilei de naștere a lui Geo Bogza (6 februarie 1908). A murit pe 14 septembrie 1993. A fost un poet intr-adevăr revoluţionar (stilistic si politic), un mare reporter, un moralist, iar in anii tiraniei lui Ceaușescu, un reper indispensabil pentru mulţi dintre noi.
A participat la marea aventură a avangardei artistice interbelice. A sfidat tabuuri şi a promovat o viziune de o modernitate ce-ţi tăia răsuflarea. In timpul dictaturii antonesciene, scrierile i-au fost interzise şi denunţate drept „degenerate”. Unii i-au reproșat concesiile făcute stalinismului. Nu le-a negat, le-a recunoscut şi a avut remușcări toată viaţa.
Spre deosebire de G. Călinescu (şi nu doar de el), de pildă, nu a intrat in PMR. Era un spirit intr-adevăr independent. Ideologii partidului, de la Leonte Răutu la Dumitru Popescu-Dumnezeu, l-au urât. Le stătea in gât. Intr-o tabletă care a facut vâlvă in momentul apariţiei, Bogza le spunea criticilor săi ceva de genul: Să nu ajungeţi ca noi, să vi se scandeze, cu tălpile pa jaratec, „'Joacă bine, moș Martine/Că-ţi dau pâine cu măsline!'”
Eu unul, l-am preţuit şi il voi preţui câte zile voi mai avea. Să ne mirăm ca N. Steinhardt i-a dedicat un studiu monografic elogios? Bogza a fost un apostat, un spirit intr-adevăr eretic, unul dintre aceia care au vizitat ceea ce se făgăduia a fi Raiul şi despre care a constatat că era, de fapt, Iadul...
Limba boului
În cele din urmă s-a pus problema
să se măsoare limba boului.
Întâi s-a încercat cu metrul
Apoi cu kilometrul
Dar nu a fost de ajuns.
Atunci s-au folosit tot felul de măsurători:
Distanţa dintre alfa şi omega
Cea dintre vid şi materie
Şi chiar cea dintre sens şi nonsens.
Dar tot nu a fost de ajuns.
Nimic nu a fost de ajuns.
Nimic n-o să măsoare niciodată
Cât e de lungă limba boului.
--------------
Geo Bogza, din volumul „Statui in lună”, 1977.
