Britanicii au votat joi în alegerile locale din 107 orașe. Ei au votat pentru consiliile locale și pentru 11 „primari”, în jur de o treime din pozițiile de acest fel existente la nivel național.
Partidul la guvernare în Marea Britanie a pierdut aproape jumătate din locurile din consilii locale contestate în alegerile de joi - în jur de 400, unul dintre cele mai proaste rezultate din ultimii 40 de ani.
În Marea Britanie, primarul joacă un rol diferit în fiecare zonă - de la atribuții mai degrabă ceremoniale în orașe mici, la rolul de lider al consiliului local. Londra are un primar doar din 2000, care se ocupă de buget, transport și poliție. Consiliul local este cel care se ocupă de școli, servicii sociale, locuințe și colectarea deșeurilor.
Alegerile locale de joi sunt un test important înaintea alegerilor parlamentare care vor avea loc la sfârșitul acestui an, în special pentru Conservatorii care sunt la putere încă din 2010. Potrivit Politico, este cel mai periculos moment pentru guvernul condus de Rishi Sunak.
În zona de unde candidează Sunak, Yorkshire, localnicii au ales un nou primar regional din partea partidului Laburist.
Alegătorii ar putea fi demoralizați de o pierdere în alegerile locale. Liderul Laburist Keir Starmer le-a transmis Conservatorilor „să facă loc” pentru următorul guvern.
În timpul alegerilor de joi, o singură regiune a votat din nou și pentru parlamentare, în Blackpool. Laburiștii au înclinat balanța, acolo, cu 26% față de data trecută, câștigând o victorie detașată.
În ziua votului, fostul premier Boris Johnson a fost refuzat la secția de vot după ce a uitat să-și aducă documentele cu el. Guvernul condus de Johnson este cel care a introdus în 2022 o lege care necesită ca alegătorii să se prezinte cu un document cu fotografie, în 2022.
Britanicii nu au cărți de identitate, dar pot aduce permise de conducere, abonamente de călătorie sau pașapoarte pentru a-și dovedi identitatea.
Marea Britanie se bazează pe un sistem cu două partide principale, Conservatorii (dreapta și centru-dreapta) și Laburiștii (stânga și centru-stânga). Mai există câteva partide, precum Liberal Democrații, Verzii și Reformiștii (fostul partid al liderului campaniei pentru Brexit, Nigel Farage), care ajung să fie reprezentate mai puternic în alegerile locale dar au un impact neglijabil asupra politicilor naționale.
Critica împotriva Laburiștilor pe tema războiului din Gaza
Laburiștii nu s-au mișcat suficient de decisiv pentru a se dezice de războiul Israelului împotriva Gazei, arată voturile din această săptămână. Ei au pierdut un procent mare de voturi în țara cu o populație musulmană de aproape 4 milioane de oameni (6,5% din populația țării).
Nu sunt de neglijat nici sutele de mii de alegători de alte religii care vor încetarea focului în Gaza - la șapte luni după începutul războiului, la Londra încă se strâng sute de mii de protestatari pentru a susține cauza palestiniană. Partidul a făcut apel la un armistițiu în Gaza doar în februarie, la peste cinci luni de la începutul războiului.
Guvernul Conservator susține Israelul în războiul din Gaza.
Partidul nu a reușit nici să ofere un lider care să inspire și să motiveze alegătorii. Liderul Laburist Keir Starmer este descris ca fiind „plictisitor” și „slab”.
Criticile împotriva Conservatorilor
După 14 ani de guvernare Conservatoare, starea Marii Britanii s-a înrăutățit simțit pentru mulți dintre cetățenii țării. Economia, sănătatea și imigrația sunt grijile principale ale britanicilor, arată un sondaj de opinie recent.
- Impactul Brexitului și nivelul de trai
Potrivit autorităților britanice, fiecare britanic a pierdut în medie 2.000 de lire în 2023 din cauza Brexitului; fiecare londonez a pierdut 3.400 de lire. Întreaga țară a pierdut 2 milioane de slujbe, dintre care 300.000 doar în Londra, multe dintre ele în sectorul transportului, ospitalității și vânzărilor. Firma de consultanță Goldman Sachs estimează că Marea Britanie a pierdut între 4 și 8% din PIB din cauza Brexitului.
Această contractare a economiei, împreună cu criza locuințelor și inflația, au redus nivelul de trai pentru mulți britanici, iar guvernul Conservator nu a oferit soluții pentru aceste probleme. Marea Britanie are cu 16% mai multe persoane fără adăpost decât avea cu un an înainte, iar 4 milioane de copii britanici suferă de sărăcie atât de gravă încât ajung să fie flămânzi - de două ori mai mulți decât anul precedent. Una din cinci gospodării britanice sare peste mese din când în când, pentru că nu și le pot permite.
Tinerii au fost în special afectați de criza locuințelor, salariile mici, inflație și lipsa oportunităților în Europa. Mulți dintre ei consideră că sistemul cu două partide din Marea Britanie nu le oferă o alternativă reală. Tinerii britanici nu aderă la mitul că, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii devin mai conservatori - generația Milenialilor rămân în general susținători ai Laburiștilor pe măsură ce îmbătrânesc.
- Sistemul de sănătate
Sistemul de sănătate național (NHS) este perla statului britanic - motiv de mândrie națională și cauză politică importantă. Însă, după 14 ani de guvernare Conservatoare, situația arată astfel: 8% dintre posturi sunt neocupate, cozile pentru o programare durează luni sau chiar ani întregi, sistemul nu face față cerinței de ajutor pentru nevoile psihice, iar din ce în ce mai mulți britanici au ajuns la clinicile private pentru că nu mai pot obține ajutor din sistemul de stat.
Zece milioane de britanici așteaptă o programare sau un tratament, iar unul din cinci tineri așteaptă peste un an pentru tratament. În ultimii patru ani, peste 200.000 de britanici nu au primit tratament, chimioterapie sau operații necesare pentru a le salva viața.
Diferențele dintre săraci și bogați, dintre centrele urbane și cele post-industriale, este agravată și de situația din spitale. În zonele bogate și cu acces la îngrijiri medicare, speranța de viață este de 94 de ani - în timp ce în zonele mai puțin deservite de sistemul de sănătate, speranța de viață ajunge să scadă la 66 de ani.
Experții cer viitorului guvern să declare situația din NHS o urgență națională.
- Imigrație
Parte din campania Brexit a mizat pe frica de refugiați și ura față de imigranții est-europeni. Imigrația rămâne un subiect cheie și în aceste alegeri, chiar dacă în 2022 șase din zece britanici considerau că migrația este foarte bună pentru țara lor.
Odată cu scăderea imigrației din UE în Marea Britanie și după pandemie, britanicii au înregistrat lipsa personalului în mai multe sectoare: de la sănătate, la transport și servicii. O cincime din populația angajată din Marea Britanie nu s-a născut în aceeași țară, iar imigranții sunt statistic mai rar șomeri decât britanicii și ocupă în proporție mai mare ture de noapte.
În ceea ce-i privește pe refugiați, grija principală sunt oamenii care trec Canalul Mânecii în bărci mici, câteva zeci de mii în fiecare an. În același timp cu alegerile locale, ministerul de Interne al Marii Britanii a început să strângă refugiați pentru a-i trimite în Rwanda. În ciuda avertismentelor că această măsură încalcă drepturile omului, fiind pe deasupra atât scumpă cât și ineficientă, guvernul britanic a aprobat această măsură la sfârșitul lunii aprilie.
- Căile ferate
Altă problemă în Marea Britanie este și cât de dificil și de scump este un drum dintr-o parte în cealaltă a țării. Trenurile au devenit din ce în ce mai scumpe în Marea Britanie și sunt cele mai scumpe din Europa atunci când sunt cumpărate pentru aceeași zi. Prețurile nu sunt constante ci fluctuează, iar pasagerii trebuie să aleagă dintre o sumedenie de companii.
În ziua de astăzi, de unde în Europa trenurile sunt de două ori mai scumpe decât zborurile, în Marea Britanie trenurile sunt de patru ori mai scumpe decât alternativa mai poluantă.
Chiar și acum un deceniu, britanicii plăteau cu 30% mai mult pentru biletele de tren decât restul europenilor, iar costul rămâne încă foarte ridicat.
Laburiștii au promis să naționalizeze căile ferate de călători (nu și de marfă) în cinci ani după ce câștigă alegerile parlamentare care vor avea loc anul acesta.
Căile Ferate Britanice au fost naționalizate în 1948, apoi privatizate între 1993 și 1997, o urmare a politicii neoliberale a premierilor conservatori Margaret Thatcher (care privatizase aproape toate companiile de stat până în 1990, mai puțin căile ferate) și John Major, succesorul său. De atunci, prețurile biletelor de tren au crescut în termeni reali cu 23%.
📰 Europa Liberă este și pe Google News
