Site-ul universal.net rezumă opiniile directorului executiv al Democracy Reporting International, Michael Meyer-Resende, privind situația din statele foste sovietice. Rusia susține că această parte a Estulului aduce și produce stabilitate, or nu e deloc așa. Exemplele exclud statele baltice, care au avut un cu totul alt parcurs, și au în vedere celelalte 12 state ale fostei URSS, care „suferă de pe urma a cinci conflicte frontaliere militarizate și au avut în ultimii 20 de ani opt revolte masive din cauza unor alegeri măsluite. Trei guverne au fost răsturnate. (în timp ce )În UE cifrele pentru aceleași situații sunt zero, zero, respectiv zero în cazul tuturor celor 27 de membri”.
Orice scrutin se transformă într-un test de rezistență la un stres masiv
Principala sursă de instabilitate în Est este ilegitimitatea elitelor post-comuniste, care „nu sunt interesate de politica democratică, ci de a se menține la putere cât mai mult posibil și indiferent de ce dorește populația”. În aceste condiții, spune Michael Meyer-Resende, „orice scrutin se transformă într-un test de rezistență la un stres masiv”, iar Belarus rămâne unul dintre cele mai „înfiorătoare exemple”. „În Belarus, populația e cea care apără legea și ordinea, împotriva unor organe de securitate care au făcut prăpăd. De exemplu, constituția proclamă solemn că nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor crude, inumane ori umilitoare, dar cu toate acestea sute de belaruși au fost torturați de forțele de securitate; nici un organ al statului nu a făcut nimic pentru a-i opri sau inculpa pe făptași”. Concluzia este că Uniunea Europeană ar trebui să-și revizuiască termenul de real-politik, scoțându-l din generalități. De pildă, să aloce fonduri masive pentru democratizarea acestor state.
Tot pe site-ul universul.net, un articol descrie cum se vor întoarce în Rusia banii din faimosul împrumut de urgență acordat deVladimir Putin lui Lukașenka. De fapt, ar fi vorba mai ales de sume care să refinanțeze datoriile Belarusului către Moscova. Liderul de la Minsk va avea însă probleme și mai mari. Are nevoie de 3-4 miliarde de dolari pe an pentru a-și putea continua plata sau refinanțarea datoriei publice – din care 95% este în valută străină. „Cu sancțiunile din Occident, piața este deschisă doar investitorilor din Rusia sau China, care nu sunt prea cunoscuți ca altruişti”, susține Daniel Krutzinna, consilier al fostului prim-ministru Belarus, Serghei Rumas, citat pe universul.net.
Este o democrație care pare să se afunde în rutină
Într-un interviu consemnat de Daniela Rațiu pentru ziare.com, Ioan Stanomir spune că „Alegerile locale într-un singur tur de scrutin au făcut loc demagogilor și populiștilor în administrația marilor și micilor orașe, sate sau comune”. După un moment de mobilizare civică, alegătorii români au trecut „la abandonarea unor speranțe pe care nu ezit să le calific drept dovadă de naivitate. (...) (România) Este o democrație care pare să se afunde în rutină, în marasm, în dezangajare". Or, „tocmai de aceea(…) prezența la vot este cu atât mai importantă”. Din păcate, mai spune Stanomir, pandemia a fost folosită ca un alibi pentru mediocritatea și propriile limite ale actualei clase politice.
Cristian Lică se dovedește ceva mai optimist când scrie pe republica.ro despre viitorul școlii în România. Așa cum apariția în țară a companiei de taximetrie uber a stârnit neîncredere și proteste, sfârșind prin a fi tolerată, cu tot cu succesul ei relativ, la fel va fi și cu școala online. Pe măsură ce va crește numărul „elevilor digitali”, se va decanta și categoria „profesorilor digitali”. „Statul incapabil sau profesorii retrograzi nu vor reuși decât să încetinească, cu câțiva ani, acest proces ireversibil”.
