Pentru istoricul Alexandru Bordian anii de independență sunt peste un sfert de secol de ratări ale unor șanse pe care istoria le-a tot oferit de la 1991 încoace și, în final, sentimentul presant al eșecului total. El are certitudinea că proiectul „Republica Moldova” e în derivă, iar vârsta statului nu este încă atât de mare ca să-ți dai seama dacă are sau nu viitor.
Alexandru Bordian: „În scriitură, de exemplu, nu-mi imaginez cum s-ar face trecerea asta de la scriitorii clasici direct spre cei postmoderniști cumva. Adică e nevoie și de curentul acesta modernist, de scriitori care reprezintă o anumită tranziție, o anumită epocă și cumva parcă nouă ne lipsește un element de acesta de trecere spre statele care cunosc, într-adevăr, dezvoltarea și spiritul legilor.”
Europa Liberă: În ’91 ce vârstă aveai?
Alexandru Bordian: „Aveam trei ani.”
Europa Liberă: Și cum vezi tu etapele acestea pe care le-a parcurs până astăzi statul Republica Moldova?
Alexandru Bordian: „Falimentare cumva. Nu sunt deloc optimist, sincer să vă spun, adică aș minți dacă aș spune că văd viitor, văd ceva clar, senin.”
Europa Liberă: Și dacă voi, generația tânără, puneți aceste accente, atunci statalitatea asta se clatină și mai mult?
Idealuri politice în Moldova nu sunt...
Alexandru Bordian: „Mi se pare că generația Y, că e generația Y a milenialilor, cumva așa, cohorta Y, dacă o să reiasă din aceleași stratageme, din aceleași idealuri ca și generația X a părinților noștri, o să fie în genere falimentară, pentru că parcă cunosc o situație de paralizie cumva așa, parcă sunt blocat, pentru că idealuri politice în Moldova nu sunt. Nu vezi o perspectivă la ce te-ai alipi și pentru ce să lupți, pentru că-i corupt într-o măsură, absolut corupt totul și e într-o delăsare. Dacă în Statele Unite deja călătoriile spre Marte nu sunt ficțiune dar realitate, dar la noi e o mizerie pe străzi, chibrituri, foi, hârtii, chiștoace, flegmă – toate chestiile astea sunt descurajatoare.”
Europa Liberă: Care e aportul vostru, al tinerilor, la schimbarea acestei situații deplorabile despre care vorbiți voi?
Alexandru Bordian: „Fiecare tânăr trebuie să facă ceea ce cunoaște el și vrea să facă în viața asta. Eu, de exemplu, nu mă văd în nimic altceva decât să scriu și vreau să perseverez în domeniul acesta, să scriu bine-bine, nu influențat de...”
Europa Liberă: Tu ai scris deja o carte, ai și popularitate...
Alexandru Bordian: „Nu știu de popularitate, dar da, am scris, am debutat în acest an. Dar și eu sunt victima la multe prejudecăți, la decorul acesta de aici care nu s-a identificat, nu-și poate face o autocritică față de propria istorie, față de prezent și viitor unde mergem. Când eram în Franța, scriam ficțiune legată de timpul liber, legată de viitor și legată de un mod de viață eco, bio, sănătos. De când sunt aici, sunt preocupat de istorie, de niște frustrări istorice și nu înțeleg de ce. Adică cumva parcă locul îți dictează o anumită tematică, o anumită preocupare, dar ceea ce mă preocupă aici, ce mă doare aici nu mi se pare deloc sănătos.”
Europa Liberă: Tu ești alegător.
Alexandru Bordian: „Da.”
Europa Liberă: Îți dai votul și mandatezi pe cineva să te reprezinte în Parlament.
Alexandru Bordian: „Așa e.”
Europa Liberă: Cum ai vrea tu să fie politicianul care să te reprezinte?
Alexandru Bordian: „Pe scena politică din Republica Moldova n-am văzut politicieni care să-mi placă, parcă mi se par semiimpostori chiar și cei care n-au ajuns încă să demonstreze ceva. Oricum am o anumită credință că treptat o să fie o trecere, dar tranziția asta-i prea lungă. Mie îmi spuneau profesorii la facultate că tranziția asta durează de când sunt ei copii și tot suntem într-o tranziție eternă.”
Europa Liberă: Iar politicienii care ajung să guverneze statul Republica Moldova zic că ei se identifică cu populația sau ei reprezintă oglinda societății.
Eu am impresia că nici oamenii simpli nu se mai identifică cu schimbarea, cu mișcarea, e o stare atât de mocnită...
Alexandru Bordian: „Nu cred deloc că reprezintă societatea și omul simplu și eu am impresia că nici oamenii simpli nu se mai identifică cu schimbarea, cu mișcarea, e o stare atât de mocnită... Și nu dau vina aici doar pe oamenii simpli, dar și pe cei care guvernează. Oamenii care guvernează în Moldova sunt un sloi de oameni foarte indiferenți față de cei simpli și cunosc din cazuri personale, când am vorbit cu politicieni în situații mai nonformale. Și nu cred deloc că ei au idee de ce se întâmplă, deci atunci când tu mănânci, tu nu ai cum să simți durerea celui care n-are ce înfuleca dimineața. Și oameni care n-au ce mânca chiar sunt foarte mulți și ei sunt agresivi. Eu când mă uit la oameni bătrâni și-i văd înfuriați, mă enervez și eu pe ei că sunt agresivi și-ți dau și coate în transportul public. Apoi mă gândesc că ei sunt victime ale indiferenței politicienilor și mă gândesc că și ei au fost cândva copii și eu, dacă aș fi tatăl lor, văzând din Cer ce se întâmplă cu ei la bătrânețe acum, cumva m-ar durea, adică pe mine mă doare de toți chiar în țara asta, dar politicienii nu cred că se identifică cu populația.”
Europa Liberă: Acești politicieni când vin și cerșesc votul alegătorului, ei fac promisiuni și făgăduielile lor se reduc la lucruri simple: că vor aduce bunăstare, prosperitate în casa cetățeanului, în buzunarul cetățeanului, că vor edifica statul de drept, că democrația va fi la ea acasă, iar pe de altă parte, când discuți cu alegătorul zice că acestea sunt vorbe frumoase, se promite marea și sarea ca după asta prăpastia chiar să apară între cetățean și politician. Propune soluții, soluții pentru a se depăși această situație când cel de sus nu mai trăiește cu grijile celui de jos, iar cel de jos îi dezamăgit, nu mai crede în nimeni și în nimic.
Alexandru Bordian: „Nu știu, nu sunt politician, nu cuget asupra...”
Europa Liberă: Păi soluțiile nu vin neapărat de la politicieni.
Alexandru Bordian: „În sens că eu am asistat când din generația mea tineri care s-au angajat a fi funcționari la ministere, la Guvern îi văd că conduc, iau decizii în aceeași manieră ca și oamenii de 40-50-60 de ani și cumva m-am dezamăgit foarte mult chiar și în tinerii din generația mea, că în marea lor majoritate s-au lăsat foarte mult influențați și au acceptat că e un joc mai sigur și e o soluție mai ideală pentru a te hrăni, a-ți cumpăra mașină, casă; cumva se complac în propria depravare.”
Europa Liberă: Dar nu sunt exagerate aceste pofte, aceste ambiții ale generației tinere că neapărat astăzi încă neavând 30 de ani, dar trebuie să intre în posesia unui apartament luxos sau unei mașini de lux, să aibă bani și pentru vară la mare, și pentru iarnă la munte, și pentru distracții non-stop? Nu sunt exagerate aceste pofte?
Acum ca să înțelegi cât de nefast trăiești și cât de incorect, ai nevoie să te detașezi, să pleci o vreme, să fii în exil, să fii renegat de propria țară...
Alexandru Bordian: „Sunt foarte exagerate. Nu văd niciun rost în a alerga după imobil și mașini, dar am impresia uneori că avem în ADN o frică de a nu rămâne flămânzi a doua zi și mâncăm mult azi, băgăm în noi, ca să ne asigurăm că mâine n-o să murim de foame. Ca și popândăul care strânge grâne nebunește, ca la iarnă să nu moară de foame. Acum ca să înțelegi cât de nefast trăiești și cât de incorect, ai nevoie să te detașezi, să pleci o vreme, să fii în exil, să fii renegat de propria țară. Eu am simțit ce-i asta, nu că renegat, dar am fost într-un oarecare „exil”. Și mi-e foarte utilă detașarea asta de propria țară ca să-ți dai seama cât de decăzuți suntem.”
Europa Liberă: Doi ani ai fost în afara Republicii Moldova?
Alexandru Bordian: „Da, da...”
Europa Liberă: Ai mers și în Spania, și în Franța. E o diferență între felul cum înțeleg acolo tinerii să-și construiască viitorul și cum și-l văd cei de aici, din Republica Moldova?
Alexandru Bordian: „Da, sigur. Bunăoară, în Franța am observat că tinerii, marea majoritate – și nu exagerez când spun asta – susțin politicienii care promit o guvernare care să se axeze pe un mod sănătos de viață; pe biciclete, trotinete și nu mașini; pe găini crescute în aerul liber și nu cuști; care își fac griji de ecosistem, care își fac griji de încălzirea planetei...”
Europa Liberă: Deci, tu vezi mai degrabă acolo o gândire sănătoasă și aici una bolnăvicioasă?
Alexandru Bordian: „O superavansată gândire, pentru că se centrează în jurul omului și a fi sănătos, și a fi degajat. Acum chiar și accesele acestea de naționalism din Moldova mie nu mi se par deja sănătoase, pentru că cumva ar trebui invers. Nu pot să mă pronunț în privința asta, dar mi se pare un naționalism pe alocuri înverșunat și prea duios.”
Europa Liberă: Eu te țin minte încă din anul 2009.
Alexandru Bordian: „Da, și eu am vrut să spun asta, că nouă ani au trecut.”
Europa Liberă: Nouă ani au trecut de atunci și mulți din cei care au ieșit atunci în Piața Marii Adunări Naționale și au pledat pentru idealuri, pentru viață frumoasă spun că li s-a furat speranța. Și iată de aici această mare dezamăgire care s-a cuibărit în sufletul lor. Au dat mâinile în jos și cu asta basta?
Alexandru Bordian: „Nu! Eu am fost dezamăgit până în clipa în care am înțeles că nu trebuie să aștept nimic de la nimeni și cumva am căutat singur să-mi fac dreptate și dacă nimeni nu te publică în Moldova, nu-ți editează cartea, ți-o publică în România și lumea-i mult mai mare decât numai Moldova; viața nu-i numai în Moldova, adică frontierele acestea sunt niște chestii convenționale și prostești.”
Europa Liberă: Dar revoluția ceea îți mai trezește amintiri?
Alexandru Bordian: „Da, deseori mă gândesc la ea. A fost ceva neobișnuit, știu că a fost un fel de bucurie juvenilă așa, infantilă un pic, dar eu am crezut că ceva o să se schimbe, eram influențat de ceea ce se întâmpla atunci în Armenia, Georgia...”
Europa Liberă: Ucraina...
Acum nu sunt adeptul ideii că neapărat revoluția schimbă ceva într-o societate...
Alexandru Bordian: „Ucraina, da, da, da. Și apoi totul s-a ruinat foarte repede. Acum nu sunt adeptul ideii că neapărat revoluția schimbă ceva într-o societate; revoluția mai degrabă una cognitivă, nu de asta virulentă, violentă, dar atunci a fost necesar că, într-adevăr, căderea sistemului acela comunist era o chestie necesară, dar cei care au venit n-au fost o soluție, n-au fost o alternativă deloc.”
Europa Liberă: Tu acum mergi pe pista scriitoricească.
Alexandru Bordian: „Așa, da...”
Europa Liberă: Dacă eventual revine iarăși pasiunea ta pentru istorie, cum ar arăta această filă de 27 de ani a tânărului stat Republica Moldova? Ce ar cuprinde?
Alexandru Bordian: „Istoria furtului. A spus-o, pare-mi-se, Sergiu Mocanu că Republica Moldova e istoria furtului din ’91 până încoace, dar eu cred că Moldova nu și-a găsit vocea deloc. Sunt foarte sceptic, uneori am impresia că o să se topească, o să se amestece cumva ori cu Estul, ori cu Vestul. Și dacă o să meargă în direcția estică, o să se dezintegreze, n-o să rămână nimic, dar eu cumva mă asociez cu cultura românească, în general, și nu sufăr din asta, pentru că Moldova-i un stat și dacă te rezumi numai la statalitate, atunci pierzi mult, trebuie să te aliezi cumva culturii, nu statului, pentru că statele sunt lucruri efemere. Străbunica mea a trăit în Imperiul Țarist, apoi în România Mare, apoi în Uniunea Sovietică și apoi în Moldova – patru țări diferite și ele toate au murit, adică una n-a murit.”
Europa Liberă: De ce nu s-a pus punct odată și pentru totdeauna problemei identitare, pentru că o dată la patru ani politicienii speculează cu această problemă?
Alexandru Bordian: „Asta vine și din necunoașterea oamenilor simpli, adică cumva ei înghit această momeală. Când vine unul și-mi zice de limbă, de istorie, nici n-am nevoie să-l ascult, adică îi spun că aș vrea să încheie această discuție, pentru că eu am deja concluziile mele în cap despre istorie și despre jandarmul român...”
Europa Liberă: Și care sunt concluziile tale?
Alexandru Bordian: „Eu știu foarte bine ce limbă vorbesc și deci uneori când vine cineva să-mi spună ce limbă vorbesc și ce istorie am, am impresia – și așa și este – că mă are de un prost, mă are de un infant social sau cognitiv. Nu știu, nu-mi place deloc abordarea asta, mi se pare nesănătoasă și sfidătoare.”
Europa Liberă: Dar tot tu spuneai că e o rătăcire pentru o bună parte din populație și atunci cineva trebuie să ajute, să scoată oamenii aceștia din rătăcire?
Alexandru Bordian: „Nu. O să fie ceva sănătos din acești oameni doar dacă o să-și concentreze și guvernarea puterile pe tânăra generație, pe copiii care se nasc acum și pe oamenii care sunt acum copii, pentru că pe acești de la 40 în sus nu-i mai schimbi. Aici doar pensia trebuie să fie OK ca să nu avem bătrânei supărați, dar schimbarea vine doar dacă nu dai mâncarea aiurea la copii la grădiniță, pentru că nu-mi place deloc la grădiniță cum hrănesc copiii și e o bătaie de joc.”
Europa Liberă: Ai o fiică, pe care o duci la grădiniță?
Alexandru Bordian: „Așa e.”
Europa Liberă: Și cunoști realitățile pe interior?
Alexandru Bordian: „Și-mi pare modest, nu-mi place deloc atitudinea, nu că a educatorilor, nu constă, nu-mi place atitudinea statului care uneori au și întârzieri de produse la grădinițe, nu livrează la timp sau dacă livrează, livrează, apropo, carne de cea mai proastă calitate.”
Europa Liberă: Pentru că e la modă să se organizeze offline-urile acestea cu demnitarii de stat, iată, dacă ai participa la o asemenea discuție cu președintele, spicherul și premierul, ai avea ce să le reproșezi, ce să-i întrebi?
Alexandru Bordian: „Dacă nu li-e silă să-și privească chipul în oglindă? Sincer, atâția ani ar trebui să ai o mare putere ca să-ți insufli că ceea ce faci e OK. Nu știu, ar trebui să te prefaci mult timp chiar și cum dl Igor Dodon, am impresia că a devenit victima propriilor povești din cap, adică nu știu, mi se pare grotesc, grotesc mi se pare și fotografii cu vedete, adică n-o să-l vezi pe Igor Dodon făcând fotografii cu intelectuali ruși, dacă atât de mult îi plac rușii, dar o să-l vezi cu vedete. Cu Egor Krid l-am văzut, adică nici mie nu mi-ar veni în cap așa o predilecție spre a face fotografii, dar... dacă poziția lui e simbolică...”
Europa Liberă: Iar pentru domnii Candu și Filip, ce întrebări ai avea?
Alexandru Bordian: „Aici e o comunitate de gășcari care au un sistem pe verticală la care ei se supun și cred că întrebările trebuie să fie la nașul lor, la al lor... știți Dvs. la cine.”
Europa Liberă: La dl Plahotniuc?
Alexandru Bordian: „La Plahotniuc, da.”
Europa Liberă: Și dacă ai discuta cu dl Plahotniuc, ai avea ce să-i spui?
Am observat că am devenit și eu apatic față de ceea ce se întâmplă în politică...
Alexandru Bordian: „Da, sigur. Aș vrea să-mi povestească despre vreo schemă ca să pot scrie vreo povestire, vreo schemă de cum funcționează corupția în Moldova, cred că cunoaște foarte bine.”
Europa Liberă: Din contra, cei de la guvernare spun că luptă împotriva flagelului și încearcă să facă curățenie, să dezrădăcineze fenomenele acestea care și ele macină statalitatea Republicii Moldova?
Alexandru Bordian: „Populism și demagogie. Nu știu, nu mai cred, nu mai înghit farsa asta de ani de zile și am observat că am devenit și eu apatic față de ceea ce se întâmplă în politică. Deci nu mai citesc atât de mult știrile, decât pe Facebook. Și sursele media cumva m-au dezamăgit, foarte puține instituții media sunt credibile și n-am niciun interes aproape deloc. Se creează o impresie că toți așteaptă ca să se dezintegreze această entitate, acest stat, parcă se așteaptă sfârșitul și, gata. În 2009-2010 aveam așa o impresie că wow mergem într-o direcție care are să ne ducă spre noi culmi, iată-iată vine o schimbare cu care, într-adevăr, o să cunoaștem occidentalizarea. Doamne, dar nu se schimbă așa lucrurile... Acum toți parcă așteptăm ca într-un roman de-al lui Marquez, sfârșitul așteptăm. Și eu mă mir de mine că am așa o indiferență față de asta, față de politică. Așa au creat și probabil că așa și vor ca să fim indiferenți.”
Europa Liberă: Iar prilejul cu care te-am invitat să discutăm la microfonul Europei Libere a fost ca să spunem: „La mulți ani, Republica Moldova!” în ajun de 27 august, când se împlinesc 27 de ani de la proclamarea independenței.
Alexandru Bordian: „Chiar și eu sunt mai bătrân decât Republica Moldova cu doi ani, cu trei chiar. Da, la mulți ani, Republica Moldova! Și minte sănătoasă și o direcție favorabilă copiilor tăi, pentru că părinții au căzut într-o letargie care uneori am impresia că pot să pătrund în adâncimile unor lucruri globale, dar nu pot înțelege lucruri elementare, ce se întâmplă în această țară și în propria mea viață și ce caut eu aici.”
Europa Liberă: Iar cel mai firesc răspuns la întrebarea cine te poate salva este că pe cel ce se îneacă îl ajută doar cel care se îneacă?
Alexandru Bordian: „(râde) Da! Deci, la momentul actual eu mă pot concentra doar în direcția asta a scrisului, a lecturii, dar ce ține de viața socială și politică parcă sunt agitat, bulversat. Felul meu de a fi, de a comunica lucrurile acestea tot vorbește ceva despre generația mea, despre oamenii de aici.”
Europa Liberă: Unde ai vrea să te regăsești peste 27 de ani?
Alexandru Bordian: „N-aș vrea să duc dorul unui loc. Eu de mic copil am crescut cu cărțile care vorbeau despre cultura occidentală sau scrise de oameni care au crescut în cultura occidentală – Grecia, Roma Antică. Am citit întruna despre aceste civilizații și consider casa mea acolo, în Occident. Asta fără nicio exagerare și fără niciun sentiment așa, romantic, dar mă simt OK, sănătos acolo.”
Europa Liberă: Fără ca să te gândești că și locul Moldovei e acolo?
Alexandru Bordian: „Dar Moldova o port în mine, scriu despre asta, doar am locuit în Occident doi ani, dar am scris tot despre Chișinău. Și e un oraș detestabil, dar, totodată, aici am cunoscut lucruri fericite, frumoase. Moldova e mai mult în minte, nu-i pe hartă. Și cei care sunt plecați tot sunt Moldova, mai mult probabil chiar, pentru că se gândesc mai mult la asta.”
