Alina Radu: „Sincer, urmăresc evenimentele din Belarus și din Rusia, mă rog, fie dintr-un interes jurnalistic, dar și dintr-un interes cetățenesc și nu mă pot liniști din septembrie știind câtă lume a fost arestată în Belarus, câte femei sunt arestate, ce luptă duc ele, și cele libere, și cele arestate, și cele care trăiesc acum în Belarus, și cele plecate, dar în mod special mă impresionează această istorie a Mariei Kolesnikova și pur și simplu îmi stă în cap în fiecare zi, eu nu pot să fac ceva, să arunc povestea asta. Undeva mă regăsesc sigur că un pic pe mine, dar regăsesc întreaga societate post-sovietică, ce am făcut noi că nu am putut scăpa de acești lideri care ne sugrumă libertățile și mă apucă un fel de frică că, dacă nu vom fi vigilenți, asta se întâmplă azi în Belarus, în Rusia, în Turkmenistan, în multe alte state, dar s-ar putea să se întâmple și mai violent la noi, chiar dacă acum, să zicem, ne pare că nu e un moment critic.”
Europa Liberă: Ați scris în comentariul Dvs. că atât povestea Mariei Kolesnikova, cât și povestea lui Alexei Navalnîi este o lecție de curaj pentru Dvs. Aș vrea să ne explicați: în ce constă această lecție de curaj?
Alina Radu: „Ca și persoană care a trăit în societăți dificile, eu m-am născut în Uniunea Sovietică, am văzut represiunile din perioada sovietică, apoi am văzut cum s-a destrămat Uniunea Sovietică și apoi am văzut diferite represiuni de după Uniunea Sovietică, înțeleg că lucrurile se mai pot întâmpla și atunci ne salvează oamenii curajoși. Chiar și în perioada ’89, ’91, ‘92, dar și ulterior a fost nevoie de oameni curajoși care să informeze societatea, dar și să creeze grupuri care să ne ajute să înțelegem unde ar fi bine de mers, care sunt marile erori, de ce fenomene anume trebuie să scăpăm.
Și aici, da, mă uit la Kolesnikova, mă uit la Navalnîi, dar îmi amintesc și de „grupul Ilașcu”, care a fost un exemplu de mare curaj. Nu știu, probabil societatea a uitat, dar eu nu cred că poți să uiți cum e să stai singur în celulă timp de atâția ani și de acolo să reușești să scrii scrisori la toate autoritățile lumii, cum a făcut Ilașcu sau Andrei Ivanțoc. După ce ai stat zeci de ani singur în celulă, în sfârșit ești adus la hotar să fii liber și tu ce faci? Nu vii încoace spre frăție, familie și toți oamenii care te întâmpină, dar o iei la goană înapoi? Of, Doamne, când îmi amintesc!... Și acesta a fost un mare exemplu de curaj, pentru că lui Ivanțoc când a fost eliberat din închisoare i s-a spus că nu va mai avea dreptul niciodată să calce pe pământul transnistrean și el a demonstrat că el poate să calce și va călca, pentru că el consideră că asta era patria lui. El, atunci când a fost arestat, locuia în Tighina, era pe acel pământ, era și patria lui și este până azi. Deci, vreau să nu uităm aceste lecții de curaj, pentru că ele ne pot prinde bine și de ele e nevoie întotdeauna.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, ați folosit cuvântul „controversat” în raport cu Navalnîi.
Alina Radu: „Da, dacă ne uităm peste multiplele lui declarații anterioare, a făcut declarații controversate atât despre Crimeea, cât și despre războiul din Georgia și despre regiunea transnistreană. Probabil, el privește la lucruri nu tocmai din interesul tuturor, dar din interesul poate al lui de cetățean rus. Îmi vine greu acum să judec, sigur că nu suntem de acord cu aceste momente și ar fi bine și el să înțeleagă aceste lecții, pentru că un război împotriva Georgiei astăzi poate deveni un război împotriva oricui mâine; un război injust poate perpetua și continua, dar pe lângă toate acestea cred că pentru cetățenii ruși el este acum un exemplu de curaj.
Să treci printr-o dificultate atât de mare, cum ar fi să fii otrăvit și aproape mort și adus înapoi de pe lumea cealaltă într-un spital european și acum când oricui îi este atât de comod să lase tot și să plece în Europa - și mă refer aici la o mulțime de cetățeni ruși care trăiesc chiar în Germania sau în orice țară europeană -, dar el a decis să abandoneze tot ce ar fi putut să aibă acolo, inclusiv o securitate și libertate și să revină acasă ca să continue o luptă, fiind conștient că va fi arestat și chiar a și fost arestat. Da, desigur că analizând fiecare activist sau fiecare persoană de mare curaj s-ar putea să găsim și controverse, dar de curaj este foarte multă nevoie și trebuie să analizăm fiecare lecție.”
Europa Liberă: Cum, pe de altă parte, apreciați sau cum vă uitați la atitudinile care există în spațiul public moldovenesc referitoare la toată această poveste cu palatul lui Putin pe care l-a arătat Navalnîi? Am văzut mulți oameni întrebându-se (de pe un anumit segment, probabil), dar întrebându-se: „Dar pe ce trăiește Navalnîi?”, punând la îndoială veridicitatea lucrurilor pe care le-a prezentat. Cum vi se pare? În general, cum vi se par ecourile pe care le-a trezit această poveste în mediul public moldovenesc?
Alina Radu: „Această poveste a venit atât de târziu, încât societatea nu știe sau o parte a societății nu știe cum să abordeze și să trateze această problemă. Tocmai pentru că s-a întârziat foarte mult cu investigațiile despre averile lui Putin și ale clasei politice ruse, despre hoțiile și corupția de acolo, acum societatea încearcă să iasă din acest vid de investigații și informații și fiecare reacționează în modul în care a fost învățat să reacționeze. Dacă cineva pune la îndoială această investigație, da, e un lucru important să punem totul la îndoială. Dacă cineva vrea să afle pe ce trăiește Navalnîi sau din ce bani face aceste investigații este foarte important. Adevărul e că Navalnîi a explicat în câteva rânduri și sunt materiale publice în care el explică de unde are salariu, dar de unde are și bani în acest fond pentru combaterea corupției, deci e o informație publică.
Corupția în Rusia a luat dimensiuni enorme, sărăcia în Rusia a luat dimensiuni enorme, deci aceste lucruri nu mai poți să le pui la îndoială că nu ar exista.
Sigur că totul trebuie pus la îndoială, dar există lucruri certe: corupția în Rusia a luat dimensiuni enorme, sărăcia în Rusia a luat dimensiuni enorme, deci aceste lucruri nu mai poți să le pui la îndoială că nu ar exista. Deci, oamenii trebuie să reacționeze la orice, dar, în primul rând, la corupție și furtul de bani publici. Și asta este prioritate, pentru că e vorba de banii fiecăruia. Astfel și în Republica Moldova trebuie să ne uităm la statele care au probleme cu corupția ca să înțelegem ce ni s-ar putea întâmpla și nouă, dacă nu ni s-a întâmplat deja, că ni s-au întâmplat și nouă foarte multe lucruri legate de corupție. Recunosc că acest limbaj și acest comportament al unei părți în public, mai ales după ce și noi la „Ziarul de Gardă” facem investigații de mai mulți ani și deseori când prezinți palate și scheme de spălare de bani și furturi din bugetele publice, apare cineva care zice: „Dar voi de unde ați luat?”, „Dar vouă de ce vă dă Soros?” – și aici trebuie să fac remarca că Soros nu ne dă nimic –, „Dar să vedem și voi ce aveți”. Păi, noi facem publice rapoartele – asta este misiunea noastră, să facem jurnalism, jurnalism de investigație și să expunem corupția.
Este încă mult de educat în societatea noastră, pentru că, da, ei nu văd curajul oamenilor care expun marii corupți și încearcă să nu vadă riscurile la care se supun cei care dezvăluie corupția, dar parcă ar veni în apărarea politicienilor care fură. Și asta e misiunea noastră, a tuturor - să ajutăm societatea să înțeleagă care trebuie să fie prioritățile atunci când informăm oamenii.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, există parcă așa o percepție că toți ăștia, și Navalnîi, și Kolesnikova, și alții ca ei, cumva scopul lor ar fi tot politic și oamenii, pornind de la această înțelegere, poate greșită, poate sugestivă, ajung la această idee, nu prea vor să se bage, să chibzuiască, să analizeze. E ceva condamnabil în chestia asta că până la urmă oamenii aceștia se gândesc și la un scop politic, pentru că politica e cea în care poți intra și schimba ceva?
Alina Radu: „Oamenii au fost educați într-un fel și ei reacționează într-un fel, doar trebuie să informăm oamenii că politicul nu e ceva de care poți fugi, nu poți să-ți pui o pungă în cap și să zici: „Eu nu mai văd structurile politice din Republica Moldova sau de oriunde”, pentru că politicul ne determină viața, politicul nu doar utilizează banii publici ai noștri, ai tuturor, taxele noastre, ale tuturor, dar ne limitează sau ne oferă libertăți, ne limitează sau ne oferă drepturi. Și atunci când ne vom trezi că nu avem dreptul să protestăm sau nu avem dreptul să ieșim în stradă, sau nu avem dreptul la un sistem de sănătate normal și echitabil, sau nu avem dreptul la un sistem de pensii echitabil, pentru că avem persoane care primesc pensii mai mari decât salariul cel mai mare și avem oameni care stau la limita sărăciei.
Deci, nu poți să le zici că nu te interesează, e mai bine să te intereseze la timp, să te informezi la timp, decât să încerci să negi ca să ajungi oricum într-o zi la dilema: ce să fac ca să-mi îmbunătățesc viața, cum să interacționez cu acest sistem?
Da, poate fi considerată și Maria Kolesnikova o politiciană, dar ea e muziciană, de fapt, ea a protestat pentru niște drepturi ale tuturor, nu a protestat pentru un drept al său, acum stă la închisoare pentru mulți alții, nu pentru că ar fi comis ea niște încălcări. Și atunci noi, ca societate, ce facem – lăsăm oamenii să putrezească în închisori fără să reacționăm, ca într-o zi să ni se întâmple și nouă un act de injustiție profundă și alții să nu reacționeze sau încercăm să fim o societate unită și să reacționăm la orice act de injustiție, nu doar atunci când ne vizează pe noi personal?”
Europa Liberă: Observați și Dvs. într-un fel de concluzie la comentariul Dvs. că e și Republica Moldova într-un război permanent cu corupția și e nevoie poate mai mult ca niciodată de curaj. Curaj în instituții, curaj în politică, în societatea civilă, dar un curaj care pare să se fi cam estompat, un fel de fatalitate?
Alina Radu: „Mă rog, probabil și curajul extrem are nevoie de zile de odihnă, perioade de relaxare, dar, uitându-ne mai atent în jur, nu cred că e momentul acum, pentru că, pe de o parte, dacă zicem că Kolesnikova are un proiect politic și de asta stă la închisoare, ce proiect politic are Ilan Șor, care a fost condamnat pentru spălare de bani și nu stă la închisoare, și nu stă nicăieri, nu este de găsit, mai mult decât atât, e parlamentar, i se organizează o nouă campanie și dacă nu vom fi vigilenți s-ar putea să procedeze cum a mai procedat și să cumpere sau să adune niște voturi prin coruperea alegătorilor?
E nevoie oare de curaj ca să informăm cetățenii ce fel de parlament și ce fel de guvern, și ce fel de sistem politic avem.
Nu e nevoie oare de curaj ca să informăm cetățenii ce fel de parlament și ce fel de guvern, și ce fel de sistem politic avem și de ce trebuie să luptăm cu corupția acum, înainte ca aceste persoane corupte să ajungă în parlament? Pentru că dacă ele ajung acolo deja lupta are foarte puțin sens, pentru că noi, prin votul nostru, tocmai îi legitimăm și le dăm dreptul să-și voteze mai departe ei înșiși spălările de bani și legile contrafăcute tocmai în interesul lor. Deci, eu cred că acum e un moment foarte fierbinte, noi toți am văzut că acest parlament a fost ales într-un mod greșit, prin schimbări legislative făcute de marii corupți, rezultatul a fost foarte grav pentru noi, practic nu avem parlament de foarte mult timp și trebuie să avem, pentru că o societate nu poate funcționa fără legi bune, iar legile bune le adoptă doar un parlament legitim și necorupt.”
Europa Liberă: În lupta asta, în războiul acesta există și niște nume. Dvs. ați pomenit un nume - Ilan Șor -, eu aș zice un alt nume de pe partea cealaltă - Maia Sandu. Felul cum Maia Sandu s-a avântat în acest război cu corupția, Dvs. personal vă inspiră încredere, mai ales optimism, v-aș întreba?
Alina Radu: „Noi - cum să zic? - putem să supunem totul criticii și trebuie să fim vigilenți și să monitorizăm totul, dar, fiind la „Ziarul de Gardă” iată deja de 17 ani, scriem despre corupție și am scris despre toate guvernele care au existat până acum, cunoaștem foarte bine acest sentiment de singurătate, când te pomenești că-i critici pe toți și tu cu echipa ta ești foarte singur. Înțelegi? Și eu am văzut undeva că Maia Sandu a suportat deseori acest sentiment de singurătate, pentru că are o echipă mică, să zicem, și a pornit pe acest drum, în această luptă cu partidele corupte și nu se știa unde ajunge anume, pentru că niciodată nu știi unde ajungi, dar asta nu înseamnă desigur că noi trebuie să ne relaxăm și să zicem: „Hai să lăsăm, că Maia o să facă treabă, pentru că ea acum controlează o instituție mică, care nu e cea mai influentă”.
Partea bună este că deocamdată în CV-ul Maiei Sandu nu există pete de corupție.
Partea bună este că deocamdată în CV-ul Maiei Sandu nu există pete de corupție, nu există acte de corupție, este adepta transparenței, vrem să rămână așa și, mai mult, vrem să dezvăluie cât mai mult actele de corupție pe care le vede ea deja dintr-o instituție publică oficială. Deci, avem speranțe și avem așteptări și, da, un mic optimism, pentru că privind la celelalte instituții, justiția este foarte coruptă, procuratura este indolentă și probabil tot din cauza corupției, guvernul e puțin funcțional și nu prea profesionist, parlamentul este foarte corupt. Deci, așteptăm de la președinție să dea exemplu tuturor că e posibil să funcționezi cu o echipă care nu dă dovadă de acte de corupție, care apreciază transparența și lupta cu corupția.”
