„Moldova, între Rusia și Occident: un echilibru delicat”, așa se intitulează o analiză semnată de Eugene Rumer, directorul programului pentru Rusia și Eurasia al Fondului Carnegie și publicată pe pagina de internet a cunoscutului think tank american. Eugene Rumer constată că ghemul încurcat al istoriei, relațiilor economice și al politicii interne în Moldova este o adevărată provocare și că în nici o țară din Estul Europei lucrurile nu sunt atât de complicate ca în Moldova. Un rezumat al analizei sale vă este prezentat de Radu Benea.
Prăbușirea sistemului de securitate în Europa, provocată de anexarea Crimeii de către Rusia în 2014 și începutul războiului nedeclarat din estul Ucrainei, a dus la noi diviziuni pe continent, asemenea celor din perioada Războiului Rece. Pe de o parte - spațiul euro-atlantic, de cealaltă este Rusia. Între ele - câteva țări din spațiul post-sovietic: Ucraina, Belarus și Moldova. Și în timp ce Rusia urmărește scheme integraționiste, iar Uniunea Europeană încearcă să-și mențină angajamentele în Europa de Est, cele trei țări încearcă să navigheze în siguranță între acești centri competitivi de gravitație. Toate au asemănări, fiecare are specificul său, dar nici una din țările est-europene nu reprezintă un ghem mai încurcat de factori istorici, politici și economici ca Moldova.
Pe ce își întemeiază constatarea Eugene Rumer? Moștenirea complicată a Moldovei, scrie el, după o incursiune în epoca modernă și istoria recentă, se datorează faptului că frontierele regiunii au fost trasate și redesenate de imperiile care au avansat și s-au retras. Imperiul rus, cel otoman și chiar cel austro-ungar și-au lăsat amprenta asupra Moldovei de astăzi, dar cele mai importante urme le-a lăsat fosta URSS și conflictul secesionist din estul țării. Diviziunile profunde care există astăzi în societatea moldoveană – de la nostalgicii pro-sovietici, adepții apropierii de Rusia, mișcările separatiste din sudul și estul țării, până la promotorii unirii cu România și ai aderării la Uniunea Europeană și NATO, toate sunt, într-un fel, rezultatul acestei matrici formatoare a istoriei.
Însă în ciuda acestor orientări adesea diametral opuse, scrie Eugene Rumer, sciziunile nu trec pe liniile etnice. Nici conflictul transnistrean nu este de natură etnică, ci politică. Moștenirea comună face ca Moldova să aibă o identitate mai mult sau mai puțin închegată, care este însă diluată de legăturile puternice cu România și cu Rusia, și de discreditarea elitelor politice corupte care au ținut țara pe răspântia drumurilor geopolitice.
Analistul de la Fondul Carnegie mai scrie că spre deosebire de alte conflicte înghețate din regiune, posibilitatea dezghețării conflictului transnistrean este minimă, iar impactul său asupra dezvoltării țării este marginal.
Ceea ce este mult mai important pentru viitorul Moldovei, continuă el, este proximitatea cu România și Uniunea Europeană. Acesta este un factor major pentru dezvoltarea sa economică și politică.
În același timp, istoria relațiilor cu Rusia, influența Moscovei și prezența militară rusă în Transnistria, dar și legăturile economice pe care ambele maluri ale Nistrului le au cu spațiul rusesc face ca Rusia să rămână un factor de o importanță critică pentru dezvoltarea Moldovei.
Abilitatea Moldovei de a balansa între acești doi poli de atracție va fi probabil factorul decisiv care îi va trasa viitorul, notează Eugene Rumer.
În continuare, analistul arată că Moldova este una din cele mai sărace țări din Europa, dependentă de remitențe, cu o criză demografică accentuată. Și în timp ce Uniunea Europeană și România sunt importante pentru dezvoltarea sa economică, Rusia rămâne importantă pentru migranții moldoveni și asigurarea cu resurse energetice.
Ar putea Moldova să depășească situația dificilă în care se află cu resurse proprii? Moldova este măcinată de un sfert de secol de instabilitate politică, guvernare ineficientă și scandaluri de corupție. Din 2014, ea are un Acord de asociere și o zonă de comerț liber cu Uniunea Europeană, care i-au oferit avantaje enorme, dar nu și perspectiva aderării la spațiul comunitar. Țara este condusă de un guvern declarat pro-european, coordonat de oligarhul Vlad Plahotniuc, dar sinceritatea angajamentelor sale este pusă la îndoială de diverse teorii conspiraționiste, inclusiv aceea că ar fi cârdășie cu socialiștii, fosta formațiune a președintelui pro-rus Igor Dodon. De altfel, observă analistul Eugene Rumer, elitele politice pro-europene și pro-ruse ambele s-au discreditat în rândul populației care așteaptă rezultate palpabile ale reformelor și care să le schimbe viața în bine.
În ciuda multiplelor probleme economice, politice sau geopolitice, Moldova deține și anumite avantaje. Este o țară europeană, relativ omogenă și de dimensiuni mici. Conflictul transnistrean, în ciuda aparentelor, este de facto reglementat, o confirmare a relațiilor strânse între malurile Nistrului fiind și acceptarea de către Tiraspol a acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană, notează analistul de la Fondul Carnegie.
Pe agenda politică și de securitate a țării nu sunt provocări majore, decât relațiile sale cu Rusia. Moldova nu-și poate permite relații proaste cu Rusia, de aceea ar trebui să și le gestioneze cu grijă. Dar un avantaj important al Moldovei este lipsa frontierei directe cu Rusia. Un echilibru delicat între Rusia și Occident este cheia viitorului Moldovei, conchide analistul Eugene Rumer.
Pe plan intern, marea provocare rămâne mediul politic și economic. Nici una din aceste probleme însă nu pot fi soluționate rapid, toate necesită un angajament pe termen lung al elitelor politice din Moldova, dar și a prietenilor și partenerilor lor internaționali. Acordul de asociere și cel de liber schimb cu Uniunea Europeană rămân a fi hârtia de turnesol și calea de rezolvare a problemelor majore ale Moldovei.
Analistul de la Fondul Carnegie mai scrie că domeniile prioritare ale asistenței americane și europene trebuie să rămână reforma justiției și organelor de forță, sprijinul societății civile, realizarea prevederilor Acordului de asociere, dar și eforturile politice și diplomatice conjugate pentru a semnaliza că Moldova rămâne un important partener pentru Washington și Bruxelles și că nu mai revine sferei de influență a Rusiei.
