Pandemia de coronavirus, carantina aproape globală și economia mondială. Ce așteptări are lumea și societatea? O discuție cu economistul Andrei Illarionov, fost consilier al președintelui rus Vladimir Putin, șef al Institutului de Analiză Economică și cercetător superior la Cato Institute, SUA.
Andrei Ilarionov: „Libertatea și democrația pornesc de la oameni, de la oameni în carne și oase care pot apăra libertatea și democrația și care folosesc beneficiile libertății și democrației, care posedă aceste drepturi și libertăți. Dacă astfel de oameni nu vor exista, atunci de libertăți și democrații abstracte nu va avea nevoie nimeni.
Conceptul de „drepturi și libertăți” are un al doilea element foarte important: acestea sunt „ale omului”. Fără oameni nici drepturile nici libertățile nu folosesc la nimic.
Trebuie să ținem minte formula de aur a principiului formulat de părinții-fondatori ai SUA: viața, libertatea și aspirația către fericire. Anume în această ordine – prioritară este viața, urmată de libertate și, în final, aspirația către fericire. „Life, Liberty, the pursuit of Happiness”. Viața oricum este pe primul loc. Fără oameni vii nimeni nu are nevoie de fericire.
De aceea, măsurile politice luate la nivel de stat, sociale, individuale și care sunt îndreptate spre menținerea sănătății și a vieții unui număr cât mai mare de oameni, înseamnă, de fapt, politică liberală, o politică de păstrare a libertății, a drepturilor și a democrației.
Iar politica îndreptată spre nimicirea semenilor, în urma acțiunilor ale naturii și ale omului, ale guvernării, așa cum se întâmplă în Rusia, este cea mai antiumană, antiliberală poziție și politică”.
Europa Liberă: În această perioadă a pandemiei, nu vedeți o tendință exagerată către consolidarea excesivă a rolului statului, la nivel mondial? Acest lucru se observă nu doar în Rusia.
Andrei Ilarionov: „Fără îndoială că există. Și nu doar în Rusia, este o tendință care se observă în mai multe state. În niciun caz nu trebuie să închidem ochii la acest lucru, pentru că statul și funcționarii de stat folosesc această situație de criză pentru a-și extinde atribuțiile și pentru a-și consolida puterea. Și este o tendință foarte periculoasă. Sunt tendințe foarte periculoase și amenințătoare care vor fi foarte greu de combătut după ce sunt introduse și se mențin o anumită perioadă.
Am văzut cum s-a extins statul, cum și-a lărgit atribuțiile în urma oricărei dintre crizele de acest fel, chiar și de urma crizelor generate de cele două războaie mondiale. De fiecare dată a avut loc o extindere radicală a influenței statului. Da, aceste lucruri trebuie semnalate și contracarate.
Însă și în acest caz există situații diferite. Să luăm, de exemplu, lărgirea proporțiilor influenței statului în urma războiului, de exemplu, după cel de-al Doilea Război Mondial și nimicirea a 50 de milioane de oameni, tot în urma aceluiași război. O întrebare pentru fiecare, pentru dumneavoastră, pentru ascultătorii și spectatorii noștri: ce ați prefera – extinderea influenței statului și păstrarea vieților a 50 de milioane de oameni? Sau sunteți gata să sacrificați zeci de milioane pentru a nu admite expansiunea influenței statului?
Cum putea fi contracarată agresiunea Germaniei naziste și a URSS-ului lui Stalin, a URSS-ului comunist, fără să fie crescute cheltuielile de stat, taxele, fără să fie creată industria militară, fără să fie anunțată mobilizarea, fără să se investească miliarde de dolari în tehnologii noi, în producerea de arme, inclusiv de arme cu capacitate mare de distrugere – toate acestea pentru a-i opri pe agresori? Ce alte metode există pentru a-i opri pe ucigași, cu excepția metodelor de forță, în condiții de război? Nu există alte metode. Lecturile din Biblie sau din Dostoievski nu ajută. Nici Hitler, nici Stalin nu vor ține cont de ele.
Iar atunci când, în anul 1940, Stalin a hotărât anexarea Basarabiei, nimeni nu a putut să i se opună: nici România, nici Berlinul unde s-a adresat regele Carol, nici Statele Unite. Atunci, ei nu au putut face nimic.
Să oprești un agresor, mai ales pe unul puternic care are resurse imense, poți doar prin forță. Pentru aceasta trebuie mobilizate resursele, inclusiv cu ajutorul mecanismelor statului. O altă metodă nu există! Este neplăcut. Este dureros. Dar trebuie să înțelegem că asemenea lucruri uneori se întâmplă. Doar că ele nu trebuie să rămână pentru totdeauna, ci trebuie să fie puse în aplicare strict doar pentru o perioadă necesară rezolvării unei probleme concrete.
Exact cum această abordare a fost valabilă pentru perioada celui de-al Doilea Război Mondial, la fel ea trebuie aplicată și în cazul acestei epidemii.
Da, pe perioada epidemiei nu există nimic mai important decât salvarea vieții oamenilor. După ce epidemia se va termina, toate aceste metode și sisteme noi vor trebui demontate, ele nu trebuie să mai rămână.
Dar aceasta este o sarcină pentru cei care vor rămâne în viață. Cei care nu supraviețuiesc în asemenea crize, nu mai pot face nimic – nici pentru libertate, nici pentru democrație, nici pentru supremația legii”.
Europa Liberă: Ați vorbit acum despre un ideal sau despre democrațiile occidentale. Dar cum rămâne cu regimurile autoritare? Acestea au primit acum un impuls puternic pentru dezvoltarea ulterioară, pentru consolidarea puterii statului.
Andrei Ilarionov: „Regimurile autoritare, liderii autoritari se descurcă și fără astfel de impulsuri. De exemplu, Putin în Rusia chiar și fără niciun fel de impuls de acest fel în 20 de ani a transformat țara dintr-o semi-democrație cu semi-libertate într-o dictatură absolută. Fără nicio epidemie.
Nu a existat nicio epidemie, iar drepturile și libertățile oamenilor au fost luate și anihilate, opoziția a fost distrusă, iar presa – strivită. Și așa mai departe, nici nu are rost să enumeri totul.
Orice s-ar întâmpla, orice tehnologie s-ar inventa, într-o țară liberă această tehnologie extinde libertățile cetățenilor, în timp ce în regimurile totalitare aceasta este folosită pentru a impune controlul asupra cetățenilor. Iată, domnul Mișustin a devenit prim-ministru datorită în mare parte faptului că a elaborat și a aplicat un mecanism fiscal pentru controlul total asupra tranzacțiilor din economia rusă. Și asta fără nicio epidemie și fără nicio criză, ci doar în baza ideologiei, principiilor și viziunilor pe care le are el și colegii lui.
Problema constă nu atât în acele evenimente pe care nu le putem controla, ci în însăși natura puterii de stat într-un regim autoritar. Iată de ce sarcina este să nu trecem cu vederea aceste aspecte, ci să luptăm pentru ca asemenea regimuri totalitare să nu existe. Iar acolo unde există, să fie se termine cât se poate mai repede”.
Europa Liberă: Vă puteți imagina COVID-19 în URSS? Și cum ar fi fost?
Andrei Ilarionov: „Da, desigur. În URSS a fost un număr foarte mare de epidemii. Despre unele există mărturii, despre altele – nu. A fost pe teritoriul URSS și holeră, și ciumă, și valuri de contaminări cu alte infecții. Unele erau neutralizate, altele – nu. Recent chiar, la Novosibirsk, nici măcar în URSS, ci în Rusia actuală, a avut loc o epidemie de meningită, au fost infectați peste 500 de copii din cauza apelor otrăvite ale râului Obi în care au fost deversate apele de canalizare din orașul Berdsk.
Este un fenomen care a existat permanent atât în URSS, cât și în Rusia, dar și în mai multe republici post-sovietice. Din păcate, guvernanții țărilor noastre, chiar și acolo unde nu este aplicată cea mai odioasă variantă de regim autoritar, au încă o atitudine destul de iresponsabilă față de sănătatea și viața oamenilor. Și se adoptă decizii care aduc prejudicii ireparabile sănătății și vieții oamenilor. Este un proces al evoluției, unul greu și îndelungat, și cu cât mai repede această etapă va fi depășită, cu atât mai bine va fi pentru noi.
Occidentul începe odată cu apariția comunelor, a orașelor-state. Dacă ne întrebăm care este instituția, locul și momentul pe care le putem identifica ca punct de pornire pentru ceea ce ulterior s-a numit Occident, liberalism – putem spune că acestea sunt orașele-comune. Orașele-comune sunt o formă de organizare a unor oameni liberi ca personalitate care își consacră toată viața și pe ei înșiși apărării proprii și apărării fiecărui individ din respectiva comunitate.
Este foarte important de înțeles că Occidentul nu înseamnă individualism, în forma lui simplificată și primitivă despre care ni se povestește mult. Dacă ar fi fost așa, Occidentul nu ar fi fost capabil să creeze nimic și nu ar fi devenit o forță și ar fi pierdut în confruntarea cu alte concepte și sisteme. Occidentul este singura invenție din tot spațiul istoriei umanității care a folosit ca forță motrice efortul comun al unor oameni egali între ei, și liberi.
Este un aspect foarte important. Pentru că efortul comun al sclavilor a fost folosit mereu, un efort comun care are în spate forța de ghidare a unui decident – fie el faraonul, sultanul, șahul, imperatorul sau secretarul general al CC al PCUS. Asta a fost mereu, în toată lumea – indivizi atomizați împinși pe la spate de bice, lanțuri, Gulag-uri – asta a fost mereu.
Însă pentru prima dată în același loc pe planetă, în același interval de timp acest lucru s-a întâmplat în Europa, la începutul secolului XI – au apărut comunele. Și este singura mutație de acest fel care s-a produs în istoria umanității. Atunci au apărut breslele pentru meșteșugari, universitățile pentru studenți, ligi ale orașelor și statelor. A fost un fenomen unic, născut în Europa Occidentală. Astfel încât factorii care constituie nucleul, inima liberalismului occidental sunt o combinație de libertate individuală cu acțiuni colective pentru apărarea acestei libertăți individuale.
Pentru că omul, de unul singur, nu-și poate apăra libertatea individuală de toate amenințările din afară – de la forțele naturii la abuzurile din partea statului și ale puterii. El poate face asta doar atunci când se unește cu alți oameni liberi, când formează colective libere – nu din constrângere, nu mânat din urmă și nu pentru că cineva îi stă cu pistolul la spate. Ci pentru că oamenii înțeleg cu toții că doar fiind liberi și uniți împreună ei se pot apăra pe ei înșiși – individual și colectiv, cu tot cu familii, copii, soții și avere.
Aceasta este în esență concepția comunei. Dar nu a comunei în sensul comunist, unde toată lumea este mânată din urmă cu biciul, ci în sensul de uniune a unor oameni liberi.”
Europa Liberă: Nu credeți că pandemia de coronavirus ar putea avea un efect invers? Am tot vorbit despre pericolul fortificării regimurilor autoritare în lume. Dar oare ar fi posibilă un fel de „democratizare din întâmplare, din greșeală”? Cum scria Treisman: „Lebedele negre” au venit la Kremlin, totul se clatină, iar aici se mai și modifică și Constituția…
Andrei Illarionov: „Nu. Știți ce se întâmplă? Democratizarea nu apare din greșeală. Este un concept eronat, pentru că democratizarea nu se întâmplă din greșeală. O adevărată democratizare are loc atunci când oamenii însușesc această viziune comunitară, în sensul medieval al cuvântului, când ei se simt simultan și liberi, dar și dornici să acționeze împreună. Și acest lucru nu se poate întâmpla din greșeală. Este exclusiv o decizie conștientă.
Ceea ce apare din greșeală, tot astfel și dispare, ușor și fără consecințe. Uitați-vă, o democratizare a avut loc în Rusia post-sovietică după august 1991. Cum s-a terminat aceasta? Foarte repede. Și mai repede acest proces s-a încheiat în Belarus. De ce? Din greșeală. Pentru că oamenii nu au conștientizat asta.
La voi în Republica Moldova și în Ucraina, printr-o multitudine de probleme, prin perioade de regres, printr-o evoluție lentă a mentalității oamenilor, se dezvoltă treptat înțelegerea a ceea ce înseamnă democrația, ce constrângeri impune aceasta, cum se poate acționa în comun… Sunt procese care decurg fără șocuri? Desigur că nu. Există trădări? Desigur! Au loc și regrese? Evident! Dar procesul merge mai departe. Din greșeală, însă, nu se întâmplă nimic bun.”
Europa Liberă: Și ultima întrebare. Cum credeți: ce va urma – totul va fi rău, totul va fi altfel sau, totuși, va fi bine?
Andrei Ilarionov: „Nu, totul va fi ca de obicei în istoria omenirii. Va continua lupta dintre adevărat și fals, dintre libertate și tiranie, dinte oamenii demni, corecți și onești și cei lipsiți de scrupule. Așa cum a fost mereu în istorie, așa va fi și acum.”
