Opt muzicieni din Orchestra Națională de Tineret/Moldovan National Youth Orchestra vor porni săptămâna viitoare în expediția de muzică clasică „La La Play”. Expediţia e la a doua ediţie şi are drept scop să popularizeze muzica clasică în locuri unde, poate, nu a ajuns niciodată, dar şi să pună în discuţie probleme sociale din R. Moldova. O premieră a ediţiei din acest an e că orchestra va merge dincolo de frontierele R. Moldova, şi va organiza concerte în aer liber la Cetatea Suceava din România şi la Cetatea Albă din Ucraina. Autorul proiectului, Andriano Marian, fondatorul şi dirijorul Orchestrei naționale de tineret a Republicii Moldova ne-a spus într-un interviu cu ce alte noutăţi vine ediţia din acest an.
Andriano Marian: „În ediţia din acest an, cu excepţia Cetăţii Tighina, toate evenimentele vor avea loc în locaţii noi. Subiectele abordate vor fi şi ele unele noi, în mare parte. Ediţia din acest an exteriorizează „La La play”. Mergem în Ucraina şi România. avem un cvartet de cetăți pe care le abordăm în acest an.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că una din noutăţi e că orchestra merge dincolo de frontierele R. Moldova, mai exact în Suceava, România şi la Cetatea Albă din Ucraina. De ce această anvergură transfrontalieră?
Andriano Marian: „Dacă aţi observat genericul ediţiei din acest an este „drum de dor”. Aceste locuri nouă ne sunt foarte dragi. Dacă vorbim despre Cetatea Suceava şi Cetatea Albă, mulţi dintre noi nici nu au fost acolo, cel puţin la cetatea Albă. Proiectul ca model şi ca structură, viziune poate fi aplicat oriunde în lume. Poţi merge oriunde şi vorbi despre anumite lucruri în anumite locuri, iar muzica clasică e un fel de pod de cunoaştere şi de înţelegere între oameni.”
Europa Liberă: Deci e şi o perspectivă istorică cumve. E o dorinţă cumva de a reînvia anumite repere din istoria noastră, da?
Andriano Marian: „Da, până la urmă aceste cetăţi au fost cândva pe un teritoriu comun. Există între ele o conexiune culturală. Noi o să abordăm Cetatea Soroca, Cetatea Tighina, Cetatea Albă, Cetatea Suceava. Ele au o conexiune profundă istorică, cel puţin. Credem că se integrează bine aceste locuri. Noi oricum avem intenţia să ajungem mult mai departe, nu doar în România pe viitor. Acum e un început. E şi o viziune a noastră despre cum am vrea să decurgă lucrurile pe viitor.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că vă propuneți nu doar să aduceți muzica clasică acolo unde poate ea nu a răsunat niciodată, dar şi să vorbiți prin muzică despre probleme sociale, cum ar fi migrația, diversitatea interetnică şi altele. Credeți că prin muzică e mai simplu şi eficient de sensibilizat oamenii față de multiplele probleme cu care ei se confruntă?
Andriano Marian: „Sunt sigur că prin artă, în cazul nostru prin muzică, putem aduce mesajul mult mai rapid. Muzica uneşte mult mai repede sau contruieşte mult mai repede aceste poduri de conexiune. Noi nu neapărat vrem să vorbim despre anumite aspecte că e bine sau e rău sau că există o rezolvare imediată a problemelor. Noi pur şi simple vrem încă o dată să discutăm anumite subiecte şi colegii mei din echipă au selectat subiecte foarte actuale. Ele sunt ferite de politică, de religie, adică sunt nişte lucruri care ne înconjoară. Vorbim despre aceleaşi valori cum ar fi turismul neexplorat, despre aceleaşi metahne pentru unii, iar pentru alţii realităţi cum ar fi migraţia.”
Europa Liberă: Voluntariat şi muzică clasică la Bălţi. Egalitatea de gen şi muzică clasică la Holercani. Dar cum ar fi să discuţi despre voluntariat la Bălţi şi egalitate de gen la Holercani fără muzică clasică?
Andriano Marian: „În general instrumentele de a vorbi despre ceva sunt intruniri, training-uri, discuţii deschise cu presa. Sunt foarme tradiţionale. Ceea ce încercăm să facem noi este o formă să-i zicem netradiţională, informală.”
Europa Liberă: Dar cum aţi potrivit localităţile cu temele la care vreţi să atrageţi atenţia?
Andriano Marian: „Localităţile şi subiectele au început a se închega în concepţiile noastre încă un an şi jumătate în urmă, atunci când a început proiectul. De exemplu, aceeaşi Fanfară de fete în Holercani ne-am propus încă anul trecut să o realizăm. Sau acelaşi sat Rogojeni situat pe valea Răutului unde o să abordăm migraţia ideea a fost să cântăm într-un sat fără locuitori. Ideile s-au conturat mai demult. Anul acesta au apărut altele noi, cum ar fi Duruitoarea Veche unde sunt formaţiuni vechi şi e un loc extraordinar. Sunt deci nişte idei şi locaţii care nu apar cu două sau trei săptămâni înainte. Ele apar pe tot parcursul anului, se dezvoltă în capurile noastre şi încercăm să găsim, să conectăm oameni buni care să ne ajute logistic să găsim aceste locrui, lideri comunitari care ne înţeleg ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Domnule Marian, presupunem că nu e atât de simplu, ba chiar e dificil să merge cu orchestra într-o zi într-o localitate, în următoarea zi – în alta. Ce vă motivează să continuaţi acest proiect?
Andriano Marian: „Noi nu plecăm cu un număr mare de muzicieni. Avem un format mai cameral de opt persoane la care se adaugă încă șapte persoane din echipa de logistică, jurnalişti, echipa de producţie. Cât ţine de mobilitate este destul de OK. Am verificat drumurile. În principiu poţi să mergi cu maşina. Cred că foarte mult contează cu cine te duci în astfel de proiecte pentru că este într-adevăr o expediţie. Şi o spunem nu pentru ca să sune bine. este cu adevărat o expediţie pentru că niciodată nu putem anticipa toate lucrurile. Uneori ne putem bloca într-un loc sau uneori putem avea parte de anumite lucruri care nu depind de noi. De aceea este foarte important cu ce oameni mergi în astfel de proiecte. Eu mă bucur mult să am lângă mine o echipă care este foarte deschisă şi le place să exploreze. Dacă ai oameni cărora le place să cunoască locuri şi lucruri noi, să vadă o realitate, bună, rea, dar să o vadă, atunci lucrurile se aşează pe făgașul lor.”
Europa Liberă: Aveţi o vastă experienţă de a susţine concerte acolo unde nimeni nici nu se așteaptă să vadă un dirijor. Între timp aţi observat vreo schimbare în ceea ce ține de sensibilitatea societății față de muzica clasică, mai cu seamă în zonele rurale unde muzica clasică e deseori ignorată?
Andriano Marian: „În primul rând, pe lângă muzica clasică noi mai abordăm şi genuri cum ar fi muzica de popularitate şi elemente de jazz. Avem un repertoriu accesibil. Dacă te duci cu lucrări destul de complexe chiar şi pentru muzician, nu cred că o să ai sorţi de izbândă printre unii locuitori. Publicul trebuie pregătit. Noi şi aşa mergem cu anumite lucrări accesibile, au muzicalitate în ele şi pentru oameni estge greu să asculte pentru că ei nu sunt pregătiţi. La întrebarea dacă se schimbă ceva, eu vă pot spune sigur un lucru – oamenii când îi vezi cum reacţionează fac mimici absolut noi. Să se înţeleagă că noi când ne ducem undeva oamenii nu neapărat sunt exaltați toţi sau ne roagă să cântăm la bis. Reacţiile sunt diferite, uneori contradictorii. Mulţi dintre oameni consideră că ei nu sunt creați pentru acest gen de muzică, ei îl consideră un tabu sau că acest gen de muzică este mult prea complicat pentru ei. Oamenii deja se limitează la un anumit gen de muzică pe care îl cunoaştem cu toţii. Noi doar încercăm să aducem un gen de muzică, un gen de artă pentru că cred că ei merită acest lucru. Comunele, satele sunt private din păcate de evenimente de calitate, în special dacă vorbim de muzică. Cred că inclusiv procesele electorale aduc în sate multă muzică de care vrei şi uneori lucrurile se alterează.”
Europa Liberă: Acest proiect îl văd ca o modalitate de a lărgi orizonturile oamenilor, dar şi ca un soi de divertisment. Cam cu ce rămâne un simplu sătean după ce vă vede, vă ascultă. El ce senzaţie are că s-a distrat sau că a cunoscut ceva nou?
Andriano Marian: „Publicul nostru target este cel care nu are ocazia să asculte acest fel de muzică. Ceea ce urmărim ca omul la care mergem să se simtă important, el să fie luat în consideraţie la numite evenimente culturale pe care noi le considerăm de calitate. Fiecare are dreptul să aibă parte de astfel de evenimente. Acesta este scopul nostru – să facem ca aceşti oameni să se simtă importanţi, să ştie că nimeni nu a uitat de ei. Noi mergem la ei acasă ca să ne facem nouă împreună şi nu doar lor o zi mai frumoasă.”
