Campania lansată cu această ocazie are sloganul „Sunt aproape, dar nu mă cunoști” și transmite mesajul ca societatea „să fie alături de persoanele din comunitatea LGBT, să le respecte și să le accepte”. În perioada 16-21 iunie au loc o conferință tematică regională, activități culturale online și un marș al solidarității pe rețelele de socializare. Un interviu la această temă cu Angelica Frolov, coordonatoare de program al centrului de informație GENDERDOC-M, unul dintre cele mai vocale ONG-uri care promovează drepturile și libertățile minorităților sexuale în Republica Moldova.
Angelica Frolov: „Da, într-adevăr în acest an avem al doilea an al campaniei „Sunt OK”, care a început anul trecut. Campania „Sunt OK” de fapt vrea să aducă două mesaje: unu către societate și unu către comunitatea LGBT. Către societate sloganul sunt ok ar fi că de fapt sunt om obișnuit ca toți oamenii și sunt ok cu identitatea mea. Sloganul din primul an a și fost „Sunt OK cu mine, nu sunt OK cu ura”, ceea ce transmitea că noi de fapt ne simțim foarte bine în identitățile noastre însă noi nu ne simțim bine cu ura din societate. Unica problemă pe care o avem noi și cei dragi nouă, rudele noastre, copiii, părinții, este problema cu atitudinea negativă, cu atitudinea de ură din societate. Către comunitate mesajul este că noi suntem ok așa cum suntem și cel mai important este să ne acceptăm, să ne iubim, să ne respectăm, să nu încercăm să schimbăm ceea ce nu putem schimba și să încercăm să ne construim viața noastră fericită așa cum suntem noi”.
Europa Liberă: În acest transmiteți anume un mesaj de cunoaștere. Ce vă face să credeți că anume acest „Sunt aproape, dar nu mă cunoști” va ajuta să spargă stereotipurile?
Cele mai mari probleme cu prejudecățile față de comunitatea LGBT este din cauza vizibilității foarte scăzute a persoanelor LGBT...
Angelica Frolov: „Adeseori, de fapt, cele mai mari probleme cu prejudecățile față de comunitatea LGBT este din cauza vizibilității foarte scăzute a persoanelor LGBT. Avem un cerc vicios. Pe de o parte, persoanele LGBT se tem să se destăinuie celor dragi din frica să fie respinși, să fie supuși violenței să se rupă cu ei orice relație și pe de altă parte, societatea nu ne cunoaște, nu ne vede, nu înțelege că suntem aceiași oameni, suntem printre ei, deci suntem parte a societății, suntem rudele lor, prietenii, copiii, părinții, ș.a.m.d. Majoritatea persoanelor LGBT nu-și dezvăluie orientarea sexuală, identitatea de gen rudelor, nici chiar părinților.
Noi am rugat persoanele LGBT care nu sunt deschise rudelor, părinților, buneilor, fiecare și-a ales singur de sine stătător cui vrea să se adreseze, să scrie o scrisoare, ce simți tu în legătură cu faptul că nu te poți deschide omului drag? Ce-ai vrea să-i spui în mod anonim? Douăsprezece persoane e-au scris aceste scrisori care sunt foarte pline de emoție și foarte sincere. Noi am găsit și douăsprezece persoane publice destul de cunoscute în Republica Moldova și le-am rugat să citească, să fie glasul acestor oameni, să citească aceste scrisori anonime. De fapt, am propus mai multor, câțiva au refuzat, dar nu au fost mulți care au refuzat și au refuzat cu un fel de scuze: „Ne pare rău că nu putem face acum” și au explicat de ce.
Doar un singur refuzat a fost foarte urât și brusc, dar în majoritatea cazurilor oamenii au acceptat, au acceptat chiar fără a se gândi și iată că au citit aceste scrisori a acestor oameni. Scrisorile de fapt au arătat că oricine din noi, din societate ar putea fi adresatul acestei scrisori, pentru că părinții, rudele cărora au fost adresate aceste scrisori nici nu știu că copiii lor fac arte din acel grup pe care ei atât de mult îl urăsc și atât de mult discurs de ură folosesc în adresa lor.”
Europa Liberă: Și ca să ofer anumite date la acest capitol... Peste jumătate din locuitorii Chișinăului par să fie împotriva persoanelor LGBT, adică lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex. Datele au apărut într-un sondaj realizat tot de ONG-ul pe care-l reprezentați. Cum vă explicați această atitudine „foarte/oarecum negativă” față de minoritățile sexuale din partea locuitorilor capitalei?
Angelica Frolov: „De fapt, în Republica Moldova, în cultura noastră, noi avem problemă foarte mare cu sexualitatea și cu atitudinea față de sex. În cultura noastră sexul este o rușine, sexul este o temă tabu, despre sex nu se discută, sexul este ceva care trebuie ținut strict în taină, în întuneric ș.a.m.d. Deși, sexualitatea umană este o temă foarte importantă care trebuie discutată mai ales cu adolescenții, pentru că anume de aici vin foarte multe probleme cu sarcinile nedorite. Știm foarte bine care sunt problemele.
În cultura noastră sexul este o rușine, sexul este o temă tabu, despre sex nu se discută...
Orientarea sexuală e despre pe cine vorbim, de cine suntem capabili să ne îndrăgostim, care este sexul persoanei de care suntem capabili să ne îndrăgostim cu care vrem să formăm o familie, vrem să fim în relații, față de care simțim toată acea gamă de emoții specifică unui om îndrăgostit. Dacă te uiți în comentarii la aceste scrisori, mai ales la scrisorile în limba rusă, vezi comentarii: „de scoateți la iveală așternutul vostru și patul vostru?”. Nu, nu este despre pat și așternut. Este despre relația copil-părinte, este despre relația nepot-bunel, despre relația profesor-elev în care nu există o sinceritate absolută din cauza că acest copil, fecior, elev, nepot trebuie să ascundă o mare parte din propria viață și să mintă. Și acolo unde minți, despre ce relații sincere putem vorbi?”
Europa Liberă: Spuneți că în Luna Mândriei, după cum e cunoscută în lume această perioadă, este un moment grozav pentru a ne aminti că toți, inclusiv persoanele LGBT, se bucură de aceleași drepturi ale omului. Care sunt drepturile cel mai frecvent încălcate în Moldova a minorităților sexuale?
Angelica Frolov: „Cel mai des, cele mai multe cazuri înregistrate de noi a încălcărilor drepturilor sunt crimele de ură. Crimele și incidentele când persoana este umilită, numită cu cuvinte urâte sau chiar bătută. Dacă vorbim despre crimele de ură din familie când adolescenții sunt dați afară din casă, sunt supuși violenței când părinții află că aceștia sunt homosexuali sau transgen. Este cea mai mare problemă. Discriminarea nu este o problemă atât de acută în Republica Moldova pentru că în majoritatea cazurilor persoanele LGBT nu-și destăinuie orientarea sexuală nici la serviciu...
Nu prea dăm posibilitate oamenilor să ne discrimineze pentru că pentru a fi discriminat pe criteriu de orientare sexuală, orientarea sexuală trebuie să fie cunoscută și ea este cunoscută în foarte puține cazuri. Dar în familie, dacă se află, afară dacă cumva se percepe că uite tu ai putea fi gay, fiindcă ești puțin diferit îmbrăcat sau poate chiar te-au văzut cu o persoană... Deci, sunt chestii diferite, când persoanele sunt atacate, sunt bătute, sau chiar când se intră intenționat pe site-urile unde fac cunoștință persoanele gay, intră persoanele homofobe, spunând că sunt și ei gay, îi invită la o întâlnire undeva în parc, într-o pădurice, într-un local și acolo îi atacă și îi bat. Deci, acestea sunt cele mai răspândite. Dar mai este o problemă, de exemplu, cu care mă ciocnesc chiar eu. Eu de exemplu sunt în relații de patru ani jumate, în relații foarte serioase.
Eu mi-aș dori foarte mult să am dreptul să mă căsătoresc cu persoana dragă...
Noi construim aceste relații, le dezvoltăm, noi facem unele cumpărături destul de costisitoare împreună și pe mine mă deranjează faptul că de fiecare dată trebuie să mergem la notar, că de fiecare dată trebuie să ne gândim ce se întâmplă dacă una din noi nimerește într-o situație complicată sau chiar decedează. Eu mi-aș dori foarte mult să am dreptul să mă căsătoresc cu persoana dragă, să se rezolve toate problemele mele într-o singură zi când noi ne-am înregistrat căsătoria și atunci tot ce procurăm noi ne aparține nouă amândurora și nu trebuie să mergem de fiecare dată la notar să facem documente notariale. În caz de ceva, noi putem intra una la alta în spital fără probleme, în caz de ceva noi avem dreptul să nu mărturisim una împotriva alteia, deci sunt un șir de chestii care m-ar ajuta foarte mult dacă aș avea acest drept să mă căsătoresc cu persoana dragă și nu înțeleg de ce oamenii sunt împotriva acestei căsătorii, sincer, nu înțeleg. Cum i-ar deranja pe un cuplu heterosexual faptul că eu cu partenera mea avem dreptul să ne oficializăm căsătoria.”
Europa Liberă: Și atunci când persoanele membre ale acestei comunități decid să raporteze o crimă de ură, de exemplu, care este reacția organelor de drept? În ce măsură ele sunt deschise să ia în serios aceste raportări?
Angelica Frolov: „În primul rând, noi nu avem încă o lege care ar condamna sau ar prevedea pedeapsa anume pentru crimele de ură. Toate crimele săvârșite din ură, , care de fapt în toate țările dezvoltate sunt considerate ca o agravantă, deci dacă crima este săvârșită anume din ură, situația ta se agravează și pedeapsa ta va fi mai serioasă, în Republica Moldova ele nu sunt calificate drept crime de ură. Ele sunt calificate drept tâlhărie, huliganism ș.a.m.d. Deci, depinde deja în ce mod a fost produsă această crimă.
Când mergem în organele de poliție este foarte diferit, pentru că sunt colaboratori de poliție care sunt profesioniști și nu discriminează, și te ascultă, și își fac treaba așa cum ar trebui să o facă, însă se mai întâmplă cazuri când polițiștii sunt homofobi și încearcă în toate felurile să te facă să nu depui o plângere sau să nu-l găsească pe cel care a făcut această crimă. Deci, este diferit, dar în toate cazurile, chiar și în cazurile când polițiștii sunt ignoranți și nu-și fac treaba bine, noi încercăm să-l impunem să-și facă bine treaba, depunând plângeri la minister sau poate chiar venind noi, reprezentanții organizației și spunându-le că în caz dacă nu-și vor face treaba cum trebuie și nu vor respecta legea, noi vom depune plângeri și atunci e mai schimbă situația. Când persoanele vin cu noi, cu reprezentanții organizației, de obicei, situația e mai favorabilă, când persoanele merg singure, este diferit, s-ar putea să se ciocnească și cu homofobie din partea polițiștilor.”
Europa Liberă: Câteva informații pentru o privire de ansamblu... În raportul unui ONG internațional care se ocupă de apărarea drepturilor LGBT din Europa și Asia Centrală, s-a constatat că „deşi în 2019 în Moldova comunitatea LGBT a fost ţinta limbajului urii şi a unor ştiri false, defăimătoare, dreptul la libera întrunirea i-a fost în mare parte respectat”. Putem interpreta asta ca o tendință de îmbunătățire a situației din țară, poate a regiunii, la capitolul respectării drepturilor acestor persoane?
Angelica Frolov: „Sigur că da, și chiar dacă vedem și cercetarea pe distanța socială care a fost făcută în 2019, dacă nu greșesc, de Consiliul pentru asigurarea egalității comparativ cu un studiu similar din 2015, distanța socială s-a micșorat și asta ar însemna că acum oamenii sunt mai puțin predispuși să respingă o persoană LGBT.
Schimbările sunt atât la nivel social, cât și la nivel de stat, și sunt spre bine. De altfel, nu știu care ar fi rostul lucrului unei organizații dacă schimbările nu ar fi spre bine. Și într-adevăr, în 2019, noi pentru prima dată am folosit în totalmente dreptul nostru la libertatea întrunirilor, pentru că întrunirea noastră a avut din locul de start pe care l-am planificat până în punctul final pe care l-am planificat fără a fi opriți, fără a fi huiduiți ș.a.m.d. Poliția într-adevăr și-a făcut treaba bine.”
Europa Liberă: Festivalul „Moldova Pride” se desfășoară, în premieră, online. Motivele sunt bine înțelese, virusul COVID-19 nu a dispărut nicăieri. Ce a pierdut și ce a avut de câștigat evenimentul de la faptul că are loc în mediul virtual?
Angelica Frolov: „A pierdut faptul că nu putem organiza marșul nostru care este totuși atât de mult așteptat, mai ales de comunitatea LGBT, dar și de organizația noastră, pentru că oricum este o sărbătoare, este cel mai vizibil eveniment al anului, organizat de GENDERDOC-M. Dar totuși noi am găsit o ieșire cum am putea face acest marș.
A pierdut faptul că nu putem organiza marșul nostru care este totuși atât de mult așteptat, mai ales de comunitatea LGBT...
Noi invităm toată lumea duminică, la 12:00, să iasă la o plimbare, dar respectând toate regulile de protecție împotriva coronavirusului, să iasă sau în singurătate, sau doar cu membrii familiei, sau nu mai mult de trei persoane și această plimbare să o filmeze live pe Facebook, să fie așa un flash-mob de live-uri în care persoanele care ne susțin să-și poată arăta și astăzi, și în acest an susținerea pentru comunitatea LGBT, ă publice acest live sub hashtagul #moldovapride2020 și să vedem cât de mulți vom fi! Noi, membrii organizației, angajații organizației cu siguranță vom ieși, fiecare cu marșul nostru live pe Facebook și vom spune ce simțim noi și de ce acest marș pentru noi este totuși important. Va fi un marș virtual, să vedem cum va trece și cât de masiv, cât de mulți vom fi.”
