„Războiul din Ucraina, pornit de președintele Vladimir Putin pentru a reface sfera de influență a Rusiei în spațiul post-sovietic, în primul rând în regiunea de vest, „a revoluționat relația R. Moldova și a țărilor din Parteneriatul estic cu Uniunea Europeană”, spune analista politică germană Anneli Ute Gabanyi într-un interviu cu Europa Liberă.
Securitatea R. Moldova, problemă neglijată de decenii de guvernele de la Chișinău și ignorată de Occident, se decide acum pe câmpul de luptă din Ucraina, iar orice „garanții de securitate oferite Ucrainei de aliații vestici la încheierea războiului vor cuprinde și R. Moldova”, mai spune Gabanyi.
Rămâne însă de văzut cât de eficiente pot fii aceste garanții, avertizează analista de la Berlin, reamintind că și Ucraina a primit la începutul anilor 90 ai secolului trecut garanții de securitate din partea Statelor Unite și a Rusiei, când a renunțat la armele nucleare sovietice în favoarea Moscovei, garanții care din 2014, de la anexarea abuzivă a Crimeei de către Rusia, s-au dovedit ineficiente.
Războiul e o încercare tipică pentru Rusia de a aduna țările din jurul ei ca să se apere de Occident
Europa Liberă: De ce a început președintele rus Vladimir Putin războiul din Ucraina, care au fost scopurile inițiale?
Anneli Ute Gabanyi: „Putin a invadat Ucraina pentru a restabili influența Rusiei în vecinătatea sa vestică: a mizat pe o aparentă dezbinare în cadrul UE, provocată și de schimbarea de putere din Germania, dar și pe tensiunile aparente dintre Europa occidentală și SUA, care oricum stau sub șocul atacului din 6 ianuarie 2021 asupra Capitolului de la Washington.
Războiul, sau „operațiunea specială”, cum i se spune la Moscova, început în februarie anul trecut reprezintă o încercare tipică nu numai pentru Rusia sovietică, dar și pentru Rusia țaristă, de a aduna țările din jurul ei, crezând că astfel – mai ales când vine vorba de granița sa de vest - se poate proteja împotriva Occidentului, văzut mai ales ca un „pericol” [o amenințare] pentru sistemul său politic, de securitate, pentru sistemul său economic...”
În al doilea rând, cred că Putin avea senzația, la începutul anului 2022, că situația din Europa și situția din lume este în așa fel încât îi oferă o șansă. Trendul exista de mult, din 2008 când a fost atacată Georgia, după care 2014 [anexarea abuzivă a peninsulei Crimeea] – atac la care Occidentul nu a reacționat așa cum ar fi trebuit și cum a făcut acum. (...)
Interesant este că Rusia, în momentul în care a pregătit acest război, și-a prezentat (...) și ideologia care stă la baza acestui război: în primul rând, nu recunoaște dreptul la existență a Ucrainei, ca națiune; în al doilea rând, încă în decembrie 2021, Rusia a cerut Occidentului să renunțe la toate schimbările geopolitice care au avut loc din anul 1997, când a început extinderea NATO către est [ au început negocierile de aderea cu Polonia, Cehia și Ungaria, admise în 1999].”
UE a înțeles abia cum importanța covârșitoare a Ucrainei, dar și a R. Moldova, pentru securitatea ei
Europa Liberă: Care a fost efectul războiului asupra țărilor din Parteneriatul estic?
Anneli Ute Gabanyi: „Războiul a revoluționat total situația acestor țări, deoarece politica Parteneriatului estic, așa cum a fost concepută, a fost o politică de a ține aceste țări – să spunem așa – stabile, dar la distanță, fără o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană, fără o ancoră de speranță, fără „o luminiță la capătul tunelului”.
„(...) abia acum, cu începerea războiului [din Ucraina], UE a înțeles importanța covârșitoare a Ucrainei, dar și a R. Moldova pentru securitatea UE dar și pentru securitatea NATO. Acest lucru nu s-a văzut înainte, pentru aceste țări perspectiva integrării a fost [în trecut] exclusă, ceea ce a fost o mare greșeală.
Acest lucru s-a schimbat, țările din UE și NATO, făcând acum corp comun în lupta și în rezistența față de acest război nedeclarat [al Rusiei] împotriva Ucrainei, și-au dat seama de importanța geopolitică a Ucrainei, dar și a Moldovei pentru că R. Moldova este ca un fel de spațiu geografic și geopolitic care desparte Ucraina de UE și NATO iar dacă Rusia ar fi reușit – ceea ce părea la un moment dat verosimil – să se apropie de Moldova, respectiv de Transnistria, realizând ceea ce a fost scopul Rusiei la începutul războiului, de a reface „Noua Rusie” - să cucerească și sudul Ucrainei trecând prin Odesa și să facă joncțiune cu Transnistria - ar fi fost un pericol extraordinar ca Rusia să poată ataca Ucraina și „din spate”.
Acum este absolut evidentă importanța geopolitică a Moldovei în sine, dar și pentru victoria (...) Ucrainei în acest război.”
Europa Liberă: UE ar trebui să se ocupe acum și de securitatea militară a țărilor din Parteneriatul estic, a R. Moldova?
Anneli Ute Gabannyi: „ Situația de securitate a R. Moldova este una specială : a luat hotărârea în Constituția din 1994 și adoptată de Parlamentul moldovenesc în 1995, a optat pentru neutralitate, care nu este garantată și nu este nici respectată (...) de nimeni. Ideea nu era de lașitate sau de neangajare în politica externă. Trebuia să fie platforma legală a țării, și constituțională pentru a scăpa de trupele ocupante rusești din Transnistria. (...) Din păcate, deși era de așteptat – s-a văzut cât de puțin de încredere este Moscova sub orice președinte – acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că această bază [militara din Transnistria] este cea mai înaintată bază a rușilor pentru un [eventual] atac împotriva NATO sau a unui avans spre Bosfor, chiar dacă pentru moment relațiile cu Turcia sunt echilibrate.
Moldova are o „tinicheau de coadă”: Transnistria.
Fapt este că R. Moldova, din această cauză, a neglijat înarmarea propriilor trupe, și în general o apărare a țării, care ar putea să fie relevantă (...).
Acum, R. Moldova are mai multe posibilități: să decidă să se alăture NATO, cum au făcut alte state neutre, Suedia și Finlanda, anul trecut. Nu știu cum ar răspunde NATO în momentul de față acestei cereri, pentru că spre deosebire de Suedia și Finlanda, Moldova are o „tinicheaua de coadă”: Transnistria.
Până acum, existența Transnistriei, lipsa controlului Chișinăului asupra unei părți a teritoriului său, era considerată și de Uniunea Europeană ca un impediment pentru integrare.
Vedeți însă cât de repede UE își poate schimba poziția și principiile, [confruntată] cu războiul din Ucraina, care a schimbat toată ordinea de securitate a Europei și poate a lumii. Din această cauză Uniunea Europeană a înțeles, nu toate țările la fel de repede, că (...) R. Moldova trebuie să primească statutul de candidată [la aderare].
Cu NATO, nu sunt așa de sigură. Mai este o problemă: populația moldovenească nu susține în acest moment, nici cu o majoritate mică, o aderare la NATO.
În al doilea rând s-ar putea, dacă ar fi acceptată ca membră în UE, să „beneficieze” de articolul 42 (7) [din Tratatul de la Lisabona ] care oferă un anumit grad de securitate.
Unii experți spun (și sunt și eu de acord) că mai întâi trebuie să se termine războiul din Ucraina pentru ca atât R. Moldova, cât și UE, cât și poate NATO să ia o hotărâre ce se va întâmpla cu Moldova.”
La ce folosesc garanțiile de securitate și când
Europa Liberă : Războiul se va încheia cândva, și indiferent cum, cu un armistițiu sau acord de pace, Ucraina va avea nevoie de garanții de securitate internaționale. Ar putea să se bucure si R. Moldova de astfel de garanții ?
Anneli Ute Gabanyi : „Problemele garanțiilor de securitate sunt foarte mult discutate în Occident, în momentul de față, și se spune următorul lucru: în primul rând, dacă ne amintim bine, în aprilie anul trecut, Ucraina, președintele [Volodimir] Zelenski a prezentat o modalitatea de a încheia acest război, în ideea ca problema teritoriilor ucrainene, a celor din est dar și a [peninsulei] Crimeii, să rămână subiectul unor discuții ulterioare. Atunci, el a vorbit de niște garanții de securitate care vor fi date de anumite țări occidentale.
Astăzi, specialiștii reamintesc faptul că și în 1994 Ucraina a primit garanții de securitate din partea Statelor Unite, a Marii Britanii și a Rusiei, după ce acceptase să-și predea armele nucleare Rusiei. Se vede însă că acest lucru nu a ajutat Ucraina.
Sigur, dacă ar exista astfel de garanții, Moldova ar fi implicit și ea ajutată. Problema este însă că suntem încă foarte departe de un armistițiu și mai ales de un tratat de pace pe care Ucraina s-ar putea baza.”
----
*Anneli Ute Gabanyi este analistă politică la Berlin, specializată în istoria României comuniste și a Moldovei post-sovietice. Timp de aproape 20 de ani a lucrat și a condus secția de cercetate pentru România de la Radio Europa Liberă de la la Munchen, în Germania.
Cea mai recentă lucrare a sa este „Revoluția din 1989. Învinși și învingători”, scrisă împreună cu Alexandru Muraru, Andrei Muraru și Daniel Șandru, și publicată la editura Polirom din Iași.
