Anatol Botnaru (antreprenor, Butuceni): „Bogdaproste că suntem vii”

Pandemia de coronavirus lovește economiile lumii cu o viteză fără precedent. Așa cum se și răspândește.Și obligă guvernele să adopte măsuri financiare excepționale: în Statele Unite aproape jumătate din americani sunt în izolare iar Congresul se pregătește să aprobe un pachet de sprijin financiar de 2 trilioane de dolari. Germania a adoptat, într-o singură zi, un pachet similar de 500 de miliarde de euro, Franța va sprijini cu 300 de miliarde de euro marile companii dar și afacerile mici și mijlocii. Iar UE a decis joi să ofer un sprijin de 37 de miliarde de euro, acces la Fondul de Solidaritate și o relaxare fără precedent a regulilor privind nivelul deficitelor bugetare. Banca Mondială și FMI pun de asemeni la dispoziție sute de miliarde de dolari pentru a susține economiile lumii.

În R.Moldova, unde s-a decretat stare de urgență pe 60 de zile, viața socială este restrânsă în fiecare zi mai mult pentru a încerca să fie limitată răspândirea pandemiei de coronavirus. Iar sectorul de turism, hotele, restaurante au fost afectate de la bun început.

Vasile Botnaru a stat de vorbă cu Anatol Botnaru, patronul uneia din cele mai mari afaceri de agroturism din Butuceni:

Europa Liberă: Întâi de toate, vreau să vă întreb: de unde vă luați acum doza de optimism atât de necesară, poate mai necesară ca oricare alte medicamente?

Anatol Botnaru: „Doza de optimism există, dar într-o măsură mult mai mică decât era de obicei.”

Europa Liberă: Dar oamenii de la țară se presupune că sunt mai vivace, mai rezistenți la presiunea asta psihologică?

Anatol Botnaru: „Da, probabil că corect spuneți. Eu chiar am simțit că lumea la sat aproape că nu realizează ce se întâmplă și viața merge înainte. Da, un pic, să zicem, restricțiile acestea, au în plus despre ce vorbi, dar ei își seamănă grădina, care îi dă cu sapa, chiar mă uitam un vecin care era așa, mai nedisciplinat, îi mai dădea cu păhăruțul, când mă uit deunăzi și el cum săpa în grădină așa săpa.”

Europa Liberă: Înțelege că o să depindă de fasolea pe care are s-o crească?

Anatol Botnaru: „Da. Sau nu mai are unde se duce, ori probabil că asta înțelege, că ar putea să se termine veniturile.”

Europa Liberă: Vă întreb imediat aici: unde e hotarul între inconștiență și rezistență? Acum se vede foarte multă ignoranță, în pofida îndemnului de a sta acasă, de a se feri, ei continuă să meargă la frigărui.

Anatol Botnaru: „Uitați-vă, s-a început treptat, așa, zi cu zi. Și eu chiar urmăream ce o să se întâmple, fiindcă personal îmi dau foarte bine seama că lucrurile sunt foarte serioase și ar putea să se deruleze inimaginabil de serios, nimeni nu știe cum se va opri virusul acesta, ciuma asta sau nu știu cum s-o mai numesc pe dânsa, că-i o problemă foarte gravă a umanității și s-a început încetul cu încetul. Mai întâi mă uitam că lumea cum era îngrămădită pe la porți, parcă îmi părea că încă și mai tare se îngrămădește, că aveau despre ce vorbi; copiii grămadă unii peste alții stăteau. Și-mi ziceam: ei, cum are să se oprească asta? Și dacă vine unul acuși, un neam, știți cum vin, care vin de peste hotare, care vin de la oraș, că s-a închis întreprinderea și o să se înceapă.

Într-un moment dat, am văzut că sătenii s-au disciplinat și chiar m-am bucurat de asta, gata... Am mai vorbit cu unul, cu altul, gata, copiii mei stau acasă. Am avut un caz chiar ieșit din comun, din toate limitele înțelegerii. Asta s-a întâmplat în week-end-ul precedent, când îmi trebuia să dau o fugă până la Chișinău. Ies din sat și mă uit că în marginea Butucenilor, la pod, acolo unde-i parcarea la noi, erau incredibil de multe mașini, lumea umbla peste tot, pe partea cealaltă de râu, unde facem Festivalul „DescOperă” era plin cu cei veniți la frigărui ș.a.m.d., sus pe stânci, sus-sus, tocmai deasupra la „DescOperă” - tot așa plin.

Am umblat, am făcut niște poze și prima ce mi-a dat în minte să merg, mă rog, pe partea legală și am sunat primărița și-i zic: „Haideți să chemăm poliția”. Doar n-o să sun eu, că cine-s eu? Sunt un agent economic și... mă rog.

Am plecat la oraș și într-o oră și jumătate am fost înapoi. Când am venit, deja sătenii - asta m-a și bucurat - au ieșit și au spus: „Oameni buni, plecați acasă! La ce ați venit voi?” Erau turiști, în principiu, acei pe care îi așteptam noi tot timpul și ne bucuram că la pod sunt oameni, înseamnă că avem clienți și totul va trăi.

Un pic m-am întristat din cauză că oamenii care au încercat să facă asta nu aveau experiența de a comunica...”

Europa Liberă: Adică, sătenii s-au mobilizat și și-au apărat aria?

Anatol Botnaru: „Da, aria! Și asta pe mine foarte tare m-a bucurat. Eu m-au primit ca pe un om care să-i consulte, să-i ajute... Așa mi s-a părut mie în orice caz. Le-am spus: „Uitați-vă, spuneți-le să plece, dar numai vă rog foarte mult, spuneți-le într-un mod civilizat, ca ei să înțeleagă...” Așa au și făcut și s-a cam terminat asta. A venit un echipaj de poliție și a întrebat: „Ce ați vrut?”. Primărița este o persoană foarte inteligentă și activă, dar fiind o tânără fără experiență, mi s-a părut că se cam pierdea. Și eu îi spun polițistului: „Spuneți-mi, vă rog, ce poate face femeia aceasta aleasă primăriță în fața acestora cu niște jeepuri cu roțile mai mari decât dânsa?”

De atâta, eu consider că Butucenii sunt un loc mai deosebit unde țara se bucură că se întâmplă lucruri frumoase în timpurile frumoase. Și le-am zis: „Eu consider că trebuie să fim ajutați și trebuie să fie aici un echipaj de poliție”. Da, poliția a stat, chiar am venit peste vreo oră și ceva, fiindcă eram curios ce o să se întâmple și poliția încă era pe loc și după asta s-a terminat.

Dar semnalul a fost ca și peste tot. În ziua aceea am auzit că prin țară peste tot au ieșit la frigărui, totuși lumea nu are simțul responsabilității, chiar și nu în cazurile de pandemie, lumea nu are simț, sunt lucruri care se poate de făcut și care nu se poate. Unde se poate de făcut, în ce mod se poate de făcut, cât de tare deteriorezi natura, cât de tare deranjezi o localitate în care te duci, că ea-i frumoasă, dar tu te duci să faci frigărui?”

Europa Liberă: Guvernarea încearcă să ia niște măsuri ca să vă ajute. Și Dvs. sunteți un agent economic. Notorietatea Dvs. este cunoscută în întreaga Republică Moldova, grație a ceea ce ați făcut cu Festivalul „DescOperă”. Vreau să vă întreb dacă ceea ce încearcă să întreprindă guvernarea, ceea ce vă promite deocamdată guvernarea vi se pare suficient? V-ar putea menține la linia de plutire astfel încât să nu vă prăbușiți iremediabil?

Anatol Botnaru: „Mi-a venit greu să găsesc niște puncte pe care eu le văd că ar putea să ne ajute. Nu am nicio pretenție la guvernare, pentru că problemele sunt așa de mari și de grave, încât nu mai îndrăznești să tinzi la ceva sau să pretinzi că eu vreau să fie asta și asta, și asta.

Măcar să nu ne ia, dacă nu ne poate da nimic, pentru că oamenii care sunt pe seama noastră, care sunt angajați, săracii oameni, bine că noi lucrăm cu oamenii de la sate care au de lucru. Eu i-am sunat pe unul, pe al doilea, pe al treilea, lumea se ocupă acasă, seamănă, pun în pământ, își fac regulă prin curți ș.a.m.d., că au ieșit din iarnă. Cât o să dureze asta, mi-e frică foarte tare că va dura mult și atunci vor urma niște cerințe ale oamenilor: ce facem și cum facem? Ei sunt destul de înțelegători, dar...”

Europa Liberă: Câți oameni aveți în grijă?

Anatol Botnaru: „Avem vreo 15 oameni la momentul de față, dar în sezon avem mult mai mulți, este implicată foarte multă lume.”

Europa Liberă: Oricine a fost la Butuceni, își dă seama că e vorba de bucătăresele Dvs. extraordinare, pe care le vedem și în filmări, ospătarii, muncitorii...

Anatol Botnaru: „Avem acei care nu se văd, care au grijă de animăluțe, care au grijă de niște grădini, de curățenie ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Și eu nu cred că au foarte mulți bani la ciorap ca să-și permită să stea 2-3 luni, Doamne ferește, că au nevoie și ei să cumpere câte ceva măcar și niște semințe de pus în pământ. Ei acum cum rezistă?

Anatol Botnaru: „Dar cum rezistă? Noi le-am dat leafa chiar pe data de 10, că așa o dăm de obicei; le-am dat leafa și se vede că taman le va prinde bine. A fost și semnalul că este problemă și nu-și vor mai cumpăra altceva, dar își vor cumpăra semințe de pus în pământ ș.a., sper eu. O să încercăm și noi să-i ajutăm cumva, în măsura în care o să putem, dar credeți-ne că o pensiune agroturistică care a pornit de la zero, cum suntem noi, ne-am pornit de la zero și întruna orișice ban îl investeam și ceva mai construiam, ceva mai modernizam, pentru că turismul crește tot timpul.

S-a făcut publicitate pentru Moldova că, iată, Moldova este în creștere și programul turistic, am intrat în niște topuri mondiale că este o țară interesantă, cu niște tradiții etc. Aflându-ne în Butuceni, personal mă simțeam obligat că trebuie să fac ceva ca tot să creștem, să creștem, să creștem... Să vină omul să mai vadă și altceva, nu ne-am deschis un restaurant și ne-am fixat să facem bani și ședem ca o făbricuță de făcut bani, să zicem așa, tot timpul trebuie să faci altceva, și altceva, și altceva. Și niciodată rezerve de bani nu că zero, dar și în datorii chiar am intrat și atunci prima ce mi-a venit în cap atunci când am înțeles clar că se încep problemele a fost ce facem cu oamenii, cum putem să-i ajutăm.

I-aș ajuta cu mare drag, dacă aș putea. Azi nici să vinzi nu ai ce și nu ai cui. Vom încerca să ne descurcăm. Ne rugăm la Dumnezeu ceva să se întâmple, poate se va scurta pandemia asta. Ce face guvernul? Ei s-au descurcat destul de bine, îmi place seriozitatea cu care acționează...”

Europa Liberă: Dar banca o să vă ceară procentul la credit, o să vă ceară dobânda?...

Anatol Botnaru: „Nu știu, azi nu știm cum o să ne descurcăm. Vom găsi din altă parte, nu știu, prin prieteni cumva... Sperăm că lucrurile ori se vor aranja, se va scurta perioada și o să ieșim din impas, ori toți au să înțeleagă că, uite, suntem aici – ori am pierdut, ori am câștigat, dar toți au pierdut acum și nimeni pe nimeni nu va trage la răspundere. Nu știm cum va fi...”

Europa Liberă: Va trebui să renunțați la multe lucruri pe care le-ați pornit, inclusiv festivalul, inclusiv multe planuri de viitor. Dacă în Japonia au amânat olimpiada, Dvs. cu atât mai mult va trebui. V-ați gândit deja ce puteți să mutați, ce puteți să mai anulați?

Anatol Botnaru: „Deja am renunțat aproape la tot. Am avut niște visuri frumoase și niște planuri, tot timpul am vrut teatrul din Butuceni în care trebuia să se întâmple mai multe lucruri, nu doar Festivalul „DescOperă”, au fost planificate, dar desigur că chiar și acele care-s în toamnă încolo – să dea Dumnezeu să fie bine –, dar eu sunt destul de realist și-mi dau seama că, chiar dacă într-o bună zi cineva va spune: „Gata, s-au terminat toate problemele”, lumea va fi fricoasă, lumea nu va mai ieși așa de ușor să cheltuiască banii sau să meargă să se distreze și va fi foarte greu de planificat cu pasiune cum o făceam până acum.

Cred că o vom lua de la zero. Zi și noapte mă gândesc la asta, dar nu poți nimic, dl Botnaru, nu poți nimic azi să prevezi, să planifici. Au mai fost niște discuții, cineva mai cere niște cifre... Care cifre? Tu doar nu știi ce se va întâmpla în țară și cum se vor termina lucrurile acestea. Nu poți face nimic. În toată ziua iei o decizie: astăzi facem asta, mâine vom face cealaltă, bogdaproste că suntem vii.”

Europa Liberă: Animalele cum le ajutați?

Anatol Botnaru: „Le ajutăm! Slavă Domnului că avem rezerve de fân, de ce ne trebuie. Am lăsat vreo 4 angajați pentru orice eventualitate, orice s-ar întâmpla, gospodăria e foarte mare, știți că avem multe gospodării și prin sat și griji peste tot, că nu poți lăsa în paragină toarte lucrurile. Totuși, eu sunt într-un fel optimist și realist că mai problematică va fi ziua când va trebui să le achit pentru lucrări, dar sper că oamenii vor înțelege. Am mai discutat cu colegii care mai lucrează în acest domeniu și vom încerca cumva, o parte din bani le mai plătești, o altă parte o mai eșalonezi. Cine vrea și dacă vrea să înțeleagă asta, dar dacă nu, ce poți să faci? Doar n-ai să te apuci de tăiat poneii și tot ce avem noi acolo.”

Europa Liberă: Doamne ferește! Eu, ca un băiat de la țară ce sunt, stau și mă gândesc că, în general, oamenii de la țară au ieșit din încurcătură cu muncă de clacă, însemnând nu muncă de mântuială, dar muncă de clacă adevărată. Și pedeapsa cu COVID-ul este că nu poți să chemi oamenii la clacă, nu pot să te ajute la o clacă și asta-i marea pedeapsă că, de fapt, în loc să ne unească – ne desparte COVID-ul acesta.

Anatol Botnaru: „Da, eu mi-aș face un plan. Bine, o să găsesc eu bani și o să achit pe urmă, te înțelegi cu oamenii, dar șezi cu frica în sân că nu-i clar totul, uite, nu-i clar totul, ori toți stau acasă, ori ai voie sau n-ai voie, până în ce măsură și, iaca, chem oamenii că trebuie să lucreze acolo, undeva un om care mai avem o rezervă de niște materiale acolo și taman zic, fiindcă nu sunt turiști acum – poți să faci o reparație înăuntru, acolo avem de pus niște…”

Europa Liberă: Să pună cineva șindrila?

Anatol Botnaru: „Asta e. Mi-ați citit gândurile, că avem un acoperiș putred și zic, uite, acum e acum, și chiar era planificat, fără să știm noi că o să vină COVID-ul acesta și am chemat băieții, dar într-o bună zi le-am spus: „Băieți, uitați-vă, nu avem voie să ne adunăm, haideți noi să fim acei înțelegători și haideți să plecăm acasă”. Ei dintâi un pic s-au supărat, după aceea au spus: „Da, dl Anatol...” și am lăsat-o pe jumătate, i-am pus niște peliculă acolo ca să nu, Doamne ferește de ploaie; pe de altă parte, dă Doamne să plouă, nici nu știu cum să mai zic. Mai sunt niște grădini, unde trebuie să faci oleacă de regulă, uscăciunea să o dai deoparte ca să crească niște iarbă, trag nădejde că s-or termina lucrurile și va veni lumea, o să vrea să stea pe iarbă pe o păturică, să se bucure.

Săraca lume... Cinstit să vă spun, mai tare mi-e jale de lumea de la oraș acum decât de cei de la sat, pentru că acei de la sat sunt deprinși, nici n-au șicuit tare, ei au trăit din greu și s-au bucurat de ceea ce au, dar acesta pe care l-au închis, s-a închis în cameră și stă pe la etajul opt și se uită peste fereastră…”

Europa Liberă: Și bombardat de știri și de televizor...

Anatol Botnaru: „Da, bombardat de știri și nu-i așa de simplu. L-am sunat pe Pfeiffer și șede, săracul, în apartament cu partitura…”

Europa Liberă: Pfeiffer, e vorba de dirijorul, celebrul dirijor?

Anatol Botnaru: „Da, și este într-o stare destul de, așa, pesimistă...”

Europa Liberă: Luați-l la Butuceni.

Anatol Botnaru: „I-am spus: „Numai se deschid granițele, prima ce te rog chiar, nu că îți promit, să vii aici și să te refaci, să-ți vezi ceea ce ai făcut aici”, că lucrurile sunt frumoase și avem un exemplu frumos tare cu festivalul acesta.”

Europa Liberă: Dările la stat, fiscul, acum vă bate la poartă sau o să vă îngăduie oleacă de vacanță? Ați clarificat asta?

Anatol Botnaru: „Tare n-am clarificat, eu văd că ceva se poate un pic mai târziu, dar eu nu văd că într-o bună zi nu mai plătesc, eu nu văd asta. Eu vreau să văd o hotărâre de guvern că nimeni nu plătește impozite. Era minunat dacă măcar cei de la sate, iaca, facem noi agroturism și na, fața țării în ceea ce privește turismul și ca dezvoltare, și ca idee ș.a.m.d. și ca exemplu. Și aș vrea ca TVA-ul să fie la cota zero – nu s-a făcut, suntem în rând cu marile hoteluri și din capitală, și din lume.”

Europa Liberă: HoReCa.

Anatol Botnaru: „Da. Noi nu suntem HoReCa; noi nu suntem nici Ho, nici Re, nici Ca, noi suntem o pensiune agroturistică, în care angajezi niște țărani din sat și încerci, nici nu că să faci business, dar să le dai oamenilor o speranță că s-ar putea în sate ceva întâmpla.”

Europa Liberă: Acum ați văzut că fracțiunile parlamentare de opoziție încearcă să determine majoritatea să se convoace, totuși să dea niște decizii foarte clare și hotărâte ca într-adevăr să vă dea semnalul că cineva vă aruncă colacul de salvare.

Anatol Botnaru: „Dl Botnaru, eu nu vreau semnale, eu vreau lucrurile să se întâmple.”

Europa Liberă: Adică, în „Monitorul Oficial” scris concret?

Anatol Botnaru: „Da, scris concret, uite, de azi înainte acei care sunteți la sate și faceți ceva sau, uite, sunteți eliberați de ceea, ceea și ceea. Nemaivorbind că în altă lume ca să dezvolți turismul, acolo statul invers – a dat ceva, fără ca tare-tare... Vine, vede că aici ceva se întâmplă și na-vă, dar aici când tu ești pus că o să vină ziua de... Da, bine, te eșalonează acolo ca să plătești impozitele peste o lună. Și ce o să te salveze asta? Dar noi suntem așa de tare conservați acum, nu se întâmplă nimic, absolut, ori acum, ori peste o lună, că n-am acum bani, că nu o să am atunci, tot aceeași o să fie. Funia la par oricum va ajunge.

### Vezi și... ###

Pandemia pune în pericol producția agricolă

Eu sper că înțelege și guvernarea că satele există și problema este foarte și foarte gravă. Eu tot timpul am spus că ar fi bine ca satele să se dezvolte, dar acum ele pot muri așa de tare că ferească Dumnezeu ce poate să fie. Nu am multe motive să fiu tare-tare optimist, dacă eu acum aș arăta un optimism exagerat, ar fi fals. Nu am nevoie de nimic, ies desculț, prășesc dimineață, îmi pun acolo 20 de cuiburi de cartofi și îmi ajunge, dar ce fac cu oamenii din jurul meu care șed și se uită, și așteaptă, cum noi așteptăm de la guvernare cu mai puțină poate nădejde, că știm noi cum lucrează guvernele, dar lumea se uită, dați ceva să facem.

O să salvăm, o să-i ajutăm, o să facem tot ce ne stă în puteri și cu ce ne-a da Dumnezeu ajutor, ca să fie bine la toți. Acum a venit momentul unii pe alții să ne salvăm, să ne ajutăm, să ne susținem. Inclusiv Dvs., că ați sunat, înseamnă că cineva se gândește la noi și ai așa, o speranță.”