Timp de aproape șapte decenii, Baikonur a fost sinonim cu programele spațiale sovietice și rusești.
Complexul întins în stepa aridă din sudul Kazahstanului a lansat sute de rachete - și rachete balistice - în spațiu, jucând un însemnat rol în istoria cercetărilor spațiale: Sputnik, primul satelit din lume; Iuri Gagarin, primul om în spațiu.
Complexul a supraviețuit colapsului sovietic, a îndurat haosul economic al Rusiei post-sovietice și apoi a ajutat la întronarea agenției spațiale ruse, cunoscută acum sub numele de Roskosmos, în poziția de lider în explorarea continuă a spațiului.
Cu toate acestea, este posibil ca soarele să apună în cele din urmă la Baikonur. Cel puțin pentru Rusia.
În cauză este o dispută contractuală obscură între Roskosmos, care plătește Kazahstanului aproximativ 115 milioane de dolari anual pentru a închiria complexul, și o companie kazahă asociată cu Roskosmos pentru a construi o nouă instalație de lansare de mai multe miliarde de dolari, numită Zenit-M.
Autoritățile kazahe au confiscat bunurile principalului operator al Roskosmos la Baikonur, invocând datorii neplătite, și cer 26 de milioane de dolari. La rîndul lor, și oficialii ruși au emis pretenția de plată a unor datorii de 220 de milioane de dolari.
Fără complexul Zenit-M, Rusia nu va putea lansa Soyuz-5, o rachetă de ultimă generație care, speră Moscova, va înlocui puternicul Proton-M. Proton-M folosește un combustibil extrem de toxic, care, după cum se plânge Kazahstanul de ani de zile, a poluat regiunea.
Fără racheta Soyuz-5, Rusia nu va putea obține veniturile atât de necesare din lansările comerciale de sateliți, o afacere în care Roskosmos s-a bucurat de un oarecare succes până la invadarea Ucrainei, în 2022.
„Este cel mai recent simptom al declinului continuu al Rusiei ca putere spațială”, spune Bruce McClintock, fost atașat de apărare la Ambasada SUA la Moscova și cercetător senior în domeniul politicii spațiale la RAND Corporation, un think tank american. „Nu cred însă că Rusia va pierde accesul la lansările de la Baikonur pe termen scurt - poate pe termen lung”, a spus el.
„Viitorul cosmodromului de la Baikonur pare foarte sumbru”, afirmă și Bart Hendrickx, un expert din Belgia și un observator de lungă durată al programelor spațiale sovietice și rusești. „Soyuz-5 pare a fi singurul proiect care poate menține Baikonur în viață după 2030”, a spus el. „Deci, dacă aceste evenimente recente ar pune în pericol viitorul acestui proiect, atunci da, ar fi o mare problemă”.
„Situația este destul de gravă”, a declarat Nurlan Aselkan, redactor-șef și editor al revistei Cercetări și tehnologie spațială din Kazahstan. „Situația de la Baikonur se transformă dintr-o situație stabilă - chiar dacă într-o lentă transformare, să spunem - într-una cu probleme care trebuie rezolvate.”
Agitație la Vostocini
Semințele pentru ca Rusia să piardă Baikonur au fost plantate odată cu destrămarea URSS în 1991. Atunci s-a născut întrebarea ce se va întâmpla cu cel mai mare complex spațial din lume, care - pentru Rusia - a ajuns deodată într-o țară străină.
Pentru rușii moșteniri ai erei spațiale sovietice, păstrarea intactă a infrastructurii de la Baikonur era de primă importanță. În 1994, Moscova a semnat un contract de închiriere pe 50 de ani cu guvernul kazah, prelungit ulterior până în 2050.
Oficialii ruși și-au dat seama, de asemenea, că aveau nevoie de o alternativă viabilă. O instalație de lungă durată, situată la Plesețk, în regiunea Arhanghelsk, era destinată, în principal, lansării sateliților militari, grație latitudinii sale nordice. În anii 1990 au fost elaborate planuri pentru construirea unui nou cosmodrom în regiunea Amur, în Orientul Îndepărtat: la Vostocini.
Odată cu creșterea numărului de lansări de sateliți comerciali, Rusia a profitat de reputația că deține o rachetă fiabilă și ieftină, obținând venituri de aproape 10 miliarde de dolari în ultimii 25 de ani, potrivit unei estimări.
În 2015, programul spațial rusesc, un amalgam de studiouri de inginerie, laboratoare de cercetare, unități de producție și operațiuni conexe, a fost reorganizat și plasat sub o singură entitate guvernamentală: Roskosmos. Un fost viceprim-ministru și ambasador la NATO, Dmitri Rogozin, a fost numit director.
Agenția spațială americană NASA avea un parteneriat cu Roskosmos încă din anii 1990, iar cele două agenții au lucrat cot la cot pentru a construi și opera Stația Spațială Internațională. Programul rusesc a primit un nou impuls în 2011, când Statele Unite și-au blocat la sol flota de navete spațiale, forțând-o să se bazeze exclusiv pe rachetele rusești pentru a transporta oameni și încărcături către și dinspre stația orbitală. NASA plătea până la 100 de milioane de dolari pentru fiecare cursă.
Toate aceste lansări au avut loc la Baikonur.
Construcția la Vostocini a început în 2011. Proiectul s-a împotmolit în mlaștina cheltuielilor tot mai mari și a corupției endemice, costurile fiind estimate acum la 7,6 miliarde de dolari cu perspectiva de a crește în continuare. Prima lansare, un satelit, a fost amânată cu un an, până în 2016; finalizarea, stabilită pentru 2018, a fost amânată în mod repetat. Dintre cele 10 lansări efectuate cu succes până în prezent, niciuna nu a fost cu echipaj uman.
Între timp, zeci de persoane au fost cercetate pentru deturnare de fonduri și furt. Muncitorii au intrat în grevă, cel puțin o dată, pentru salarii neplătite.
În 2021, cea mai importantă firmă de audit din Rusia a anunțat că inspectorii au descoperit nereguli financiare în valoare de 30 de miliarde de ruble (400 de milioane de dolari) în cadrul agenției în 2020.
O agenție spațială cu probleme
După ce Rusia a cucerit peninsula ucraineană Crimeea în 2014, țările occidentale, inclusiv Statele Unite, au început să aplice sancțiuni companiilor și înalților oficiali ruși.
Reputația Roskosmos a fost afectată și mai mult de o serie de incidente și eșecuri tehnice, inclusiv o gaură încă inexplicabilă dar făcută de mână de om pe un modul construit de ruși pe stație, o aterizare de urgență a unui echipaj care se întorceau pe Pământ și un scandal legat de retrogradarea unui cosmonaut respectat.
Un test militar rusesc din 2021 al unei arme antisatelit, care a propulsat cu mare viteză resturi pe orbită, în jurul Pământului, putând pune în pericol stația, nu a îmbunătățit starea de fapt.
Roskosmos și-a pierdut monopolul asupra transportului pe stația spațială în 2020, când compania privată americană SpaceX a dus astronauți pe stație. Alte companii private au intrat, de asemenea, pe piață.
Cel mai recent incident a avut loc în decembrie, când într-o capsulă cosmică Soyuz care trebuia să transporte doi ruși și un american înapoi pe Pământ s-a descoperit o fisură. Incidentul i-a obligat pe oficialii NASA și Roskosmos să prelungească șederea celor trei pe stație și să trimită de urgență o capsulă de înlocuire.
Capsula avariată a fost trimisă înapoi pe Pământ, aterizând în Kazahstan la 28 martie.
La toate acestea se adaugă problema combustibilului pentru rachete.
Combustibilul fatal
Oamenii de știință ruși, kazahi și occidentali au studiat pericolele pe care le prezintă combustibilul toxic pentru rachete, ale cărui reziduuri au căzut pe solurile din anumite părți din nordul Kazahstanului. În primele zile ale programului spațial sovietic, oficialii nu făceau publice accidentele sau contaminarea. Un astfel de eveniment care a avut loc în 1960 și s-a soldat cu moartea a 126 de persoane, în principal din cauza expunerii la combustibilul toxic, a fost ținut secret până la prăbușirea Uniunii Sovietice.
În 2004, Rusia plănuia să înlocuiască, până în 2014, seria de rachete Proton cu un model mai ecologic.
În 2013, programul de înlocuire a devenit urgent după ce o rachetă Proton-M care transporta trei sateliți a explodat la câteva minute după lansarea de la Baikonur, aruncând în atmosferă combustibil toxic, care se numește heptila.
Oficialii kazahi au fost indignați și au impus o interdicție temporară. Rusia a fost de acord să elimine treptat utilizarea rachetei Proton de la Baikonur până în 2025. Rachetele Soyuz, folosite pentru a transporta echipamente și personal către stația spațială, folosesc un amestec de combustibil diferit.
Proiectul Baiterek implică construirea unei platforme de lansare - Zenit-M - care ar urma să fie folosită în cele din urmă pentru racheta Soyuz-5, iar companiile kazahe s-au înscris într-o societate mixtă. Se pare că Rusia a cheltuit aproximativ 900 de milioane de dolari pentru acest proiect, inclusiv pentru racheta în sine.
Dar proiectul trenează, în mare parte din cauza invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina și a sancțiunilor occidentale radicale care au vizat furnizori importanți ai Roskosmos. Obiectivul de a efectua prima lansare în 2021 a fost amânat până în 2024, iar disputa contractuală a pus acum această operațiune sub semnul întrebării.
De asemenea, lucrurile au devenit și mai complicate: un furnizor-cheie de componente pentru rachetele rusești are sediul în Ucraina, care, după invazie, a întrerupt orice cooperare în domeniul apărării cu Moscova.
Disputa privind proiectul Baiterek se concentrează, în principal, pe faptul că principala filială locală a Roskosmos și-a încălcat obligațiile pentru că nu a încheiat la timp un studiu de fezabilitate.
O instanță kazahă a amendat agenția cu 29 de milioane de dolari și a dispus confiscarea activelor sale locale. Oficialii kazahi spun, de asemenea, că au reverve în a face o investiție majoră într-un proiect deja cu probleme și cu un rezultat îndoielnic: de ce să construiască o nouă rampă de lansare pentru o nouă rachetă când nimeni nu vrea sau nu este capabil să încheie un contract cu Roskosmos?
„Termenul final de finalizare a proiectului Baiterek va fi stabilit după elaborarea studiului de fezabilitate”, a declarat Kuat Mustafinov, directorul general al partenerului kazah din societatea mixtă, pentru site-ul de știri kazah InformBuro.
Aselkan, editorul revistei, a minimalizat orice dimensiune politică a disputei; lupta în instanță nu este un efort al Kazahstanului de a împinge Rusia să plece de la Baikonur, a spus el, adăugând însă că Baiterek „este în prezent o valiză fără mâner”. El a prezis că Roskosmos va continua să lanseze oameni și încărcături de la Baikonur către stația spațială în următorii cinci ani.
A distrus încrederea în programul spațial rusesc
Pentru observatorii programului spațial, multe dintre necazurile cu care se confruntă Roskosmos sunt autoprovocate.
Anul trecut, cu doar câteva zile înainte ca Roskosmos să lanseze ultimul lot din zecile de sateliți pentru furnizorul de internet la joasă altitudine OneWeb, Rogozin a făcut cereri imperioasă către OneWeb, inclusiv ca guvernul britanic să renunțe la participația sa. OneWeb a refuzat, iar Roskosmos a confiscat sateliții, pe care încă nu i-a returnat.
OneWeb a refuzat să dea o declarație oficială pentru RFE/RL.
Rogozin a făcut unele comentarii șocante în timpul mandatului său de director al Roskosmos, sugerând printre altele că gaura artificială găsită în capsula rusă a fost făcută în mod deliberat de un astronaut american.
Rogozin a permis, de asemenea, ca trei cosmonauți de pe stație să facă poze cu steagurile forțelor separatiste din estul Ucrainei, ceea ce i-a atras o mustrare publică fără precedent din partea NASA. La câteva zile după acest incident, el a fost îndepărtat din funcție, fiind înlocuit cu un fost viceprim-ministru mai tehnocrat.
Între timp, un purtător de cuvânt al NASA a declarat pentru RFE/RL că disputa de la Baiterek nu are legătură cu stația spațială, afirmând că „nu există niciun impact asupra operațiunilor stației spațiale”.
De partea cealaltă, Roskosmos nu a răspuns după ce RFE/RL i-a transmis prin e-mail declarația NASA solicitând comentarii.
„Încă dinainte de invazia în Ucraina, au fost probleme cu controalele tehnice, cu forța de muncă îmbătrânită și, peste toate, provocările legate de finanțare", spune Brian Weeden, un fost ofițer al Forțelor Aeriene americane, care este acum expert la Secure World Foundation, un think tank cu sediul în SUA.
„Din cauza Ucrainei, și-au pierdut piața internațională și obțin tehnologie IT, cipuri de calculator de pildă, cu mult mai multă greutate”, a spus el. „Nu cred că toată lumea și-a dat seama pe deplin cât de mare a fost impactul sancțiunilor. Alte țări se străduiesc să găsească alți furnizori. Invazia în Ucraina a distrus încrederea în programul spațial rusesc”.
„Chiar dacă aveau echipamente și capacități fiabile, guvernul rus s-a comportat într-un mod care l-a făcut pur și simplu un partener nesigur”, a mai spus McClintock care a conchis „Și astfel au ajuns să fie considerați orice altceva decât o bază de încredere pentru lansările internaționale”.
