Intelectualii pot propune sau se pot opune mișcărilor și regimurilor totalitare. Povestea puterii de seducție a ideologiilor radicale asupra unor proeminente figuri intelectuale ale secolului XX reprezintă, de fapt, un catalog al iluziilor, pasiunilor, entuziasmelor și dezamăgirilor crunte. Goana după o nouă configurație a lucrurilor, adică o dezordine convulsivă, a fost cu adevărat nebunească în anii 1930.
Istoria atracției miturilor politice asupra intelectualilor români interbelici se bazează pe toate aceste elemente. Vorbim despre o fascinantă narațiune a învoielilor faustice, prosternărilor carismatice și disperării absolute. Cartea Cristinei Bejan, Intellectuals and Fascism in Interwar Romania. The Criterion Association (Palgrave, 2019), superb documentată, propune o nouă perspectivă asupra principalelor tensiuni politice și culturale ale perioadei interbelice în România (și în Europa de Est, în general). Cristina ne invită la un exercițiu de arheologie a ideilor, o explorare de profunzime a genezei, tribulațiilor, conflictelor interne, numeroaselor realizări, precum și a deziluziei și dezintegrării finale a Grupului Criterion.
A fost vorba de o constelație a unor foarte creativi și inteligenți filosofi, sociologi, scriitori și artiști, toți convinși că aveau misiunea de a regenera cultura română printr-o poziționare iconoclastă în raport cu trecutul. Toți au abhorat orice formă de parohialism și au visat să transforme Bucureștiul într-o vibrantă capitală culturală.
Această carte extrem de edificatoare extinde și aprofundează literatura existentă despre generația 1927. Am scris eu însumi despre revoluționarii mistici, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Constantin Noica, spre a-i numi doar pe cei mai faimoși. Lucrarea Cristinei Bejan scoate în evidență efectele extrem de nocive ale fascinației membrilor „Generației” pentru ideile organiciste, primordialiste și anti-democratice profesate de filosoful Nae Ionescu. Privesc volumul ca pe o contribuție extrem de valoroasă la o literatură care-i mai include pe Zigu Ornea, Marta Petreu, Leon Volovici, Irina Livezeanu, regretatul Matei Călinescu, Constantin Iordachi, Valentin Săndulescu, Marius Turda, Radu Ioanid, Philip Vanhaelemeersch sau regretata Ilinca Zarifopol Johnston.
Cercul de prieteni analizat de Cristina Bejan era unul tânăr și nemulțumit de mediocritatea status-quo-ului acelei Românii, atras de exotism (vezi fascinația lui Eliade pentru India), gata să îmbrățișeze forme rapide de experiență a Absolutului. Grupul era comparabil cu asociații similare din alte țări central-europene, de pildă Skamander, despre care a scris minunat Marci Shore în cartea ei, Caviar and Ashes. Deși mișcarea/grupul/asociația Criterion a durat doar trei ani, între 1932 și 1935, impactul asupra culturii române a fost unul cu adevărat puternic și durabil. Cineva ar putea spune că „Grupul Păltiniș”, coagulat în jurul fostului membru al Criterion, Constantin Noica (1909–1987), în anii 1970 și 1980, a încercat să reînvie acele grandioase aspirații la universalism cultural și regenerare spirituală.
Autoarea face o treabă minunată atunci când documentează rolul esențial jucat în activitățile Criterion de către istoricul de artă și filosoful Petru Comarnescu (1905-1970). Acesta a fost, într-adevăr, un nonconformist printre ceilalți: mare admirator al Statelor Unite, având un doctorat de la University of Southern California, Comarnescu a fost una din figurile tutelare ale Criterion care au refuzat să cedeze oricărei forme de sectarism politic. S-a opus, de fapt, oricărui radicalism sau fundamentalism și a respins religiile politice din ce în ce mai în vogă în epocă, fie ele de stânga, sau de dreapta radicală.
Din mai multe puncte de vedere, Petru Comarnescu este eroul principal al acestei povești, acompaniat de alte dramatis personae: Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Marietta Sadova și, desigur, șarmul fatal și mefistofelic al filosofului Nae Ionescu. Atunci când mulți alții au virat de la o formă de radicalism la alta, Comarnescu a rămas constant creativ și democratic din punct de vedere politic.
