Armata rusă care luptă în Ucraina este o palidă prezență, prin comparație cu ceea ce era până nu demult percepția publică cu privire la forța sa.
Analiști politici amintesc că încă din timpul războiului de scurtă durată din 2008, în Georgia, apăruseră semne suficient de vizibile cu privire la lacunele armatei ruse, pentru a-l convinge pe Vladimir Putin să treacă, imediat după aceea la un proces de reînnoire și modernizare în care s-a investit masiv.
Cheltuielile Rusiei pentru apărare au fost de-atunci încoace mai mari ca procent al Produsului Național Brut decât media țărilor NATO, doar că viciile de sistem, care au împiedicat transformarea Rusiei într-o putere economică i-au afecta și armata – lipsa de profesionalism, conducerea rigidă și excesiv de centralizată și mai ales corupția. Cei care s-au așteptat ca interesul de securitate să creeze o structură mai eficace decât era societatea pe ansamblu s-au înșelat, ceea ce se vede în această campanie, în care dotarea lasă de dorit, sistemul de comandă și control este deficitar și motivația militarilor, din ce în ce mai scăzută.
În timp ce ucrainenii au creat o armată masivă, sprijinită de civili și eficace, beneficiind și de sprijin occidental, forțele ruse sunt în derivă. Reformarea armatei, declanșată de Putin după 2008 a cunoscut și succese. Unul dintre ele a fost în Siria, dar adevărul este că acolo, rușii au ajuns să domine spațiul aerian, fără să fie nevoiți să acționeze prea mult cu forțe terestre pentru ca ceea ce vedem acum să fi devenit vizibil. Apoi, Rusia a ocupat Crimea fără să lupte, ceea ce de asemenea a fost considerat de regim ca o victorie de imagine. Aceste succese, ca și prăpastia dintre adevăr și informațiile ajunse la Kremlin au dus la concluzia că în Ucraina, opoziția va fi minimă și va rezista foarte puțin. Dar lucrurile au stat altfel.
Cu toate acestea, analiști spun că în ciuda slăbiciunilor evidente, armata rusă reprezintă încă o forță și că rezultatul războiului nu este deloc cert. Dar, pe de altă parte, Gideon Rachman amintește în Financial Times, că dincolo de cauzele specifice ale problemelor Rusiei în Ucraina, mari puteri nu beneficiază niciodată de pe urma unor campanii ca cea de acum în Ucraina. „În timpurile moderne când puteri majore au invadat țări mai mici, de obicei au pierdut” – arată Rachman, continuând „America a eșuat în Vietnam, Afganistan și Irak și s-a retras umilitor după intervenții mai mici în Somalia și Liban. Uniunea Sovietică a eșuat în Afganistan și acum Rusia eșuează în Ucraina”.
