Pe măsură ce frustrarea din cauza războiului din Ucraina crește, Kremlinul pare că începe, încetul cu încetul, să caute inamici în interior.
Andrei Soldatov, un jurnalist de investigație rus care a scris zeci de ani despre serviciile de securitate ale țării, a spus în aprilie că generalul colonel Serghei Beseda, șeful secției de informații externe a Serviciului Federal de Securitate (FSB), a fost reținut și închis ulterior în închisoarea Lefortovo din Moscova.
Arestarea lui Beseda a fost văzută ca un semn al unei rupturi tot mai adânci între Armata rusă și FSB cu privire la presupusele eșecuri ale serviciilor de informații referitoare la invazia Rusiei din 24 februarie a Ucrainei, dar și ca un indiciu al paranoiei crescânde de la Moscova, conform căreia oamenii serviciului de informații ar putea lucra chiar împotriva Kremlinului.
[Armata rusă este] destul de pro-război. De fapt, agresiv de pro-război, aș spune. Pur și simplu nu sunt mulțumiți de felul în care toată operațiunea a avut loc.
Pe măsură ce războiul violent din Ucraina continuă, intrând în a 11-a săptămână, serviciile de informații și consilierii militari ai Rusiei încă se confruntă cu o rezistență ucraineană mai puternică decât cea prevăzută inițial și susținută de Occident.
Noi întrebări ies la suprafață despre felul în care Kremlinul și-a planificat greșit războiul, înainte de invazia propriu-zisă, despre șansele de a mobiliza noi soldați și despre ce lecții a învățat Moscova de pe urma eșecurilor recente de pe front.
Pentru a înțelege mai bine cum ar putea progresa lucrurile, Europa Liberă a discutat cu Soldatov, care este și expert la Centrul pentru Analiza Politicii Europene (CEPA) din Washington.
Europa Liberă: Ați spus că generalul colonel Serghei Beseda a fost reținut și trimis la închisoare. Ce crezi despre ceea ce se află în spatele acestei mișcări și ce ne spune despre starea actuală a serviciilor de informații ruse și a elitei Rusiei?
Andrei Soldatov: Acea poveste devine din ce în ce mai interesantă și mai complicată. Vedem deja multă confuzie, dar și unele încercări ale FSB-ului de a minimiza conflictul (aflat în desfășurare, n.r.) dintre serviciile de securitate și Armată. Câteva surse au raportat că Beseda ar fi fost prezent la înmormântarea unui fost ofițer KGB foarte proeminent (Nikolai Leonov, n.r.), una dintre mâinile drepte ale lui Fidel Castro în Cuba, în urmă cu mulți ani, și de aceea a devenit un fel de legendă a KGB-ului.
Ceea ce înțelegem este că, dacă FSB a făcut acest efort mare de a-l prezenta pe Beseda la înmormântare pentru a încerca să pună capăt discuțiilor și speculațiilor legate de el (și această ruptură, n.r.), atunci se confruntă, de fapt, cu o mare problemă.
Această problemă este cu siguranță acolo, iar Armata dă vina pe FSB pentru multe lucruri. Nu e vorba numai despre decizia de a merge la război (și cum au plănuit-o, n.r.), ci și despre modul în care se desfășoară războiul și despre toate greșelile făcute pe front.
Nu vorbim despre o Armata rusă care crede că ar fi fost bine să nu fi intrat în război. Din păcate, nu acesta e sentimentul majoritar răspândit în rândul militarilor. Armata Rusiei e destul de pro-război. De fapt, agresiv pro-război, aș spune. Pur și simplu nu sunt mulțumiți de felul în care a fost purtat până acum.
Europa Liberă: Informațiile legate de război - și în perioada de dinaintea acestuia - au jucat un rol mai degrabă public, atât în privința a ceea ce pare a fi un eșec din partea părții ruse, cât și a unor informații despre invazie venite din Occident. Ce crede Moscova, care ar fi motivul pentru care acest război a mers prost?
Soldatov: (Ne-am putea aștepta, n.r.) ca Armata să dea vina pe oameni precum Serghei Șoigu, ministrul apărării, pentru toate eșecurile pe care le-au avut pe front, mai ales în primele două luni de război. Însă nu văd că Șoigu este criticat de Armată sau de serviciile de securitate, ceea ce mă surprinde.
El este o figură încă foarte populară și respectată la scară largă, în ciuda faptului că nu are nicio pregătire militară și în ciuda tuturor acestor mari eșecuri (din februarie și până în prezent din Ucraina, n.r.). Problema este că viziunea armatei devine din ce în ce mai apocaliptică în modul în care militarii privesc acest război. S-au gândit că va fi o campanie foarte scurtă și au dat vina pe FSB că l-a dezinformat pe președintele Putin că nu se vor confrunta cu rezistență semnificativă, dar acum acceptă această nouă realitate.
Și această nouă realitate pentru ei, așa cum o văd ei, este că Rusia are încă o armată condusă doar pe timp de pace, în timp ce soldații ruși se confruntă cu o armată ucraineană complet mobilizată și aprovizionată de Occident cu cele mai bune arme de pe planetă.
De aceea, armata rusă se simte complet depășită numeric și din punct de vedere al armelor. De asemenea, se pare că serviciile de informații încep să înțeleagă lucrul ăsta și acum se adaptează la noua situație de pe front. Vedem spioni ruși de rang înalt, precum (secretarul Consiliului de Securitate, n.r.) Nikolai Patrușev, (șeful SVR, Serviciul de Informații Externe al Rusiei, n.r.) Serghei Narîșkin și alții care susțin de fapt această nouă narațiune că nu este vorba doar de un război contra Ucrainei, ci de un război între Rusia și NATO. Este o viziune din ce în ce mai apocaliptică și mai răspândită la nivel global a conflictului.
Europa Liberă: Ce părere aveți despre explicația din spatele viziunii? Ar justifica această explicație o mobilizare generală forțată în toată Rusia, așa cum au teoretizat unii oameni că ar putea veni, sau credeți că e vorba de altceva la mijloc?
Soldatov: Cred că nu este vorba doar de (perspectiva, n.r.) mobilizării, ci și de sentimentul (venit din partea armatei și a serviciilor de informații, n.r.) că au ales greșit o luptă cu NATO, pentru că înregistrează un număr mare de victime și pentru că nu sunt în stare să provoace daune mari NATO-ului. Aceasta este o sursă de mare frustrare pentru Armata rusă. Ei luptă în Ucraina și suferă pierderi foarte mari pe teren, pierd o mare parte din armament, dar nu sunt în măsură să riposteze așa ei cred ei că ar trebui.
Asta explică bine de ce întâmpină atâtea probleme pe front. Rușii nu pot da vina pe ei înșiși. Din punct de vedere psihologic, este foarte incomod să-și recunoască greșelile, că planificarea a fost proastă sau că operațiunile logistice nu au fost suficiente. E mult mai ușor să spună că problema este ceea ce au bănuit dintotdeauna că e, și anume că Occidentul este perfid și îi atacă într-un mod subtil. Ei cred că au început un mic conflict în Ucraina și că acum Occidentul îi atacă în mod disproporționat și de aceea se confruntă cu toate problemele de acum.
RFE/RL: Deci, unde vedeți să ducă această gândire „apocaliptică”, așa cum o descrieți?
Soldatov: Cea mai mare problemă este legată de obiective. De exemplu, am verificat recent niște sondaje efectuate pe Telegram, ce reflectă părerea armatei rusă, iar opiniile au fost destul de uimitoare pentru mine. Puneau întrebări despre ce credeau soldații că ar fi un obiectiv acceptabil pentru a declara victoria în război, iar aproximativ 25% spun că ar fi nevoie de capitularea completă a Ucrainei, în timp ce mai mult de 30% spun că și-ar dori ca trupele ruse să intre în Polonia.
Însă cel mai uimitor număr vine din faptul că doar 6% au spus că ar fi mulțumiți doar cu ocuparea Donbasului, ceea ce e foarte îngrijorător. Înseamnă că obiectivele pronunțate de Putin la începutul războiului nu sunt neapărat aceleași pe care militarii le consideră adecvate și acceptabile.
Europa Liberă: Sursele tale sunt de neegalat în rândul celor din serviciile secrete ruse. De ce crezi că încă mai țin legătura cu tine?
Soldatov: A fost o mare îngrijorare pentru mine, evident. După ce a început războiul, m-am gândit că am putea pierde unele surse pentru că propria mea poziție împotriva războiului a fost una foarte clară și, timp de aproximativ trei săptămâni, exact asta s-a întâmplat. Dar după aceea, sursele s-au întors și se pare că au făcut-o din motive diferite.
Nu e ca și cum vorbesc fiindcă sunt de părere că războiul este greșit. Nu din cauza asta vorbesc. Este vorba despre sentimentul lor de frustrare și despre nevoia de a da vina pe cineva pentru toate aceste probleme. Aveți armata care dă vina pe FSB și FSB care dă vina pe anumite departamente din cadrul FSB pentru problemele cu care se confruntă. Deci, practic este un joc de-a da vina pe alții.
Europa Liberă: Se caută doar unui țap ispășitor sau aveți, de asemenea, senzația că există o dorință reală de a înțelege greșelile și de a învăța din ele?
Soldatov: În cazul de față, problema este că nu există o tradiție în armata rusă sau în serviciile de securitate ruse de a recunoaște și învăța din greșelile pe care le-au făcut.
Acesta este motivul pentru care Putin a fost întotdeauna atât de popular în rândul serviciilor de securitate. Abordarea lui în toți acești ani a fost că, dacă s-a întâmplat ceva și te gândești să dai vina pe FSB sau pe armată, cea mai bună opțiune este, de fapt, să le oferi mai mult sprijin și resurse pentru a-i feri de critici sau a-i apăra de o monitorizare mai atentă a activității lor.
Avem opinia publică a armatei pe Telegram, alături de o lipsă totală în materie de cum vorbim despre asemenea lucruri.
Iar asta este o problemă acum, într-un moment în care trebuie să-și ajusteze și să-și schimbe strategia. Ei se așteaptă la schimbări în vârf, dar nu știu cum să exprime asta în cuvinte.
Sunt destul de mulțumiți de decizia lui Putin de a-l numi pe generalul Aleksandr Dvornikov responsabil de campania din Ucraina pentru că a fost nevoie de numirea asta încă din prima zi. Dar din nou, ei încă nu prea înțeleg ce să facă în continuare.
Cealaltă problemă este că nu sunt deloc pregătiți. Cert este că acest război este diferit de cele anterioare purtate de Putin (în Georgia, Siria și cel din estul Ucrainei din 2014, n.r.) pentru că acum avem canale Telegram. Avem o opinie publică pro-militară în care o mulțime de soldați, o mulțime de ofițeri, și o mulțime de veterani vorbesc nu foarte deschis, dar totuși exprimă critici față de armată.
Poate fi vorba despre lucruri foarte mici. De exemplu, recent a existat o mare frustrare cu privire la echipamentele de radio pentru elicoptere. Întrebau pe Telegram de ce nu le au și dacă trebuie să strângă bani, ceea ce a dus la o campanie de crowdsourcing în Rusia.
Drept răspuns, Ministerul Apărării a spus că nu au nevoie de așa ceva, iar asta a stârnit o oarecare amărăciune în rândul soldaților și a veteranilor deopotrivă, pentru că au văzut conducerea ca nefiind la curent cu nevoile lor și incapabilă să asculte.
Deci aveți acest nou factor al opiniei publice în cadrul armatei pe Telegram, alături de o lipsă totală în materie de cum vorbim despre asemenea lucruri.
Interviul a fost editat și restrâns pentru claritate. Traducere realizată de Sorin Dojan, Europa Liberă România.
