În scrisoarea sa din 11 august adresată președintelui Consiliului de Securitate, ambasadorul armean la ONU, Mher Margarian, spune că populația din Nagorno-Karabah este „pe pragul unei catastrofe umanitare” de largi proporții.
Atât Armenia, cât și autoritățile separatiste din Nagorno-Karabah au spus că Azerbaidjanul blochează accesul în Nagorno-Karabah din decembrie, ceea ce a dus la criză de alimente, medicamente și energie.
Tensiunile au crescut și mai mult după ce, în luna iunie, Azerbaidjanul și-a înăsprit blocada la punctul de control instalat în aprilie pe drumul cunoscut sub numele de coridorul Lacin, singura legătură dintre Armenia și regiunea separatistă, argumentând că este forțat s-o facă pentru că au fost descoperite „diverse mărfutir de contrabandă” în mașinile Crucii Roșii venite din Armenia.
Referindu-se la blocadă, premierul armean Nikol Pașinian a declarat pe 11 august că interzicerea furnizării de ajutor umanitar echivalează cu un „genocid”. Pașinian a avertizat, de asemenea, Azerbaidjanul împotriva a ceea ce el a numit „anularea unei oportunități istorice de pace” între cele două națiuni din Caucazul de Sud.
Azerbaidjanul a insistat că poate permite livrărilor să ajungă în Nagorno-Karabah doar pe un traseu care trece prin Agdam, centrul administrativ al provinciei Agdam, unul dintre cele șapte districte adiacente regiunii separatiste pe care Baku a reușit să o preia sub controlul său cu alte câteva fâșii din regiunea Nagorno-Karabah în noiembrie 2020 după un război care a durat 44 de zile.
Cu toate acestea, guvernul separatist din Nagorno-Karabah a respins acea ofertă, declarând că faptul că Azerbaidjanul a blocat coridorul Lacin este o încălcare a acordului de încetare a focului din 2020, intermediat de Moscova, care a plasat fâșia de pământ lată de cinci kilometri sub controlul forțelor de menținere a păcii ruși.
Un grup de experți ONU a publicat o declarație pe 7 august, în care-și exprimă îngrijorarea cu privire la blocarea coridorului Lachin de către Azerbaidjan, spunând că această decizie produce o gravă criză umanitară în Nagorno-Karabakh.
„Prin ridicarea blocadei, autoritățile azerbaidjene pot alina suferința a mii de oameni din Nagorno-Karabakh și pot permite fluxul nestingherit de asistență umanitară către populația civilă”, spun experții ONU. „Este esențial să se redea siguranța, demnitatea și bunăstarea tuturor persoanelor în această perioadă de încercări.”
Nagorno-Karabah
Nagorno-Karabah și șapte raioane adiacente din Azerbaidjan au fost cucerite de separatiștii sprijiniți de Armenia în cursul războiului din 1988 – 1994, primul conflict separatist din fostul spațiu sovietic. Cel puțin 30 de mii de persoane au murit și sute de mii de persoane au fost obligate să se refugieze.
Rusia a mediat un acord de încetare a luptelor în 1994 (ulterior s-a implicat inclusiv cu trupe militare de menținere a păcii, dislocate în zonă). De atunci, regiunea separatistă este controlată de forțele etnicilor armeni, dar Azerbaidjanul susține că în regiune se află și forțe armene.
Proclamația de independență a regiunii nu este recunoscută internațional.