Pe 22 ianuarie, parlamentul Armeniei a adoptat o lege care interzice orice glorificare a ‘subculturii criminale’ a acelor ‘vorî v zakone, hoții din lege’, moșteniți din epoca sovietică.
Ca toate țările ieșite din fosta URSS, cele din Caucaz sunt cu totul subjugate, de la politică până la eposul popular, acestei subculturi a criminalității eroice, un fel de haiducie modernă, care mai încurajează, printre tineri, și o atitudine permanentă de macho asocial. Pe scurt: mafia.
Noua lege armeană interzice crearea și participarea la grupări care propagă “subcultura criminală” și interzice legal gradele și funcțiile interne ale mafiei, cunoscute de întreaga populație și popularizate în literatură și cinema. In percepția populară, oamenii aceștia au o aură eroică prin simplul fapt că se opun statului, oricare ar fi el. Filme rusești, cum a fost celebrul Brat, al lui Aleksei Balaganov, au popularizat, precum în cultura occidentală în urma seriei Nașul (The Godfather) a lui Coppola, figura romantică a unei mafii care se dirijează după un cod de onoare mai solid decât cel al reprezentanților legii.
Cum o știm, de pildă din cartea recentă a jurnalistului Mark Galeotti (The Vory: Russia’s Super Mafia, Yale University Press, 2018), care a petrecut câteva decenii descifrând complexa (sub)cultură a rețelelor criminale ale Rusiei, acei vorî v zakone, hoții din lege, care, după perioada formării structurilor criminale în Gulag, în anii 1930 – 1950, au ajuns să colaboreze cu partidul comunist și KGB-ul, iar în zilele noastre cu FSB-ul lui Putin.
Ei comandă filiale și secțiuni prin diferitele regiuni, ba chiar și în republicile rezultate din fosta URSS. Rusia lui Putin ne apare acolo, în acel studiu, ca o lume în care diferența ontologică între mafii este între cei care arată pe față ce sunt (gangsterii, hoții și bandiții) și cei care posedă respectabilitate oficială, instituțională: miniștri, funcționari, polițiști, judecători.
Noua lege armeană condamnă participarea la asemenea structuri cu închisoare de la șapte la zece ani. Premierul Nikol Pașinian cerea de multă vreme criminalizarea a ceea ce el numește o ‘subcultură a crimei’ in Armenia, care a distrus multe familii, în special cele care au un membru în vreuna din închisorile conduse de facto, din interior, de aceste structuri.
Pașinian a și postat pe YouTube un video care arată un raid al poliției asupra unor gangsteri.
Armenii, împreună cu georgienii, tot din Caucaz, sunt cunoscuți pentru a forma una din aceste structuri ale mafiei, în general organizate pe linii etnice, deși principalele și cele mai eficace mafii din spațiul fost-sovietic rămân cele propriu-zis ale etnicilor ruși, precum și cele ale cecenilor, și ei caucazieni.
„The Vory”: cartea lui Mark Galeotti,
Cartea lui Mark Galeotti conține tot ce trebuie știut despre mafiile din Rusia și fostul spațiu sovietic: codurile, tatuajele (un adevărat CV pentru un vor v zakone, cum spune foarte bine Galeotti), însoțite de o impresionantă bibliografie, ba chiar și cu iconografie, cu câteva fotografii rare, inclusiv cu generalul cecen Djohar Dudaiev.
Pe coperta din spate: un blurb de Simon Montefiore care o recomandă fierbinte. Nu se putea recomandare mai bună, Montefiore e autorul studiului Young Stalin, despre tinerețea acelui gangster fost seminarist, Stalin, jefuitor de bănci în tinerețe, asasin în serie ajuns unul din cei mai mari despoți și criminali genocidari ai sec. XX (alături de Hitler, Mao și Pol Pot).
Am apreciat capitolul despre Cecenia lui Dudaiev, despre care însă Galeotti afirmă exagerat că ar fi pus bazele unui autentic stat mafiot in Cecenia. Realitatea este nesfârșit mai complexă și ar necesita cel puțin un volum aparte.
În romanul meu Pantere parfumate vorbesc mult despre mafia cecenă și menționez personajul Dudaiev, care se afla și în centrul primului meu film documentar Ghazavat, din 1992, despre independența Ceceniei și venirea la putere a lui Dudaiev, primul om asasinat prin localizarea telefonului său mobil (deși Galeotti nu ne spune cum a murit).
De acolo, din Gulag, mai amintește Galeotti, provine și termenul, inițial din idiș, de fraier, intrat și în română cu sensul din pușcărie al unui imbecil numai bun de păcălit și jumulit.
How (not) to call a bluff
Tot în cartea acesta, "The Vory: Russia’s Super Mafia" (Yale University Press, 2018), Mark Galeotti oferă următoarea anecdotă pentru a rezuma cultura de macho a mafiilor din Rusia si fosta URSS:
E vorba de un "vor v zakone", bandit pe nume Vasia Brianski, care e încolțit de niște azeri rivali într-o mahala în Sankt-Petersburg.
Vasia Brianski își scoate pistolul, cele două grupuri sunt față în față, iar azerul îi zice ironic, punându-și arătătorul în frunte: —"Hai, împușcă-mă".
Provocarea azerului, un bluff, era să arate celorlalți că Vasia n-ar îndrăzni, azerul dovedind tuturor ce cool e el. Vasia era laș, așa că n-a avut de ales decât să-l împuște în frunte, unde acela își pusese arătătorul, explodându-i craniul.
Morala nu este că azerul era cel mai dur, bluffând, ci că nu i-a lăsat lui Vasia nicio cale de ieșire. Așa că Vasia cu regret l-a lichidat în stradă, în văzul lumii, căpătând și glorie nemeritată.
Nemeritată, da. Azerul nu știa că nu te pui cu proștii.
Ce spunea Umberto Eco despre mafii
Aici ar merita amintite unele remarci ale răposatului Umberto Eco, în săptămânalul L’Espresso, unde ținea săptămânal o cronică și unde a scris la un moment dat ceva despre fascinația pentru mafie.
Le spunea Umberto Eco cititorilor tineri: să știți că totul e fals prin filme precum Godfather (Nașul) sau Casino… In realitate, mafioții sunt vulgari, inculți, grosolani, neproductivi. Nu e nimic de glamour acolo, lumea lor este sordidă și seacă. Șmechereala lor e veninoasă, pretențiile lor dominatoare sunt doar o acumulare de bluff și viclenie pe un masiv fond de lașitate.
Se îmbracă rău, mănâncă vulgar, sunt inculți și nocivi. Gunoaie umane care au creat un sistem parazitar. Totul se prăbușește însă când e decapitată cupola. Trebuie să cadă șefii, ca la cimpanzei când dispare masculul alfa, iar ceata se împrăștie dezorientată.
Dacă aceste argumente ale lui Eco ar funcționa, însă, într-adevăr, pentru a-i îndepărta pe tineri de mafie, n-ar mai fi nevoie de o lege, precum cea din Armenia.
