Dan Tăpălagă se întreabă pe G4Media: „cine sunt ăștia? De unde au apărut? Cine i-a inventat și cu ce scop? Cum a fost posibil să crească, să se umfle în underground, să se strecoare prin campanie aproape neobservați, pe sub radar, și să ne trezim în Parlament cu un partid de extremă dreaptă, cu accente legionaroide, misticoide, etnicist, xenofob, anti-maghiar și vădit anti-Occidental ?” E vorba, desigur de partidul Alianța pentru Unirea Românilor, prescurtat AUR, care a obținut, în jur de 9 procente la parlamentarele de ieri, deși mai mulți români au aflat de exista lui abia acum trei-patru zile. Pare că nici politicienii partidelor care au contat în sondaje n-au știut nimic. E de discutat. Fapt este că cei mai mulți dintre comentatorii pe subiectul alegeri țin să-i răspundă într-un fel lui Dan Tăpălagă.
AUR a ocupat locul lăsat liber de Partidul România Mare, după moartea liderului Corneliu Vadim Tudor, spune sociologul Dan Petre într-un interviu acordat la edupedu.ro. Sebastian Lăzăroiu, ziare.com, consideră noul partid „răzbunarea referendumului pentru familia tradițională”, „instrumentat populist de Liviu Dragnea în toamna lui 2018. O cincime din populatia țării a reacționat atunci instinctiv în fața unui pericol fictiv, într-o țară în care homosexualitatea se exprima firav doar la coloratele parade anuale. Eșecul validării referendumului a produs frustrare, iar frustrarea s-a tot acumulat în subteran”. Pentru Costi Rogozanu (Libertatea), „nașul” ar fi fostul jurnalist de la Realitatea TV Rareș Bogdan, acum europarlamentar liberal, el cu „orăcăielile lui (…) pentru țară și popor, rugăciunile să scăpăm de «ciuma roșie» și toate celelalte strategii de mobilizare” și cu promovarea intensă lui George Simion. Unii spun că de vină e PSD-ul condus de Marcel Ciolacu, pentru că a abandonat notele naționaliste și xenofobe ale lui Dragnea, recuperate rapid de AUR. Alții îl acuză de același lucru pe Traian Băsescu și creația sa, Partidul Mișcarea Populară. Dar Sorin Ioniță, care scrie pe contributors.ro, contrapune insistent întrebării lui Dan Tăpălagă (de unde vin ăștia ?) o altă întrebare : cum de abia acum, „din moment ce vecinii noştri au toţi asemenea partide pe scena naţională” ? Alexandru Lăzescu trece la analiză temeinică : să ne lămurim, AUR nu poate fi urmașul PRM-lui, care era de extremă stângă, pentru că e de extremă dreaptă.
Până la urmă, temele cele mai grave din analizele zilei nu se opresc la „intrusul” extremist, ci mai degrabă la impasul formării unei coaliții de guvernare stabile, cu șanse de a face măcar ceva reforme, pentru că, o spune Alexandru Lăzescu, „vin vremuri grele, chiar foarte grele în plan economic, element care va conta desigur mult în decizia pe care o vor lua diferitele partide”.
Nu toată lumea incriminează eșecul relativ al PNL și USRPLUS, față cu așteptările lumii politice. Sebastian Lăzăroiu și Ramona Ursu, amândoi scriind la ziare.com, contabilizează și lucruri bune. Pentru Lăzăroiu, PNL a luat un scor decent, iar USRPLUS unul nu spectaculos dar care îi salvează pe liberali creând premisele unei coaliții. În fine, Ramona Ursu se declară mulțumită că PSD nu mai poate face singur jocurile.
