Pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ asupra respectării drepturilor omului în R. Moldova, fiind înregistrate regrese în toate domeniilor monitorizate de avocații poporului, se arată într-un raport prezentat astăzi. Pe scurt: în 2020 s-a adâncit sărăcia, au crescut inegalitățile, iar drepturile cel mai des încălcate sunt la servicii medicale, la informații de interes public, la libera circulație și dreptul la muncă.
În R. Moldova nu există familie să nu fi fost afectată în 2020 de pandemia de COVID-19. În timp ce unii și-au pierdut locurile de muncă sau libertatea de a circula, alții au pierdut o rudă sau chiar mai multe. Din perspectiva drepturilor omului, anul trecut a fost unul dintre cei mai complicate în istoria R. Moldova, susține avocata pentru drepturile copilului Maia Bănărescu. Domeniul sănătății a fost „călcâiul lui Ahile” al acestei pandemii, mai spune apărătoarea drepturilor omului. Și asta pentru că a demonstrat ce consecințe pot avea investițiile ineficiente din domeniu și cât de păguboasă poate fi implicarea politicului în gestionarea unei crize sanitare:
Mai multe cadre medicale au fost amenințate cu răzbunarea, concedierea și chiar cu dosare penale pentru dezvăluiri...
„Pandemia a lovit puternic în sistemul de sănătate, evidențiind faptul că sistemul nu dispune de resurse necesare, atât umane cât și financiare, pentru a asigura un nivel corespunzător al calității serviciilor în sistemul medical și pentru a asigura accesul tuturor persoanelor pentru care serviciile medicale sunt extrem de importante și vitale. La fel, problema privind malpraxis-ul medical rămâne nesoluționată pe parcursul mai multor ani. (...) Mai multe cadre medicale au fost amenințate cu răzbunarea, concedierea și chiar cu dosare penale pentru dezvăluirile făcute despre situația pandemică și din instituțiile medicale”.
Cine sunt marii perdanți ai pandemiei? Vârstnicii, copiii și familiile cu venituri modeste, spune Maia Bănărescu. Potrivit apărătorilor drepturilor omului, fiecare al treilea copil nu a avut posibilitatea să participe la orele on-line. Cel mai greu le-a fost însă elevilor cu nevoi speciale, pentru care procesul de studii necesită o comunicare specifică, care practic este imposibil să fie asigurată la distanță:
„O altă problemă, la momentul închiderii instituțiilor de învățământ, a fost lipsirea unor copii de singura masă pe care o primesc în fiecare zi, dar și cea legată de supravegherea copiilor la domiciliu de către adulți. Procesul educațional la distanță a decurs anevoios și din motivul pregătirii insuficiente sau în genere lipsa pregătirii necesare a cadrelor didactice pentru a presta activități didactice din cadrul procesului educațional de la distanță. În condițiile pandemice și de educație la distanță a crescut numărul cazurilor de abandon temporar școlar, cele de exploatare a copiilor prin muncă, în special în timpul sezonului agricol”.
Avocata poporului Maia Bănărescu menționează că în 2020 drepturile omului au fost încălcate masiv în regiunea transnistreană, unde accesul avocaților de pe malul drept al Nistrului a fost restricționat. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol au făcut uz de pandemie și restricții pentru a limita și mai mult libertățile oamenilor din regiune, constată Maia Bănărescu:
„Entitățile de la Tiraspol continue să încorporeze forțat tineri pentru serviciul în termen în așa numite „forțe armate transnistrene”. Autoritățile constituționale reacționează întârziat, numai după ce tinerii sunt plasați în cazărmile de la Tiraspol. Și în anul 2020 au fost înregistrate acțiuni de reținere și detenție arbitrară a persoanelor în stânga Nistrului, acțiuni înregistrate în ultimii ani, care demonstrează că aceste procese sunt sistemice. Locuitorii din regiunea transnistreană sunt limitați în libertatea de exprimare a opiniilor alternative sau libere, de a aduce critici autorităților de facto din regiune”.
Ombudsmanul a evidențiat și campania pentru prezidențiale, pe parcursul căreia a crescut îngrijorător numărul discursurilor bazate pe ură și prejudecăți, multiplicate de concurenții electorali. Faptul că politicienii își permit comportamente ce vin pe contrasens cu drepturile omului, lupta pentru respectarea acestora devine una sisifică, conchide Maia Bănărescu.
