Condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept și a regulilor elementare ale democrației este o idee nouă. Este nouă pentru că părinților fondatori ai Europei nu le-ar fi trecut prin cap că vreun membru al UE ar putea vreodată să încalce tocmai acele reguli ale democrației pe care se fondează specificitatea Europei.
Că primejdia poate veni din interior, s-a văzut anul trecut, odată cu blocajul fără precedent creat de Polonia și Ungaria: țări UE ale căror guverne caută să controleze justiția, presa și viața academică. Anul trecut a văzut practic un șantaj din partea celor două țări, Ungaria și Polonia, care refuză și acum să accepte condiționarea accesului la fondurile europene de respectarea regulilor democrației.
De la început, Uniunea Europeană a rămas fermă în fața a ceea ce multe guverne califică drept șantaj din partea Ungariei și Poloniei, care anul trecut au căutat să blocheze, printr-un veto coordonat, adoptarea bugetului comun al UE pe următorii 7 ani.
Gestul a fost condamnat atunci de îndată de toate celelalte țări membre (cu excepția Sloveniei, care s-a alăturat miercuri Ungariei și Poloniei). Pe scurt, Viktor Orbán și guvernul lui Kaczynski au arătat că nu acceptă condiționarea acordării fondurilor de respectarea regulilor democrației de către beneficiari.
Unii au insistat asupra responsabilității enorme care apasă pe Ungaria și Polonia prin faptul că ele blochează bugetul comun în plină pandemie și în momentul în care economia are nevoie să fie relansată la scară continentală.
În iulie anul trecut, cei 27 avuseseră nevoie de un maraton de patru zile și patru nopți pentru a cădea de acord asupra uriașului buget de peste 1,1 trilioane de euro pentru perioada 2021-2027, cărora li se adaugă fondul special de 750 miliarde euro, împrumutați în comun, pentru a lupta împotriva pandemiei. Compromisul găsit atunci pentru a învinge reticențele nordicilor, care contribuie net la bugetul comun, primind înapoi mai puțin decât plătesc, a fost tocmai acesta: a lega atribuirea fondurilor de respectarea democrației
La Varșovia, premierul Morawiecki a folosit un limbaj anti-european dintre cele mai agresive, vorbind despre „decizii arbitrare” ale „eurocraților” și ale „oligarhilor din UE”. De asemenea, la Budapesta, ministra maghiară a justiției, o fidelă a lui Orban, Judit Varga, a repetat că Ungaria nu acceptă presiuni „ideologice”. La asta, omologul său german Michael Roth a răspuns scurt: „Statul de drept nu este o ideologie”.
Cu toate astea, o majoritate a polonezilor și maghiarilor doresc ca fondurile europene să fie condiționate de respectarea statului de drept. De fapt, se înregistrează o majoritate în favoare în fiecare țară membră, iar la scara întregii UE e vorba de 77% din cetățeni care sunt de acord cu condiționarea fondurilor.
Evident, de blocarea prin veto a bugetului UE de către Ungaria și Polonia ar fi suferit și țările asociate cu UE, cele sărace ale Parteneriatului Estic, cum e Moldova, ba chiar ar suferi Ungaria și Polonia însele, care primesc de la UE mult mai mult decât contribuie.
Premierul Olandei, Mark Rutte, a propus, nici măcar cu totul în glumă, să se meargă spre un “buget inter-guvernamental” (indiferent ce formă juridică ar lua asta), buget interguvernamental de 25, la care Polonia și Ungaria pot să nu participe, dar la care, evident, nici nu vor avea acces.
Cele două țări șantajiste ar deveni astfel „stropitorii stropiți”, dacă bugetul UE ar primi o nouă formă și ar funcționa fără ele, în vreme ce exigențele de respectare a democrației ar rămâne.
Cele două țări sunt de fapt acum trei, după ce lor li s-a alăturat guvernul Sloveniei. Premierul sloven Janez Janša a mai încălcat recent solidaritatea europeană, felicitându-l, în noiembrie trecut, pe Donald Trump, fără a aștepta anunțul oficial al rezultatului alegerilor din SUA.
Asta nu este însă neapărat pentru că Slovenia e țara de origine a Melaniei Trump. Mai degrabă, premierul Janša are o obsesie personală cu Donald Trump, pe care îl admiră în continuare și pe care chiar îl depășește cantitativ în prezența pe Twitter.
Într-atât de mult postează pe rețelele sociale acest șef de guvern post-iugoslav, Janez Janša, încât acasă la el a fost botezat „Mareșalul Twitto”.
***
Condiționarea asistenței financiare europene de respectarea statului de drept şi a regulilor elementare ale democrației a început să fie aplicată în cazul R. Moldova încă din anul 2017, după ce guvernarea de la Chișinău, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția, a modificat sistemul electoral. Până atunci, toate fondurile europene erau condiționate exclusiv de reforme sectoriale, preponderent de natură economică.
Apoteoza sfidării angajamentelor asumate a fost invalidarea în 2018 a alegerilor locale din Chișinău, câștigate de un politician de opoziţie. Atunci, UE a decis să suspende finanțarea macro-financiară de 100 de milioane de euro, agreată un an mai devreme, pe motiv că R. Moldova nu a îndeplinit precondițiile politice legate de democrație și de statul de drept. Ajutorul european a fost dezghețat în 2019, dar R. Moldova a ratat totuşi cea de-a treia tranşă din el, în valoare de 40 de milioane de euro, pentru că așa şi nu a reuşit să-şi onoreze o serie de angajamente legate de reforma justiției şi de consolidarea democrației. Din motive similare, R. Moldova a pierdut recent alte 60 de milioane de euro dintr-un ajutor financiar nerambursabil promis de România.
Politologul Dionis Cenușă constată că există o interdependență între angajamentele punctuale în diverse sectoare pe care şi le asumă R. Moldova pentru a obține finanțări europene și pre-condițiile de natură politică. Iar cele din urmă, deşi sunt mai abstracte, înclină uneori balanţa:
„UE ştie foarte exact care este punctul nevralgic în procesul de reforme din R. Moldova, dar pentru a se asigura că există şi condiţionalităţi care iau în calcul specificul evoluţiilor politice din R. Moldova, uneori foarte imprevizibile, care se întâmplă ulterior semnării unui acord de finanţare, se impun aceste cerinţe politice, care sunt mai abstracte, dar care permit UE să se ajusteze în momentul în care se întâmplă evenimente ieşite din comun, cum a fost, în cazul R. Moldova, invalidarea alegerilor din Chișinău în 2018.”
Dionis Cenuşă atrage atenția că şi recentul plan de relansare economică în valoare de 600 de milioane de euro aprobat de Uniunea Europeană pentru a ajuta R. Moldova să depășească impactul negativ al pandemiei de Covid-19 are ataşate, fie şi indirect, condiţii de natură politică:
Nu avem o claritate despre condiţionalităţile sectoriale, dar pe partea politică UE va menţine pârghia de a interveni...
„Deocamdată, nu avem o claritate despre condiţionalităţile sectoriale, dar pe partea politică UE va menţine pârghia de a interveni atunci când vor fi depistate anumite anomalii în comportamentul partidelor de la guvernare sau anumite situaţii excepţionale, cum a fost cea din 2018 cu invalidarea alegerilor. Acum, acelaşi lucru ar putea fi, de exemplu, încercările de falsificare a alegerilor anticipate din iulie. Acest lucru se poate încadra în încălcarea condiţionalităţii politice. Deci, semnul întrebării stă deasupra condiţionalităţilor sectoriale, dar este adevărat că e nevoie şi de o clarificare a domeniilor care cad sub incidența cerințelor politice astfel ca UE să opereze cu un cadru de cerinţe exacte pentru a evita speculaţiile şi dezinformarea anti-europeană.”
Asistenţa în valoare de 600 de milioane de euro ar urma să fie oferită R. Moldova în următorii trei ani pentru cinci domenii prioritare. Cei mai mulți bani fiind destinați pentru infrastructură şi transparentizarea gestiunii banilor publici.
