Dublă aniversare: 75 de ani de la blocada sovietică a Berlinului Occidental şi 60 de ani de la vizita preşedintelui american, J. F. Kennedy în oraşul divizat
Două evenimente istorice au fost sărbătorite în aceste zile de sfârşit de iunie la Berlin. 75 de ani de la blocada sovietică, impusă în iunie 1948, şi vizita preşedintelui american John. F. Kennedy în urmă cu 60 de ani.
Prin închiderea legăturilor terestre, în vara lui 1948 sovieticii au oprit practic aprovizionarea populaţiei din zona de vest a Berlinului. Puterile aliate occidentale care administrau zonele apusene ale fostei capitale ale Reichului nazist au decis atunci să organizeze o punte aeriană.
Iniţiativa a aparţinut generalului american Clay (omagiat în cartierul vestic, Zehlendorf, unde o stradă îi poartă numele). Timp de aproape un an, avioanele militare americane, apoi şi cele franceze şi britanice, au transportat la Berlin mii de tone de alimente şi combustibili. Avioanele aterizau pe aeroportul Tempelhof, astăzi dezafectat şi transformat parţial într-o tabară pentru refugiaţi. O expoziţie amplasată la intrarea în fostul aeroport ilustrează evenimentele dramatice care s-au sfârşit abia după ce sovieticii au renunţat la blocaj, ceea ce a facilitat traversarea teritoriului estic şi aprovizionarea normală a populaţiei vest-berlineze.
Un an mai târziu, în 1949, s-au înfiinţat cele două state germane, Republica Federală (RFG) şi Republica Democrată (RDG). Divizarea totală a fost marcată, în august 1961, când regimul comunist a decis să ridice un zid care despărţea partea vestică de cea estică a oraşului Berlin. Această stare de fapt s-a sfârşit abia în noiembrie 1989 prin darâmarea zidului.
Festivitate la Berlin
Propoziţia legendară a lui Kennedy din 1963 „Ich bin ein Berliner”
Preşedintele american care a efectuat în iunie 1963 o vizită oficială în RFG, a dorit să facă un popas la Berlin. Prezenţa de numai opt ore în partea occidentală a avut o dublă semnificaţie simbolică. Kennedy a dorit atunci să-i omagieze pe cei care au aprovizionat populaţia în 1948. Pe de altă parte, a vrut să semnaleze că Statele Unite se află, în continuare, de partea vest-berlinezilor. Într-o cuvântare pe care a ţinut-o pe data de 26 iunie 1963 în faţa miilor de vest-berlinezi, adunaţi în faţa primăriei din cartierul Schöneberg (atunci sediul guvernului local, condus de social-democratul Willy Brandt), Kennedy a rostit în germană faimoasa propoziţie: „Ich bin ein Berliner” (Sunt un berlinez).
În cursul festivităţilor care au avut loc în aceste zile, dedicate evenimentelor din 1948 şi 1963, a fost proiectat filmul cu vizita preşedintelui american exact în acel loc unde a rostit cuvântarea amintită. Este vorba despre piaţa din faţa primăriei Schöneberg, care azi poartă numele lui Kennedy. Piaţa, devenise acum pentru câteva ore un loc al evocărilor. În naraţiunile nostalgice ale berlinezilor, Kennedy, asasinat pe 22 noiembrie 1963, a devenit o adevărată legendă.
Blocada sovietică și podul aerian din Berlin, 75 de ani mai târziu
1/19Un avion C-54 Skymaster al Forțelor Aeriene ale SUA aterizează la baza aeriană Tempelhof din Berlin, sub privirile pline de speranță ale berlinezilor, la 10 august 1948. Podul aerian a funcționat timp de 15 luni, după ce autoritățile sovietice au izolat orașul. Aproximativ 101 participanți au murit, dintre care 40 de britanici și 31 de americani, majoritatea din cauza unor accidente care nu au avut loc în timpul zborului.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
2/19Un soldat american verifică documentația avionului și supraveghează încărcarea sacilor cu făină într-un avion de transport C-47 la baza aeriană Rhein-Main din Frankfurt, la 29 iunie 1948. Baza a fost principalul centru de aprovizionare pentru podul aerian al Berlinului.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
3/19Majoritatea avioanelor americane au folosit coridorul sudic, care făcea legătura între Frankfurt și Tempelhof, baza americană din inima orașului. Toate avioanele britanice și aproximativ 40 de avioane americane au folosit coridorul nordic, care pleca spre sud-est din zona Hamburg și ateriza pe aerodromul Gatow, operat de britanici, din Berlinul de Vest. Avioanele străbăteau acest traseu 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, și aterizau uneori minut de minut.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
4/19Berlinezi din Berlinul de Vest așteaptă să își umple gălețile de apă la un hidrant, pe 3 iulie 1948. După ce sovieticii au întrerupt aprovizionarea cu apă, locuitorii erau nevoiți să stea la coadă ore în șir.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
5/19Aeroportul Tempelhof din Berlinul de Vest în timpul operațiunilor din 24 iulie 1948. Baza aeriană era situată în centrul orașului, cu cartiere de locuințe construite chiar lângă hangare.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
6/19Trei soldați americani coordonează intensul trafic aerian de la Tempelhof la 1 iulie 1948.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
7/19Avioane C-47 ale Forțelor Aeriene ale SUA așteaptă la rând pe aeroportul Tempelhof, pe 1 iulie 1948, pentru ca încărcătura lor de alimente, inclusiv lapte și făină, să fie preluată de camioanele armatei care așteaptă.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
8/19Tineri pe o clădire avariată de bombe lângă Tempelhof privesc un avion de marfă american care survolează clădirea după ce a livrat o încărcătură de cărbune, pe 9 iulie 1948. S-a estimat că ar fi fost nevoie de 4500 de tone de alimente și cărbune în fiecare zi pentru ca orașul să supraviețuiască blocadei sovietice. Coordonarea eficientă a zborurilor a permis aliaților să depășească acest minim în câteva luni.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
9/19Copii căutând bucăți de cărbune într-un morman de zgură în fața unei fabrici din Berlinul de Vest, pe 27 august 1948. Combustibilul adus pe calea aerului a fost esențial pentru menținerea în funcțiune a fabricilor și a utilităților.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
10/19Un muncitor german transportă sacul de cărbune cu numărul 1 milion livrat în Berlinul de Vest, la 20 septembrie 1948. Pe eticheta de pe sac se poate citi "De la Fassberg cu complimente", făcând refeire la aerodromul din zona britanică folosit ca bază pentru ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „vagoneții zburători cu cărbune".
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
11/19Copiii așteaptă batoanele de ciocolată aruncate dintr-un C-54 Skymaster care se apropie de Tempelhof. Locotenentul Gail Halvorsen, cunoscut sub numele de „bombardierul cu bomboane”, arunca dulciuri cu parașute din batiste pentru copii în timpul călătoriilor sale la Berlin.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
12/19O verigă vitală în întreținerea avioanelor RAF a fost Operațiunea Plumber, numele importantei unități de service a comandamentului de transport de la Honington, în Marea Britanie. Acolo, o flotă de șase avioane C-47 a asigurat transportul de piese de avion în Germania pentru înlocuire. Aici, este transportată o roată uriașă pentru un avion York.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
13/19Un Short Sunderland al RAF, ancorat pe râul Havel din Berlinul de Vest. Hidroavioanele care transportau mărfuri au aterizat, de asemenea, pe lacul Wannsee din iulie până la jumătatea lunii decembrie 1948, când amenințarea gheții de iarnă a făcut ca acest loc să devină nesigur.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
14/19Copiii stau într-un hidroavion RAF Sunderland înainte de decolare, la 25 noiembrie 1948. Ei se îndreptau spre zona de ocupație britanică, unde au rămas până la ridicarea blocadei sovietice. Un program pentru a-i scuti pe copii de frigul aspru al iernii, când combustibilul era foarte scump, a fost înființat de oficialii germani, americani și britanici din domeniul asistenței sociale. Mai mult de 2000 de copii au fost transportați cu avionul în aproximativ două luni.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
15/19Oameni așteptându-și rația de cărbune în cartierul Neukoelln din Berlinul de Vest, pe 27 noiembrie 1948.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
16/19Copiii berlinezi au parte de o surpriză pe aeroportul Tempelhof din Berlin, pe 15 decembrie 1948: Cadouri de Crăciun de la un Moș Crăciun zburător, cunoscut și ca locotenentul John Konop din Astoria, New York. Acesta a fost primul transport aerian de la donatori americani care a fost distribuit în cadrul programului Forțelor Aeriene ale SUA cunoscut sub numele de Operațiunea Moș Crăciun.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
17/19Un Boeing C-97 Stratofreighter american se apropie de Tempelhof peste acoperișurile Berlinului, venind de la Frankfurt am Main, Germania, la 4 mai 1949. Avionul putea transporta 25 de tone de mărfuri.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
18/19Muncitorii din sectorul sovietic al Berlinului înlătură baricadele la 11 mai 1949. Blocada nu și-a atins obiectivele, determinând conducerea sovietică să redeschidă rutele terestre dintre Berlin și Germania de Vest. Transportul aerian al Berlinului a continuat până la sfârșitul lunii septembrie pentru a stoca combustibil, alimente și medicamente în cazul în care sovieticii ar fi reluat blocada.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
19/19În timpul podului aerian al Berlinului, forțele aliate au efectuat în total 278.228 de zboruri de transport dinspre Occident pentru a contracara blocada sovietică.
Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
Secvența anterioară
Secvența următoare
Evenimentele din 1948 şi 1963 reflectate în presa pro-sovietică
Cele două evenimente, din 1948 şi 1963, au fost reflectate şi în presa estică. Bineînţeles, toate aceste relatări au fost însoţite de o imensă campanie de propagandă cu puternice accente anti-occidentale.
Astfel, presa din ţările răsăritene s-a referit numai aluziv la decizia sovietică privind blocarea accesului terestru spre Berlinul de Vest.
În iunie 1948 s-a organizat la Varşovia o consfătuire a miniştrilor de externe din ţările cu regimuri aşa-zis democrat-populare, din URSS, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România şi Ungaria. Într-o declaraţie comună cu privire la Germania (adoptată pe 24 iunie, cf. Scânteia, din 27.6.1948) ţările occidentale au fost acuzate că doresc să „dezmembreze” teritoriul Germaniei, proiectând înfiinţarea unui stat „revanşard”. „Planul franco-anglo-american” [...] „duce la desfiinţarea statului german independent”, „va reînvia şovinismul pentru care în Germania există un teren favorabil şi se vor crea condiţiuni pentru apariţia de noi Bismarci sau chiar de noi Hitleri”, se spunea în declaraţia amintită. Despre faptul că partea occidentală a Berlinului, adică cea din zona de ocupaţie franceză, britanică şi americană, a fost grav afectată de politica de blocaj impusă de sovietici, nu se pomenea nimic. În acelaşi ziar (din 28. 6. 1948) de la Bucureşti s-a publicat, în schimb, un apel al administraţiei sovietice, către toţi locuitorii Berlinului, semnat de mareşalul Sokolovski în care se afirma că introducerea unei monede separate în zona vestică „va spori şi mai mult greutăţile familiilor berlineze şi şomajul”. „În dorinţa de a apăra interesele vitale ale populaţiei Berlinului, subliniază apelul, autorităţile militare sovietice s-au văzut obligate să acţioneze împotriva dorinţelor anumitor fruntaşi ai organelor de conducere municipale, care ar fi trebuit să fie în avantgarda luptei de apărare a intereselor populaţiei Berlinului.” Fără alte precizări, apelul se încheie în stilul frazeologiei staliniste, susţinând că „administraţia militară sovietică va continua să ceară realizarea unităţii Germaniei pe baza principiilor democratice şi stabilirea unei Republici germane democrate”.
Pentru a da acestor relatări unilaterale un surplus de credibilitate, Scânteia (din 30 iunie 1948) a mai publicat şi un citat din ziarul comunist francez l’Humanité, extregând de acolo doar elogiile legate de „hotărârile conferinţei de la Varşovia a celor opt miniştri de externe”: „In timp ce presa proamericană caută să aţâţe isteria războinică în legătură cu evenimentele de la Berlin, la Varşovia miniştrii afacerilor străine ai ţărilor de democraţie nouă şi ai URSS au elaborat condiţiile unei păci îndelungate. Popoarele vor aprecia acest lucru“. (După propaganda zilelor precedente, prin care se mai răspândea imaginea unei false armonii existente între ţările estice, în aceeaşi ediţie din ziarul citat se publică pe prima pagină „Rezoluţia Biroului Informativ asupra situaţiei din Partidul Comunist din Iugoslavia”, care marca ruptura între Stalin şi Tito, liderul de la Belgrad. Dar asta e o altă pagină a istoriei comunismului, despre care s-a scris şi se va mai scrie. Vezi, de exemplu: „Între folclor penitenciar şi realitate”, RFE, 1. 11. 2017.)
Nici vizita lui Kennedy în RFG, în iunie 1963, nu a trecut neobservată în presa din Europa răsăriteană. Chiar dacă relatările din presa română, redactate acum într-un ton mai sobru, pseudo-obiectiv, ele evidenţiază existenţa divergenţelor sistemice est-vest. Ziarul Scînteia (din 25 iunie 1963) nu mai copiază acum nici poziţia intransigentă a regimului din Germania răsăriteană care pleda pentru o distanţare clară a „ţărilor frăţeşti” faţă de guvernul vest-german de la Bonn. „Punînd pe acelaşi plan Germania occidentală şi Berlinul occidental, Kennedy a declarat că în cadrul colaborării dintre S.U.A. şi Europa, mai ales în domeniul militar, R. F. Germană şi Berlinul occidental se află pe „linia întîi a frontului”, scria ziarul. Fără să amintească de cuvântarea lui Kennedy din Berlinul de Vest, ziarul citează triunchiat o propoziţie din comunicatul comun, americano-vest-german, arătând că guvernele celor două ţări „continuă să insiste asupra menţinerii regimului de ocupaţie în Berlinul occidental.”
