NATO și-a repetat promisiunea într-un comunicat oficial publicat la încheierea summitului de ieri, luni 14 iunie, în care spune: „Reiterăm decizia luată la summitul din București în 2008 că Ucraina va deveni un membru al Alianței. Sprijinim dreptul Ucrainei de a-și decide singură viitorul și politica externă, fără un amestec din afară.”
Cum o remarcă, însă, Kyiv Post (Kiev Post), documentul nu oferă niciun orar al aderării și nici un fel de garanții în legătură cu pașii următori.
Volodimir Zelenski i-a cerut foarte insistent lui Joe Biden să obțină de la aliați o asemenea promisiune oficială într-o convorbire telefonică pe care au avut-o pe 7 iunie, înainte ca Biden să pornească spre Europa.
(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Georgia a primit în 2008 o promisiune identică de la NATO, dar în vara acelui an, în august 2008, Rusia a ocupat militar, în urma unui pretext și a unui scurt război, o regiune din Georgia, Osetia de Sud, care de atunci rămâne ocupată. În 2014, a urmat conflictul din Donbasul ucrainean (Donețk și Luhansk), precum și anexarea Crimeei. S-a intrat într-o buclă juridico-militară: NATO nu poate primi ca membri țări cu părți din teritoriu ocupate militar, în primul rând deoarece, conform celebrului articol 5 al Cartei NATO, Alianța ar fi obligată să le apere, întrând într-un conflict militar cu Rusia.
Cum o remarcă același Kyiv Post, Ucraina și Georgia nu au fost invitate să participe la summitul NATO de luni 14 iunie.
Eroarea strategică a lui Zelenski
Totuși, ieri, luni, cu puțin înainte ca Joe Biden să-și înceapă conferința de presă de după anunțarea concluziilor summitului NATO, Volodimir Zelenski a postat un tweet în care spunea că NATO “a decis să primească Ucraina”.
Realitatea s-a dovedit însă mai puțin glorioasă, iar când Biden a apărut, la Bruxelles, în fața presei, el a spus doar că NATO sprijină “suveranitatea și integritatea teritorială” a Ucrainei, dar nu a spus nimic despre o primire a Kievului în NATO (video aici), precizând chiar că Ucraina mai are multe de făcut, în special în lupta împotriva corupției, pentru a fi gata. A devenit imediat limpede că Zelenski s-a grăbit, forțând lucrurile fără să cunoască teritoriul.
Febrilitatea lui Zelenski este de înțeles: Ucraina are obiectivul intrării în NATO înscris în Constituție.
China: principalul dușman
“Biden își cooptează aliații din NATO împotriva expansiunii Chinei”, este cum rezumă cotidianul francofon din Bruxelles Le Soir summitul NATO care a avut loc ieri, primul summit al Alianței care s-a ținut în persoană de doi ani încoace.
„O promisiune numită Biden” e titlul editorialului din La Libre Belgique, care scrie: „Joe Biden nu trebuie să se forțeze la cine știe ce eforturi ca să facă să fie uitat coșmarescul său predecesor, care găsea Alianța Atlantică inutilă și Uniunea Europeană de disprețuit. E nevoie doar de ceva zâmbete, o strângere de mână, câteva vorbe binevoitoare și atât.”
La Londra, The Guardian constată că este prima dată că NATO își afirmă oficial convingerea că există o amenințare potențială din partea Chinei și că această amenințare va rămâne prezentă în deceniul acesta. De altfel, cum o notează același The Guardian, China nu-și ascunde iritarea în fața faptului că a fost catalogată drept o „amenințare”.
„NATO ridică tonul în fața Chinei” este cum rezumă El Pais, în Spania, summitul de luni. Mulți lideri europeni, precum Emmanuel Macron, de pildă, nu au fost deloc de acord cu desemnarea Chinei ca inamic fundamental al Occidentului. „NATO este o organizație militară”, a spus Macron. „Relațiile noastre cu China nu intră în domeniul militar; China n-are nimic de-a face cu Atlanticul de Nord.”
În paralel, în Franța, Le Monde are un comentariu intitulat: Tentația chineză a lui Viktor Orban. Comentariul retrasează evoluția haotică a proiectului autoritarului lider maghiar de a instala o mare universitate chineză la Budapesta, proiect oprit deocamdată din pricina luptei de guerilă a opoziției și tinerilor, dar în special a primăriei din Budapesta și a primarului Gergely Karacsony.
Biden și UE: dezamăgiri în așteptare
Astăzi, înainte de summitul cu UE, Joe Biden are în program o audiență la palatul regal din Bruxelles, pentru o întâlnire cu regele Philippe și cu premierul Belgiei Alexandre De Croo. De altfel, și în Marea Britanie el a putut să se întrețină cu regina Elisabeta.
Totul nu este însă roz între Biden și Europa – cotidianul flamand De Morgen îl citează pe premierul belgian De Croo care spune: „Am putea să producem mai multe vaccinuri la noi acasă, însă SUA afișează în continuare un prea mare protecționism.”
Un ton prudent în legătură cu efectele pe termen lung, poate exagerate, ale bunăvoinței afișate de Biden față de Europa și cu posibilele dezamăgiri ce pot fi anticipate se simte și din analiza publicată în franțuzescul Libération de corespondentul la Bruxelles al ziarului, Jean Quatremer: dacă întreaga atitudine a lui Biden în întâlnirile cu NATO și UE arată că era ostilităților a lui Trump s-a încheiat, în schimb e cert că nu se va reveni la situația anterioară lui Trump și pandemiei, la atmosfera de dezinvoltură transatlantică.
Cât despre ceea ce a făcut neoficial Biden în Bruxelles, în afara întâlnirilor, nu se știe deocamdată absolut nimic. Tabloidul La Dernière Heure amintește că Bill Clinton își permisese un jogging matinal într-un parc și că băuse o cafea într-o braserie în apropierea palatului regal, pe când George Bush vizitase un magazin de ciocolată din centru.
Putin nu va aprecia promisiunea făcută de NATO Ucrainei
NATO a mai discutat ieri și chestiunea amenințării reprezentate de Rusia. Cum o notează Le Temps, “Angela Merkel, șefa guvernului țării celei mai bogate din Europa, a subliniat că Rusia reprezintă în contuare cea mai mare amenințare”. Cotidianul elvețian remarcă de altfel că Rusia “este menționată de 62 de ori în comunicatul final al NATO, față de 10 mențiuni pentru China”.
Le Figaro, în Franța, citează din același comunicat final al celor 30 lideri din NATO: “Nu se poate vorbi despre o revenire la normalitate câtă vreme Rusia încalcă dreptul internațional”. În Italia, La Repubblica anticipează detaliile întâlnirii de miercuri dintre Biden și Putin. Cotidianul italian scrie că Putin a declarat deja că acuzațiile că Rusia s-ar afla în spatele recentelor atacuri informatice din SUA sunt „nefondate” și că Moscova e gata de un „schimb de prizonieri” cu SUA (e vorba probabil de „prizonieri informatici”).
Opozantul rus Vladimir Kara-Murza , fostul colaborator apropiat al asasinatului Boris Nemțov, publică un comentariu sub forma unui bilet de opinie în Washington Post, în care scrie că “Rusia are sute de deținuți politici” și îi cere lui Biden să intervină pe lângă Putin pentru a obține eliberarea lor.
Întâlnirea lui Putin cu Biden pare oricum că va fi „centrată în jurul emoțiilor”. Este ceea ce consideră Mark Galeotti, autorul cărții The Vory: Russia’s Super Mafia (Yale University Press, 2018). Mark Galeotti a petrecut câteva decenii descifrând complexa (sub)cultură a rețelelor criminale ale Rusiei, acei vorî v zakone, hoții din lege, care, după perioada formării structurilor criminale în Gulag, în anii 1930 – 1950, au ajuns să colaboreze cu partidul comunist și KGB-ul, iar în zilele noastre cu FSB-ul lui Putin.
Acum el scrie în Moscow Times că, desigur, Biden nu este obligat să țină seama de toanele emoționale ale lui Putin, dar că ar trebui măcar să știe cu cine are de-a face. Putin, pe care Biden l-a tratat deja de ucigaș (killer), este un om care crede în permanență că Rusia e nedreptățită. De altfel, chiar și inamicii lui în Rusia sunt convinși de același lucru. De aceea, până și un dizident ca Aleksei Navalnîi este convins că nu e drept (it is not fair) ca Rusia să “piardă” Ucraina.
Încă o dată, spune Galeotti, a înțelege psihologia adversarului și "emoțiile" lui Putin nu înseamnă a-i da dreptate, ci poate chiar dimpotrivă. Dar ajută la a pricepe că ar fi o eroare să se creadă că soluția este să i se pună lui Putin în față reguli și exigențe stricte, așteptând ca el deodată să înțeleagă că nu este bine să fie represiv acasă și revanșist cu vecinii.
Recul pe frontul pandemiei
Pe frontul pandemiei, acolo unde în majoritatea țărilor Europei regulile au fost slăbite și multe zone trec de la roșu la portocaliu, în schimb în Marea Britanie și Rusia se revine deodată la o formă de carantină. Astfel, Financial Times anunță că la Moscova și Sankt-Petersburg autoritățile au cerut tuturor lucrătorilor care nu sunt în posturi esențiale să stea acasă cel puțin o săptămână de acum înainte, pe când în Marea Britanie Boris Johnson prelungește măsurile de lockdown cu încă patru săptămâni.
Asta face, cum o scrie El Mundo, ca Spania să se teamă că va pierde turiștii britanici în luna iulie, ceea ce ar însemna pierderi de 480 milioane de euro pe săptămână.
Revenind la summitul NATO din Bruxelles, același ziar spaniol conservator din opoziție El Mundo atrage atenția cu sarcasm și satisfacție neascunsă asupra faptului că premierul socialist Pedro Sánchez a difuzat un filmuleț care ar arăta că el a avut o scurtă discuție privată cu Joe Biden, când de fapt cei doi au fost doar filmați împreună vreme de 30 de secunde, pe când se îndreptau unul lângă altul spre locul fotografiei oficiale a liderilor din NATO.
Asta ne amintește cum Liviu Dragnea a putut plăti o sumă astronomică pentru a fi fotografiat la Washington strângând mâna lui Trump. Dar cel puțin în cazul lui Sánchez plimbarea cu Biden nu a costat nimic, ambii trebuind oricum să fie acolo, pe banii statelor lor respective.
În sfârșit, tot în domeniul simbolic al vizitei lui Biden se înscrie și inițiativa autorităților din Bruxelles de a îmbrăca în culorile și drapelul NATO faimosul Manneken Pis (cf. foto), statuia barocă a copilului care urinează și care este un simbol al orașului și un obiectiv turistic.
Este însă posibil ca inițiativa primăriei să fie și o formă discretă de umor rebel, specific locuitorilor din capitala NATO și a UE.
