Ne aflăm la sfîrșitul nu doar al anului și deceniului, dar și la încheierea unei perioade de rememorare a celor 30 de ani, trecuți de la prăbușirea comunismului, în Estul și Centrul Europei. Cum se vede această analiză din SUA?
Probabil că, în nici o altă țară din regiune, analiză celor întâmplate în 1989 și după aceea nu a fost mai densă decît în România, la aniversarea a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Și date fiind ruptură brutală din acel an, soldată în România cu peste o mie de morți și nu puținele întrebări care au rămas fără răspuns, atenția acordată trecutului recent este normală.
În România, că și în întreagă regiune, cunoașterea și înțelegerea istoriei sînt esențiale, în încercarea de desprindere de anumite tipare mentale, care încă mai îngreunează normalitatea. Recente documente CIA au contribuit în plus la clarificarea semnificațiilor revoluției deturnate din 1989 și anilor care au urmat. Dar în timp ce aceste evenimente vor continuă să fie analizate, interpretate și comunicate, o parte a atenției mediatice ar trebui să vireze către viitor, amplificând impactul celor care au avut norocul să nu trăiască nici evenimentele din acel an și nici ceea ce le-a precedat.
Cunoașterea și înțelegerea istoriei sînt esențiale, în încercarea de desprindere de anumite tipare mentale...
Există voci analitice și factori de decizie, de-o parte și de altă a multiplelor baricade din România, care s-au făcut, se fac și se vor mai face auzite. E normal și util să fie așa. Dar este la fel de normal și de util că vocile dominante să devină, încet-încet, cele tinere. Nu este un secret pentru nimeni că există tineri în România și de origine română, în afară țării, care au realizări spectaculoase, gîndesc interesant și au potențial de lideri.
În societatea civilă, în rândurile antreprenorilor, în medii academice și nu doar acolo. Ei trebuie să înțeleagă istoria, firește, dar au norocul să nu fie prizonierii ei. Faptul că acești tineri de valoare nu se regăsesc încă în spațiul politic, sau în alte centre de decizie și analiză, nu este vină lor. Politică nu i-a lăsat să pătrundă pentru că ar tulbură pactul mediocrității, indiferent de culoarea politică. Spațiul comunicării publice nu le face suficient loc, pentru că multe dintre bătăliile trecutului au rămas nerezolvate, învăluite în mister, deturnate de la adevăr, rămînînd în actualitate.
Dar a venit vremea bătăliilor viitorului. Multă lume învinuiește Internetul și rețelele de socializare, în aceste zile, pentru o lume deraiată de la valorile democrației liberale. Asta este partea goală a paharului. Dar același Internet a globalizat comunicarea, a înlăturat bariere, a amplificat voci. Aceste voci tinere există, în România, în Moldova, în restul regiunii. Fie că începutul încă unui deceniu, care ne desparte de anul căderii comunismului să ofere acestor voci noi un spațiu mai larg de afirmare, pentru că de ele va depinde viitorul. Și încă nu se știe cum va arată acest viitor, dar știm că 2020 îl poate defini, într-o măsură considerabilă, aici că și acolo. La mulți ani de la Washington!
