Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Criza a luat naștere în urma unui plan al Statelor Unite, al Marii Britanii și al Franței, pus în aplicare cu un an mai devreme, de a crea o monedă stabilă pentru Germania de Vest. Sovieticii au reacționat cu furie, dorind să controleze economia postbelică a țării. Ei au tăiat accesul la energie electrică, la căile ferate, la drumuri și la apă în Berlinul de Vest, care se afla adânc în interiorul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în schimb, a colaborat cu forțele aeriene ale națiunilor aliate pentru a lansa cea mai mare operațiune umanitară aeropurtată din istorie. Americanii au numit planul îndrăzneț Operațiunea Vittles, în timp ce britanicii l-au botezat Plainfare. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
Blocada sovietică și podul aerian din Berlin, 75 de ani mai târziu
17
Un Boeing C-97 Stratofreighter american se apropie de Tempelhof peste acoperișurile Berlinului, venind de la Frankfurt am Main, Germania, la 4 mai 1949. Avionul putea transporta 25 de tone de mărfuri.
18
Muncitorii din sectorul sovietic al Berlinului înlătură baricadele la 11 mai 1949. Blocada nu și-a atins obiectivele, determinând conducerea sovietică să redeschidă rutele terestre dintre Berlin și Germania de Vest. Transportul aerian al Berlinului a continuat până la sfârșitul lunii septembrie pentru a stoca combustibil, alimente și medicamente în cazul în care sovieticii ar fi reluat blocada.
19
În timpul podului aerian al Berlinului, forțele aliate au efectuat în total 278.228 de zboruri de transport dinspre Occident pentru a contracara blocada sovietică.