Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor a fost creat după zece ani de beligeranță dintre foștii colegi de partid Vladimir Voronin și Igor Dodon pe care nevoia de a zădărnici popularitatea crescândă a partidelor pro-europene i-a determinat să recurgă la gestul de împăcare.
Partidul Comuniștilor a fost fondat în 1993 și se declară succesor al Partidului Comunist al URSS. Partidul Socialiștilor a fost creat în 1996 și a fost considerat până în 2011 formațiune-satelit a PCRM. În 2011, în contextul crizei politice generate de imposibilitatea alegerii președintelui, deputații comuniști Igor Dodon, Zinaida Grecianâi și Veronica Abramciuc părăsesc fracțiunea PCRM și declară aderarea la gruparea socialistă. În luna decembrie a aceluiași an, Igor Dodon preia conducerea formațiunii, iar peste câteva luni cei trei își vor da votul pentru președintele Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană. Voronin, dar și alți politicieni i-au acuzat pe cei trei transfugi că s-ar fi vândut, fără să și probeze învinuirea. În scurt timp, mai mulți deputați și membri de rând ai Partidului Comuniștilor trec la Partidul Socialiștilor.
Blocul electoral rezultat din împăcarea conjuncturală poate fi numit, convențional, drept revenire la izvorul ideologic al „valorilor comune”, cum încerca să convingă Igor Dodon bruma de voci nemulțumite din partid. Numai că cei zece ani de după abandonarea ambarcațiunii comuniste de către Dodon și Greceanâi, pe care Voronin i-a promovat pe vremuri cu multă speranță și ardoare, au fost mult prea zgomotoși ca să fie uitați de ambele părți. Cele mai grele reproșuri reciproce au vizat pactizarea cu fostul lider democrat Vladimir Plahotniuc și trădarea intereselor alegătorilor și/ sau ale Moscovei.
Palmaresul politic al comuniștilor care au înregistrat cel mai bun scor în 2001, când aveau majoritatea absolută în parlament și astfel au reușit să rămână la guvernare timp de opt ani, surclasează traiectoria socialiștilor. După 2009 comuniștii au intrat în conul de umbră. În februarie 2019 formațiunea a acumulat 3,75% și a rămas sub pragul de accedere în legislativ.
Sub conducerea lui Voronin partidul a oscilat de câteva ori între est și vest, a optat întâi pentru integrarea în Uniunea Rusia-Belarus, apoi pentru apropierea de UE, după care a cerut denunțarea Acordului de Asociere cu UE, iar mai târziu s-a răzgândit.
PSRM a acumulat la precedentele alegeri, din februarie 2019, aproape o treime din voturile cetățenilor. În 2016, liderul partidului, Igor Dodon, a fost ales președinte al țării. Cât s-a aflat la președinție, Igor Dodon s-a declarat lider informal al PSRM, doar ca să se conformeze normei legale, în realitate însă a rămas un jucător activ pe scena politică favorizându-și formațiunea politică fără scrupule, spun numeroși analiști.
În primăvara lui 2019 a negociat mai întâi o coaliție cu Vladimir Plahotniuc, dar în cele din urmă a bătut palma cu formațiunile de opoziție întrunite în cadrul blocului electoral ACUM. Mai mulți observatori se arătaseră mirați că Moscova a agreat alianța socialiștilor cu adversarii ideologici, fie și din rațiuni tactice îndreptate împotriva oligarhului Plahotniuc devenit peste noapte indezirabil în mai multe capitale. Din noiembrie 2019, PSRM se află la guvernare, dar pe durata pandemiei, mai ales, ar fi pierdut din simpatizanți, dovadă fiind, potrivit unor analiști, pierderea alegerilor prezidențiale.
Inconsecvența socialiștilor care mai mult timp au promovat ideea anticipatelor, după care au schimbat macazul în ultimele luni, când au introdus o stare excepționala disputată, declarată neconstituțională, special pentru a trage de timp și a amâna alegerile înainte de termen i-ar putea costa și mai scump, anticipează unii experți.
Renunțând la echilibristica geopolitică, socialiștii pledează fățiș pentru integrarea în Uniunea Eurasiatică, iar modele de urmat pentru Igor Dodon și colegii lui socialiști sunt Vladimir Putin și Alexandr Lukașenka.
Fostul ideolog al PCRM, Marc Tkaciuk l-a criticat pe Dodon pentru faptul că în mandatul său doar s-ar fi folosit de ambalajul de pro-rus, în realitate, după părerea liderului Partidului Congresul Civic, în loc de apropierea de Rusia promisă alegătorilor, la modul practic a fortificat parteneriatul comercial cu vestul și astfel a dat apă la moara simpatizaților pro-UE și a celor care-și doresc unirea cu România.
