Linkuri accesibilitate

Ruperea relațiilor diplomatice ruso-române (13/26 ianuarie 1918) și problema tezaurului de la Moscova (II)


Una din piesele tezaurului de la Pietroasa
Una din piesele tezaurului de la Pietroasa

Transportul aurului de la Iași la Moscova, în decembrie 1916, nu a însemnat finalul trecerii dincolo de Prut a ceea ce în epocă și după aceea s-a numit „tezaurul românesc”. Din Arhiva Ministerului Afacerilor Străine au fost evacuate în Rusia, în ianuarie 1917, 16 lăzi cu documente, iar în februarie 1917 alte 12; în total, 28 de lăzi. Acestea au ajuns la Legația României din Petrograd. Era vorba de documente esențiale pentru politica externă a statului român, mai ales cu privire la ultima jumătate de veac: independența, războaiele din 1877-1878 și 1913, problema frontierelor, chestiunea macedoneană, arhive produse de diverse legații și consulate românești.

De frica unei posibile pierderi a Moldovei, în contextul ofensivei germane pe frontul de Est, în special în zona de la nord de România, în vara anului 1917, guvernul român a decis evacuarea în Rusia a altor bunuri din tezaur. În cel de-al doilea transport aveau să fie incluse valorile din agențiile și sucursalele din Moldova ale Băncii Naționale a României, dar și fondurile altor bănci, societăți de asigurare sau întreprinderi industriale evacuate în toamna anului 1917 la Iași: Banca Marmorosch Blank, Banca Comercială Română, Banca Românească, Banca de Scont, Banca de Comerț, Creditul Rural, Creditul Urban București, Banca Generală a Țării Românești, Banca Carpați, Creditul Petrolier, Concordia, Vega etc.

Valorile entităților amintite mai sus au fost încărcate în iulie 1917 în gara Iași. Banca Națională a României trimitea în Rusia 188 de lăzi, apreciate la 1.594.336.721,09 lei aur; intrau aici aurul efectiv, titluri, depozite, active. Casa de Depuneri și Consemnațiuni și celelalte bănci aveau 1.635 (sau 1.661, informațiile nu concordă) de lăzi, în valoare declarată de 6.500.000.000 lei aur, care constau în: bilete de bancă, acțiuni, aur, argint, nichel, bijuterii, obligațiuni, depozite ale ministerelor, băncilor, Muntelui de Pietate (instituție de amanet, unde se găseau diverse obiecte prețioase), societăților comerciale și industriale. Valoarea totală: 7.500.000.000 lei aur.

Tezaurul pregătit pentru trimitere în Rusia în iulie 1917 ocupa 20 de vagoane cu valori – trei ale Băncii Naționale, șase ale Casei de Depuneri și Consemnațiuni, 11 ale celorlalte bănci și entități – și patru pentru personalul românesc de însoțire și pentru garda rusă. Plecat din Iași la 28 iulie 1917, trenul ajungea la Moscova în ziua de 3 august 1917. Lăzile Băncii Naționale au fost depozitate la Kremlin, alături de cele transportate în decembrie 1916, în vreme ce lăzile celorlalte bănci au fost duse într-o altă locație din Moscova. Toate camerele unde au fost depozitate valorile expediate de la Iași au fost sigilate atât de partea română, cât și de partea rusă.

În vagoanele expediate la Moscova în iulie-august 1917 nu s-au aflat doar lingouri, monede și titluri de valoare, ci și o parte importantă a tezaurului artistic și cultural al României. Țara era departe de a fi printre cele mai importante deținătoare de patrimoniu cultural mobil din Europa, îndeosebi în comparație cu țările mai vechi, mai așezate și mai bogate. Era însă patrimoniul ei, privind îndeosebi trecutul Moldovei și Valahiei, așadar cu atât mai important din punct de vedere identitar. Din dorința de a le feri de riscurile invaziei Centralilor, s-au strâns la Iași, capitala de război a României între noiembrie 1916-noiembrie 1918, valorile unor lăcașuri de cult, muzee, arhive, biblioteci etc. din diferite zone ale Regatului. Acestea au luat și ele drumul Răsăritului.

Ne referim la odoarele unor lăcașuri de cult din Moldova (mănăstirile Slatina, Neamț, Secu, Agapia, Văratec, Vorona, Mitropolia Moldovei, bisericile Trei Ierarhi, Golia, Barnovschi, Bărboi etc.), Oltenia și Muntenia (mănăstirile Tismana, Bistrița, Hurezi, Arnota, Govora, Cozia, Argeș, Dintr-un Lemn, Surpatele, Episcopia Râmnicului etc.). De asemenea, alte bunuri proveneau de la Administrația Casei Bisericii și de la Casa Școalelor.

Și-au trimis patrimoniul la Moscova muzee publice (Pinacoteca Statului, Primăria Bucureștiului) și private (Muzeul Grigorescu, Muzeul Kalinderu, Muzeul Simu) sau colecționari (Nicolae Bălănescu, Vasile Morțun, Constantin Angelescu, Barbu Știrbei). Muzeele și colecționarii dețineau picturi ale unor cunoscuți artiști români (Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Ștefan Luchian, Ion Andreescu etc.) sau europeni (Pieter Brueghel cel Bătrân, Raffael, Coubert, Boudin, Poussin etc.). De asemenea, au luat calea Moscovei manuscrise ale lui George Enescu, argintăria unor vechi familii, obiectele având valoare istorică și artistică.

Muzeul Național de Antichități (București) a trimis: tezaurul de Pietroasa (Cloșca cu puii de aur), tezaurul de la Turnu Măgurele, alte piese, cărți și odoare bisericești adunate în ultimele decenii din Moldova și Valahia, bijuterii antice, epitafuri etc. De la Muzeul de Antichități al Universității din Iași s-au expediat aproape 2.000 de obiecte: monede antice, medievale și moderne, obiecte preistorice, în special vase de ceramică aparținând culturii Cucuteni, obiecte din silex, statuete, peceți medievale etc.

De la Cabinetul Numismatic al Academiei Române a plecat o valoroasă colecție – aproximativ 30.000 de piese – de monede grecești, romane, venețiene, genoveze, ungurești, poloneze, moldovenești, muntenești, otomane, franceze, olandeze, ruse etc. De la Biblioteca Academiei Române au fost puse în lăzile trimise în Rusia: manuscrise slavone, româno-slavone, condici și pergamente medievale cu peceți domnești, cărți din primele două veacuri de tipar în principatele extracarpatice, sigilii, medalii.

Arhivele Statului din București au trimis la Iași, în toamna anului 1916, 27 (sau 47, sursele sunt contradictorii) de lăzi cu documente datând din secolele XIV-XIX. Inițial depuse la Arhivele Statului din Iași, în iulie 1917 ele au fost trimise la Moscova. Se regăseau mii de documente care aparținuseră mănăstirilor Neamț, Râșca, Galata (din Moldova), Radu Vodă, Tismana, Văcărești, Stavropoleos, Snagov, Cernica, Cotroceni (Valahia), Episcopiei Argeșului etc. Și de la Arhivele Statului din Iași au fost trimise circa 4.000 de documente din secolele XV-XIX. Alte lăzi duse la Moscova – 171 la număr, nu neapărat arhive – proveneau de la Ministerul Cultelor.

Zece lăzi cu documente recente, ale Direcției Siguranței Statului, Parlamentului României, Președinției Consiliului de Miniștri, Primăriei Bucureștiului și Ministerului Afacerilor Străine au fost trimise la Petrograd, adăugându-se documentelor diplomatice expediate tot acolo în ianuarie și februarie 1917. Unele lăzi cu documente aveau să fie readuse în România în toamna anului 1917, mai ales cele care aparțineau Președinției Consiliului de Miniștri și Ministerului Afacerilor Străine.

Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu

Centralizarea bunurilor culturale trimise în Rusia în iulie 1917 s-a făcut de către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Responsabil de însoțirea acestora în drumul spre Moscova fusese desemnat istoricul Alexandru Lapedatu. Spre deosebire de aurul și valorile băncilor sau de colecția numismatică a Academiei Române, pentru ceea ce au trimis Arhivele Statului, Academia Română, Ministerul Afacerilor Străine, muzeele publice sau private și colecționarii particulari ș.a.m.d. nu existau evidențe exacte, deși se aflau acolo hrisoave ale domnilor moldoveni și munteni, condici, cronici, documente diplomatice, cărți unicat, respectiv obiecte de artă antică și medievală sau tablouri valoroase ș.a.m.d.

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG