Apărut în 1968, într-un tiraj de 15.000 de exemplare, volumul Numele tău de Grigore Vieru poate fi considerat Cartea manifest a generaţiei ’60 – generaţie care readucea lirismul & firescul în literatura română din Basarabia, după un deceniu mortificator al proletcultismului –, dar şi prima antologie de autor a poetului ce se impunea în cadrul literelor române fără frontiere (printre numele citate în volum se numără: Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Tudor Arghezi, Nicolae Labiş, Marin Sorescu ş.a., dedicaţii dispărute în ediţiile ulterioare, după ce că alte câteva cărţi ale generaţiei ’60 au fost date la cuţit, în deceniu ce a urmat).
Având un cuvânt-înainte de Ion Druţă, la ora aceea deja clasicizat (Creaţia poetului), volumul constituie o replică – la scară umană – a Trinităţii, fiind alcătuit la rându-i din trei cicluri: Cântece pentru mama, Cântece pentru pământ, Cântece de iubire, prefaţat fiecare de câte un moto din două versuri populare, ceea ce contrasta izbitor cu „spiritul epocii”, marcat de citate din clasicii marxism-leninismului, unul eminamente internaţionalist. Sinteză majoră a liricii populare şi a tradiţiei eminesciene („Izvor însemnând pentru mine: folclor, Eminescu”, vezi interviul acordat în 1979 Ninei Josu), fără a uita şi de dimensiunea blagiană, cartea face ca „graniţa de pe Nistru” impusă de „poeţii primelor cincinale din RASS Moldovenească” ca linie de orizont să se mute pe Prut, frontieră peste care se vor uita de-acum încolo, cu luare-aminte, poeţii basarabeni. Or, după „generaţia războiului” (alias, generaţia pierdută: George Meniuc, Nicolai Costenco, Liviu Deleanu, Andrei Lupan ş.a.), Grigore Vieru este primul scriitor care întoarce, prin Numele tău, poezia scrisă între Nistru şi Prut cu faţa spre literatura română. De la înălţimea ei se poate întrezări anul 1989, cu acel 31 august ce readucea alfabetul latin & limba de stat în Republica Moldova care abia urmă să apară (în august 1991).
„Mai mic decât o palmă, încât putea încăpea în buzunarul cămăşii, volumul de versuri Numele tău apărut în 1968 la Editura Cartea Moldovenească rămâne a fi şi astăzi cea mai reprezentativă carte a lui Grigore Vieru, chiar dacă cele care au urmat au fost mai unitare, mai elaborate, mai metafizice şi mai subţiri. Numele tău, însă, cuprinde o imagine completă şi complexă a poeziei lui Grigore Vieru, cu toate defectele şi calităţile sale”, afirmă scriitorul Dumitru Crudu, pledând pentru o reeditare a volumului, deoarece „aceste poeme (…) au ceva din nebunia neomodernistă care cam ocolise în acea epocă literatura sovietică moldovenească”.
Ştiut lucru – o rândunică nu face primăvara; dar când în răstimp de un an şi ceva apar o serie de cărţi de poezie, una şi una – Îndărătnicia pietrei, de Anatol Codru (1967), Scrieri alese, de Alexandru Robot (1968), Galerie cu autoportret, de Paul Mihnea (1968), Numele tău, de Grigore Vieru (1968), Sunt verb, de Liviu Damian (1968), Antene, de Nicolae Esinencu (1968), Vremea lerului, de George Meniuc (1969), Aripi pentru Manole (titlu cenzurat, a se citi corect: Aripi pentru cădere, 1969) ş.a. – chiar că se poate vorbi de o primenire – iar în cazul nostru, de o „Primăvară pragheză” – a literelor române din Basarabia.