Invalidarea alegerilor municipale din 3 iunie curent, în urma cărora Andrei Năstase a fost ales – şi, nota bene: felicitat de către contracandidatul său socialist Ion Ceban, ce şi-a recunoscut astfel înfrângerea – primar al municipiului Chişinău, este ultima bombă (cu ceas!) detonată de actuala putere (alias, binomul socialist-democrat). O mână de magistraţi – nu este nici un secret pentru nimeni pe mâna cui a încăput justiţia noastră! – dă de pământ cu voinţa exprimată legal a peste 200.000 de cetăţeni pe motiv că, în preziua scrutinului, candidatul forţelor anti-oligarhice ar fi chemat lumea să iasă la vot. O crimă de lezmajestate, îndemnul de a-ţi exersa drepturile civile! – asta după ce mai multe posturi TV au tot încercat să descurajeze lumea să voteze, după scoaterea din cursă în turul întâi a Silviei Radu, aşa-zisa candidată independentă.
Privită retrospectiv campania electorală, se observă cu ochiul liber că ceva nu a mers bine de la bun început pentru actuala putere – maşina propagandistică a lucrat la turaţii maxime, atât că realitatea de pe teren, şi tot mai mult şi din capul oamenilor, a contrazis-o pas cu pas. „Satele potiomkiniene” – iar în cazul de faţă, imaginile în foto shop înfăţişând-o pe primăriţa interimară pe toate fronturile, pe post de salvatoare a capitalei! – n-au mai păcălit pe nimeni, iar orăşenii au întors decisiv pagina scrisă dinainte. Scenariul nr. 1 – unele sondaje dând-o câştigătoare chiar din primul tur pe Silvia Radu – a trebuit rescris de urgenţă, în condiţiile în care candidatul socialist părea favorit, iar candidatul proeuropean avea de remontat o diferenţă de circa 10%. „Trucul” cu susţinerea din partea PD, încercat în campania prezidenţială (şi demontat piesă cu piesă, după ce s-au făcut publice instrucţiunile secrete ale lui Constantin Botnari, alias Borsetka, care chema la sabotarea candidaturii dnei Maia Sandu), i-ar fi ridiculizat o dată în plus pe democraţi, şi aşa în pierdere de credibilitate. În plus, avocatul Andrei Năstase a fost ţinta privilegiată a mass-mediei controlată de PD, aşa-zisele „investigaţii jurnalisticei” mergând până la înregistrarea neautorizată a convorbirilor telefonice dintre fiu şi mamă. În aceste condiţii, nu-i de mirare că la tradiţionala conferinţă de marţi a PD-ului, în ziua de 5 iunie n-a ieşit preşedintele partidului, ci unul dintre locotenenţii acestuia, pentru a-i felicita, cu jumătate de gură, pe chişinăueni pentru menţinerea vectorului proeuropean al capitalei.
Revenind la decizia Curţii de Justiţie de marţi, 19 iunie, prin care scrutinul din 3 iunie este invalidat, ceea ce înseamnă că interimatul actualului primar (neales!) se prelungeşte sine die până la alegerile ordinare din 2019, constat cu îngrijorare că tocmai s-a deschis cutia Pandorei a impunităţii absolute – în cei 27 de ani de statalitate, nici o putere nu a mers până la a anula însuşi temeiul democraţiei, alegerile libere şi independente. Că s-au fraudat alegeri, se ştie; că s-au re-compus alianţe şi coaliţii după alegeri, iarăşi nu e un secret; că o discretă fracţiune parlamentară şi-a îngroşat rândurile, pe seama celorlalte, până a deveni majoritară, am văzut-o şi pe asta, dar să declare NULE peste 200.000 de voturi legal exprimate, doar fiindcă nu s-au potrivit socotelile de acasă cu cele de la târg, iată o premieră pe cât de insolită, pe atât de periculoasă. În cinismul ei, rimează cu celebra vorbă a lui Stalin: „Nu contează câţi şi cum votează, contează cine numără voturile”; doar că lucrurile au mers mai departe – şi după ce oamenii puşi să numere voturile şi-au dat verdictul, e cu putinţă o răsturnare a situaţiei. „Şi ce se mai poate, când totul se poate?!”, vorba poetului.
În mitologia populară se vorbeşte despre „cele trei ceasuri rele” ale zilei de marţi, zisă şi Marţolea. Să fie oare o simplă întâmplare faptul că liderul PD îşi ţine conferinţele de presă în fiecare marţi, dând indicaţii şi formulând direcţii strategice de dezvoltare a ţării ca şi cum RM ar face parte in corporis din PD? Ei bine, omul de marţi – alias, Marţolea – a ieşit în faţă şi de data aceasta marţi, 19 iunie, cu doar câteva ore înainte de şedinţa Curţii de Justiţie (a cărei sentinţă, bănuiesc, o ştia dinainte), pentru a-i cere Guvernului să meargă în teritoriu, altfel spus să înceapă de pe acum campania electorală în vederea scrutinului parlamentar din toamnă. Între timp, RM îşi confirmă o dată în plus – după cele două interimate prezidenţiale – statutul de ţară interimară. Rimează, nu?!