Varianta a americană a grotescului e, fără îndoială, cea mai diversă și mai dinamică. Și aici bilanțul e uluitor: Donald Trump a cîștgat venind din afara politicii, după ce și-a învins propriul partid și, apoi, partidul advers. Trump dă varianta răsturnată a Președintelui Franței: tot o diferență de 24 de ani, dar în favoarea soțului. Învinșii la prezidențiale susțin că Rusia a dat peste cap alegerile și că Trump e omul Kremlinului. După mai bine de șase luni, nu există dovezi, dar afirmațiile de acest gen se întețesc. Trump e eroul unei literaturi science fiction care nu ratează nimic. Mai întîi a fost vorba de orgii cu prostituate la un hotel din Rusia. Mai nou, Trump i-ar fi arătat Ministrului rus de Externe Lavrov documente ultrasecrete. În ambele cazuri, aceste povești apar tipărite clar, negru pe alb, în ziare care se consideră serioase. Trump însuși a reușit să îl concedieze pe directorul FBI, ceea ce avea dreptul să facă, dar nu a reușit să explice decent care au fost motivele. Pentru o mai mare vioiciune a vieții, învinșii de la prezidențiale susțin o campanie de nesupunere care face la rîndul ei tot ce poate pentru a slăbi sau ignora legea. Organizații de tot felul nu recunoasc victoria lui Trump. Orașe mari au decis să nu aplice legislația curentă și au anunțat că vor proteja orice străin intrat ilegal în țară, fără să țină seama de prevederile legale.
Mai aproape de noi, de-a lungul și de-a latul UE, continuă un spectacol stupefiant. Liderii europeni vorbesc de migrație așa cum vorbește cineva de starea vremii. Migrația nu mai e o opțiune ci un dat. Liderii Comisiei Europene, Cancelarul Germaniei, Prim Miniștrii și Miniștrii constată și comentează în transstrămutarea a milioane de oameni din Africa și Asia în Europa. În Italia, un primar sătul de discursurile altora despre problemele pe care el trebuie să le rezolve a declarat că migranții sînt, pur și simplu, aduși cu complicitatea organizațiilor care îi preiau din imediata vecinătate a coastei africane. Primarul din Catania a fost declarat nebun. Liderii care aplaudă migrația și au renunțat la ideea minimă de frontieră și limite sociale sînt lăudați în presă. Țările care nu vor să ia migranți sînt călcate în picioare și umilite sub învinuirea de rasism.
În locuri mai puțin înghesuite, cum ar fi Canada, Primul Ministru o ține într-un spectacol de imagine. Ultima reușită e apariția cu șosete Star Wars. Șosetele Primului Ministru au fost un hit instantaneu. Mari grupuri umane și media au căzut într-o admirație vecină cu venerația. Politica pare ușoară. Un joc de aduți care nici măcar nu trebuie să pretindă că nu sînt copii.
Neapărat de menționat sînt și eforturile Președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker care se dă în stambă cu sîrguință. Întîlnirile la nivel înalt sau evenimentele curente sînt punctate de o pupătură în creștetul capului. Junker pare să își manifeste, astfel, simpatia și chiar respectul față de interlocutor.
De la un cap la altul al lumii, stridența și show-ul au luat locul politicii propriu-zise. Nu e doar vina liderilor politici. Un public educat în cultul imaginii și al aparenței aplaudă și face coadă pe facebook, la cel mai mic semn de anormalitate colorată. Treptat, lumea devine mai veselă. În felul în care veselia cuprinde mințile depășite de stimuli sau plecate pe alte tărîmuri.