Președintele Trump e omul rușilor. Tump a fost finanțat de ruși. Rușii au dat peste cap campania adversarilor lui Trump și, în acest fel, și-au pus valetul la Casa Albă. Asociații, prietenii și rudele apropiate ale lui Trump sînt, fie că o știu, fie că nu o știu, oamenii rușilor. Rușii i-au finanțat sau tras pe sfoară, i-au manipulat sau mituit. Oamenii numiți de Trump în posturi cheie ale noii Administrații sînt oamenii rușilor. Nu există nume important în jurul lui Truimp care să nu fie legat, într-un fel sau altul, de Rusia și de manevrele anti-americane ale Rusiei. Mai puțin surprinzător, dar semnificativ, Rusia însăși e condusă de ruși care sînt, în cea mai mare parte, oamenii rușilor. Prin urmare, în acest moment, Rusia conduce, practic, două state uriașe și foarte puternice: Rusia și Statele Unite.
Nici una din afirmațiile de mai sus nu e gratuită. Toate aceste enunțuri grave au fost probate, în repetate rînduri, de presa americană și de politicieni americani de opoziție. Probele nu au fost prezentate, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Dimpotrivă, orice om decent și iubitor de democrație va ajunge, citind cu atenție presa, la concluzia că dovezile există. De altfel, nu e deloc sigur că dezvăluirea acestor probe ar mai putea contribui în vreun fel la întărirea unor concluzii deja evidente. E, probabil, mai bine că probele nu au fost date publicității. Șocul ar fi prea mare. Din acest punct de vedere, și presa și politicienii de opoziție americani dovedesc o prudență înțeleaptă. Adevărul nu trebuie dezvăluit, în toate detaliile lui concrete, pentru că așa ceva ar face rău Statelor Unite și, logic, climatului politic global. E, oricum, prea de ajuns să știm că presa și opoziția americană au ajuns la concluzia că administrația Trump e o marionetă a Rusiei.
Această situație nemaiîntîlnită dovedește cîteva lucruri simple și, totuși, dătătoare de speranță. Mai întîi, rusificarea administrației Trump arată că democrația americană nu depinde de calitatea politicienilor republicani victorioși, la un moment dat sau altul. Sănătatea sistemului democrat american poate fi atacată, dar sorții de izbîndă sînt mici. Presa și politicienii democrați sînt garanția, singura garanție, a vieții democrației în America. Fără presa și opoziția care au denunțat, cu un incontestabil eroism civic, complicitatea Rusia-Trump, democrația și libertatea americanilor ar fi compromise. Mai bine zis, puse la dispoziția unei puteri străine de oameni politici ai dreptei pentru care valorile americane n-au fost niciodată altceva decît un pretext mincinos.
În al doilea rînd, momentul pe care îl trăim acum spune că, de acum înainte, alegerile prezidențiale americane trebuie păzite. Știm, de fapt, că numai victoria Democraților poate certifica sănătatea sistemului american. Așa cum știm că orice victorie a Republicanilor e un semn rău și, mai nou, un indiciu că democrația e în pericol. Cu alte cuvinte, o lecție clară stă în fața noastră, în urma alegerilor prezidențiale din Statele Unite, dar și după referendumul din Marea Britanie sau alegerile din Polonia și Ungaria: dacă alegerile sînt cîștigate de partidele stîngii sau ale progresiștilor, e neîndoios că democrația e viguroasă. Dacă nu, nu. Un capitol aparte al acestei situații care clarifică atîtea lucruri spre binele public e înțelesul politico-filozofic nou și imediat aplicabil la nivelul atîtor societăți democratice ocidentale. Acest înțeles nou poate fi rezumat în felul următor: alegerile sînt, în continuare, cel mai bun mod de a selecta și, apoi, ține sub control clasa politică dar asta numai cu cîteva condiții lesne de îndeplinit și, chiar, neapărat necesare.