Unul din puținii intelectuali adevărați din cadrul elitei comuniste elene, medic de profesie și adesea descris drept un „cosmopolit” de către tovarășii săi, Karagheorghis a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial împotriva ocupantului german nazist și, ulterior, a fost una din figurile de vârf ale conducerii Partidului Comunist din Grecia (KKE).
Între 1948-1950, Kostas Karagheorghis a fost membru în Biroul Politic și director al editurii PCG, care avea sediul într-o vilă atent supravegheată din privilegiatul cartier al Primăverii din București. Pentru că fusese prieten încă din anii 1930 cu micul Stalin grec Nikos Zahariadis, acesta a îndrăznit să-l provoace pe satrap trimițând un memorandum Politburo-ului și solicitând ca documentul să fie împărtășit cu liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Karagheorghis îi privea pe Zahariadis și clica lui drept principalii responsabili pentru înfrângerea forțelor comuniste în timpul Războiului civil grec. Curând după acest gest, a fost arestat și interogat în mod brutal de către zeloții staliniști greci și Securitatea română. Karagheorghis a refuzat până în ultima sa zi să accepte acuzațiile absurde împotriva sa. În martie 1956, la a VI-a ședință plenară a Comitetului Central al PCG ținută la București, liderul comunist român Gheorghe Gheorghiu-Dej (care superviza conclavul) l-a întrebat pe Zahariadis despre soarta lui Karagheorghis. Cinic și totuși cu acuratețe, Zahariadis i-a răspuns: „De ce mă întrebi pe mine? Până la urmă, a murit într-o închisoare românească” (vezi Apostolos Patelakis, Războiul Civil din Grecia (1946-1949) și emigranții politici greci în România (1948-1982), ediție îngrijită științific și studiu introductiv de Gheorghe Onișoru, Editura Cetatea de Scaun, 2017, pp. 244-247). Karagheorghis a fost reabilitat postum de către PCG în 1958. Multe din documentele care privesc chinurile prin care a trecut, inclusiv anii de inchisoarea si decesul, au rămas în arhivele Securității române.
Pentru Gheorghiu-Dej, faptul că a fost desemnat, în februarie 1956, drept președintele Comisiei Internaționale însărcinată cu analiza crizei din PC din Grecia, a fost o mană cerească. A stat vreme de trei zile, la începutul lunii martie, la Snagov, a prezentat chiar el o dare de seamă, s-a implicat în polemici, controverse, a supravegheat personal debarcarea lui Nikos Zahariadis. Dej putea amâna astfel dezbaterea documentelor Congresului al XX-lea al PCUS în cadrul Biroului Politic al CC al PMR. Era perfect conștient că doi membri ai conducerii supreme (Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi) erau tentați să-l îndemne să-și facă el însuși autocritica. Îl detesta pe Zahariadis, vechi cominternist, iar acesta, la rândul său, îl disprețuia pe Dej: bolșevicul grec i-a reamintit bolșevicului român că n-ar fi ajuns la putere fără tancurile sovietice. Acesta este cu adevărat un episod revelator cu privire la un moment de răscruce din istoria comunismului în Balcani...
Între 1966-1968, Kostas Kollyannis, prim-secretarul Comitetului Central al PCG, a locuit împreună cu soția sa, Maria, pe strada Iuliu Tetrat Nr. 31 din București. Apartamentul lor se afla la etajul al doilea, al nostru (al meu și al familiei mele) la primul etaj. Încă îmi amintesc figura uluită a unui prieten, fiu de refugiați politici, care dăduse nas în nas pe scări cu bosul de partid elen. Exilat in URSS, Zahariadis s-a sinucis in 1973. Kollyannis a fost debarcat la inceputul anilor 70 și inlocuit cu un comunist din interior, Harilaos Florakis. In februarie 1968, PC din Grecia s-a scindat: pe de o parte comuniștii pro-sovietici, cei mai mulți in exterior, pe alta, o nouă formațiune numită PC din Grecia (Interior). Primii au salutat invazia Cehoslovaciei in august 1968. Ceilalți au condamnat-o vehement.
