Mario Vargas Llosa este nu numai un formidabil romancier, ci și un eseist de mare forță, interesat, aș zice chiar fascinat, de pulsul ideilor în lumea de azi. În cartea sa de eseuri tradusă în engleză sub titlul Making Waves (Farrar, Straus and Giroux, 1996) sunt incluse texte despre Marx, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Buñuel, Faulkner, Fernando Botero, despre Sendero Luminoso și Nicaragua sandinistă, despre invazia Cehoslovaciei în 1968 și multe alte teme de maxim interes. Este publicată în volum scrisoarea adresată de Vargas Llosa în 1971 lui Haydée Santamaria (fosta luptătoare de guerilă devenită demnitară de vârf a regimului comunist avea să se sinucidă în 1980) în care își anunța ruptura cu tirania castristă ca ripostă la prigoana declanșată împotriva scriitorului disident Heberto Padilla.
Despărțirea scriitorului peruvian de utopia absolută și absolutistă de sorginte marxistă începuse de fapt în august 1968, când, în dezacord cu Fidel Castro și atâția intelectuali stângiști din America Latină, condamnase intervenția militară din Cehoslovacia, suprimarea experimentului „socialismului cu chip uman” de către exponenții socialismului tancurilor. Mario Vargas Llosa nu a renunțat la idealul justiției sociale, însă a înțeles că aceasta este o simplă himeră în absența libertăților politice. În consens cu Camus, el susține moralitatea limitelor, ideea că nu scopul scuză mijloacele, ci invers, că utopiile sunt indispensabile câtă vreme sunt relative și se mențin în domeniul imaginației, deci nu se transformă în rețete pentru subjugarea și înjosirea individului.
Liberalismul lui Mario Vargas Llosa este unul al lucidității, al modestiei epistemice și al decenței. Adversar al oricărui despotism și al religiilor seculare cu programe mântuitoare, al ersatz-milenarismelor, el nu și-a limitat criticile la Castro, Ortega, Chavez, Maduro, Cristina Kirchner, Evo Morales. Indignările lui Vargas Llosa nu sunt selective. Despre generalul Augusto Pinochet a scris în termeni la fel de duri, numindu-l „un ucigaș și un hoț”. Critica radicalismului de stânga este pentru Vargas Llosa incompletă dacă se ignoră atrocitățile fasciste sau fascistoide. The Economist din 16 octombrie 2010 are dreptate când titrează:
„…not only is Mr. Vargas Llosa Latin America’s most accomplished writer, he is also a thinker who battles for democracy, the market economy and individual liberty”/ „...nu doar că domnul Vargas Llosa este cel mai desăvârșit scriitor al Americii Latine, el este și un gânditor care luptă pentru democrație, economie de piață și libertate individuală”.
„If you are killed because you are a writer, that’s the maximum expression of respect, you know.”/ „Știi, dacă ești ucis pentru calitatea de scriitor, asta este expresia maximă de respect”.
