Guvernul social-democrat al României vrea să-l propună pe europarlamentarul Dan Nica pentru postul de comisar al transportului în Comisia Europeană (CE), după ce prima propunere, Rovana Plumb, a fost respinsă de Parlamentul European (PE). După o ședință a conducerii PSD, premierul Viorica Dăncilă a spus că „prima opțiune este Dan Nica”, dar a adăugat că diplomata Gabriela Ciot este propunerea de rezervă. Se știe că șefa noii CE, Ursula von der Leyen, ar prefera din România o femeie, pentru a asigura echilibrul de gen în noul executiv european. Luni, comisia de afaceri externe din PE a ajuns la concluzia că românca Rovana Plumb și ungurul Laszlo Trocsanyi nu pot fi acceptați din cauza unor conflicte de interese. De la Bruxelles, Dan Alexe, cu ultimele dezbateri despre noii comisari europeni și problemele lor.
Teoretic, noua Comisie ar trebui să își înceapă mandatul pe 1 noiembrie, așa încât la Bruxelles continuă audierile comisarilor candidați.
Miercuri a fost rândul a cinci candidați, printre care belgianul Didier Reynders, comisar pentru justiție (audiat de comitetele LIBE/JURI); malteza Helena Dalli, comisar pentru egalitate (FEMM/EMPL); Sylvie Goulard (IMCO/ITRE); — Elisa Ferreira, coeziune și reforme (REGI); Janez Lenarčič, managementul crizelor (DEVE).
Cu totul, până acum au fost audiați 13 candidați, iar doi, din partea României și Ungariei, au fost respinși ca fiind inapți. 13 înseamnă exact jumătate din cei 26, întrucât șefa comisiei, Ursula von der Leyen, nu mai are de trecut printr-o audiere, fiind deja confirmată de Parlament.
Dintre cei 13, doar candidatul polonez, Janusz Wojciechowski, audiat marți, a dezamăgit pe loc, din start, întrebarea punându-se dacă el este într-adevăr calificat.
Wojciechowski era considerat un caz riscant, dar mai degrabă din rațiuni de probitate personală: el a abuzat de cheltuielile de călătorie în calitate de eurodeputat, ceea ce i-a atras o anchetă OLAF. A rambursat însă cei 11.000 de euro primiți pe nedrept, iar OLAF a închis dosarul.
Se credea că audierea lui se va juca pe competentă profesională, mai ales că el a fost chiar vicepreședintele comitetului pentru agricultură care îl audia. El și-a punctat răspunsurile vagi cu fraze repetitive precum „sunt gata să studiez împreună cu dumneavoastră aceasta chestiune importantă”. Considerat un specialist, el s-a dovedit de o incompetență totală în chestiunile agricole. De altfel, șeful grupului Renew Europe este un fost comisar european pentru agricultura, adică postul pe care trebuie să-l ocupe Wojciechowski.
Candidatul polonez, numit de presă și „performanța bâlbâită”...
Acesta a făcut o impresie proastă și încăpățânându-se să răspundă într-o engleză ezitantă, deși avea dreptul să răspundă în polonă. „Performanța bâlbâită” îi spune site-ul american de afaceri europene Politico, care notează că el nu a fost în stare să dea clarificări nici în privința propriilor sale finanțe.
La fel, tot marți, suedeza Ylva Johansson, candidata pentru a primi afacerile interne, a dezamăgit și va primi, ca și polonezul Wojciechowski, întrebări scrise complementare.
Luxemburghezul Nicolas Schmit (Muncă/ Jobs) și finlandeza Jutta Urpilinen (Parteneriatele Internaționale), tot marți, au fost impecabili, poligloți, și au convins imediat.
Ziua de miercuri a văzut audierea a doi candidați comisari vedetă: franțuzoaica Sylvie Goulard și belgianul Didier Reynders.
Candidata franceză are potențial în sarcină piața internă și apărarea. Acesta din urma este un portofoliu nou, care nu a mai existat până acum, iar Sylvie Goulard a fost scurtă vreme, înainte de a fi forțată să demisioneze, ministrul apărării în Franța (mai precis, Ministrul Armatelor, cum a decis Macron să-i schimbe denumirea, ministerul numindu-se acum Ministère des Armées).
Sylvie Goulard a trebuit atunci să demisioneze din pricina unui scandal privind niște foști asistenți parlamentari care nu lucrau câtuși de puțin pentru ea în Parlamentul European, unde ea era deputată, ci pentru formațiunea sa politică de atunci, Modem
Ancheta asupra ei este în continuare în curs în Franța. Chiar dacă ea a rambursat în întregime salariul unui asistent, ea va mai avea ceva de explicat: pe când era eurodeputată a primit în același timp de la un think tank american un salariu de 12.000 euro pe lună, mult mai mult decât salariul său de europarlamentar (7.500 euro pe lună). Sumele au fost declarate, așa încât nu constituie o ilegalitate, dar rămâne un mister pentru ce ea era plătită de acest think tank aparținând unui bancher american controversat.
Didier Reynders a trebuit să dea socoteală și despre o plângere pentru corupție împotriva lui, însă Parchetul belgian a decis deja anularea și clasarea plângerii, din lipsa oricăror elemente probante.
Și Reynders, și Sylvie Goulard sunt afiliați formațiunii Renew Europe a lui Macron, condusă în parlament de Dacian Cioloș. Reynders a fost deja acceptat astăzi pe loc de comisiile care l-au audiat, mai puțin de deputații, minoritari, ai extremei drepte.
Poate oare România să piardă scaunul de comisar?...
S-a scris în presa română că România risca să piardă scaunul de comisar dacă nu numea rapid pe cineva, actualmente europarlamentarul PSD Dan Nica.
Nu ar fi atât de simplu. UE dorește de mai mult de un deceniu să aibă o Comisie mai mică. 28 e un număr enorm și o mare risipă. E limpede că nu se pot găsi atribuții serioase pentru toți. Să ne gândim la un guvern cu 28 de miniștri. De altfel, Articolul 17 (5) al tratatului european spune clar care trebuie sa fie numărul minim de comisari: el trebuie să fie egal cu două treimi din numărul de țări membre. La 28 de membri, asta înseamnă 18 comisari.
De un deceniu se încearcă sa fie convinse țările mai mici să se grupeze geopolitic, regional, pe afinități...
Atât spun tratatele, așa că de un deceniu se încearcă sa fie convinse țările mai mici să accepte asta și să se grupeze geopolitic, regional, pe afinități, mențiunea avea câte un comisar. Pentru unele n-ar fi deloc o problemă. Astfel, e lesne de văzut ce natural ar funcționa un singur comisar pentru Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg). Pragmatice, țările acelea nu au așa mândri deșarte, Luxemburgul este de altfel singura țară a UE care nici nu a insistat ca limba sa să fie limbă oficială de lucru, așa cum ara avea dreptul. De ce să se cheltuiască degeaba pe traducători, când toată lumea acolo știe franceza-germana-engleză?
La fel, poate fi imaginat un comisar pentru baltici, unul pentru țările de la Vișegrad, un altul pentru România-Bulgaria, sau insulițele Malta-Cipru, țările acelea aranjându-și rotația între ele. Problema a fost cu Irlanda, care a dorit neapărat un comisar și garanția ca asta nu se va schimba. Era în momentul votării tratatului de Lisabona și exista riscul ca irlandezii să-l respingă dacă n-au un comisar. Și a rămas așa, din promisiune în promisiune.
Cum? Dacă lucrul nu se poate schimba? Teoretic da, însă tot tratatul spune că asta va fi posibil „doar dacă membrii decid în unanimitate să schimbe numărul”.