Pornind de aici, presa care acoperă afacerile europene, în special site-urile menținute de jurnaliști aflați în post la Bruxelles, precum site-ul american Politico, pun întrebarea, nu neapărat în glumă, ce s-ar întâmpla dacă întreaga Comisie Europeană ar fi… nimicită în călătoria sa la Kiev.
Majoritatea comisarilor, inclusiv președinta Ursula von der Leyen și diplomatul șef al UE Josep Borrell, precum și președintele Consiliului European Charles Michel, vor fi vineri la Kiev, deși detaliile încă trebuie confirmate de cabinetul lui Volodimir Zelenski.
Ei bine, răspunsul îl aduce același site Politico: în cazul anihilării bruște a Comisiei Europene, conducerea ar fi preluată de cel mai înalt Comisar rămas la Bruxelles, acela fiind vice-președintele Frans Timmermans, olandez, care nu merge la Kiev și care ar fi, potrivit ierarhiei Comisiei, cel mai înalt de facto supraviețuitor al unei asemenea catastrofe și, deci — șeful interimar desemnat.
Trebuie totuși precizat că decizia lui Timmermans de a rămâne în Bruxelles nu are nimic de-a face cu păstrarea unei continuități în conducerea UE în caz de accident, ci mai degrabă pentru că el a fost deja la Kiev pe 9 ianuarie și afirmă că nu vrea să-i încarce pe ucraineni cu măsuri suplimentare de securitate pentru încă o persoană.
Războiul din Ucraina modifică harta politică a Europei
Războiul din Ucraina modifică harta politică a Europei, scrie, la Roma, La Repubblica, deplasând centrul de greutate spre Est.
La Reppublica analizează cel mai surprinzător nou element: masiva reînarmare poloneză, țară care pare că ar dori să devină o mare putere militară, iar asta nu numai în cadrul UE. Premierul Mateusz Morawiecki a anunțat astfel că cheltuielile pentru apărare vor crește în continuare până la patru procente din PIB (dublu față de cât cere NATO): o investiție în infrastructuri militare ce ar putea atinge 32 de miliarde de euro numai în 2023.
Personalul forțelor armate se va dubla, de asemenea, ajungând la 300.000 de oameni: forțele armate poloneze le vor depăși astfel pe cele din Franța, actualmente cea mai mare armată din Uniune, care numără 200.000 de oameni.
Minoritățile, marginalizate în Ucraina
Polonia este și țara cea mai activă în sprijinirea Ucrainei, dar, cum o scrie în Spania El País, unele măsuri cu iz naționalist pe care le ia Kievul nu sunt deloc pe placul mai multor vecini. România și Ungaria, astfel, care au minorități importante în Ucraina, și-au exprimat furia și indignarea față de o lege care înlocuiește disciplinele predate în limbile lor cu predarea în ucraineană.
Aproximativ 600.000 de oameni în Ucraina aparțin comunităților moldovenești, românești sau maghiare (exact așa scrie El País: “comunidades moldavas, rumanas o magiares”), iar: ofensiva Kievului împotriva limbii ruse și în favoarea limbii ucrainene îi supără pe mulți.
In acest timp, în Brazilia: “Lula, der schwierige Freund”
… sau mai degrabă în Germania, unde presa este astăzi extrem de critică față de trista “performanță” a cancelarului Olaf Scholz în timpul vizitei sale în Brazilia pentru a-l întâlni pe noul președinte, stângistul Luiz Inácio Lula da Silva (“prietenul dificil” “Lula, der schwierige Freund”, cum îl numește la München, Süddeutsche Zeitung).
Vizita lui Scholz în Brazilia nu s-a încheiat deloc bine, Lula afirmând, în conferința de presă comună finală, că atât Rusia cât și Ucraina sunt de vină pentru război. „Cred că Rusia a comis eroarea clasică de a invada teritoriul unei alte țări, așa că Rusia a greșit”, a spus Lula reporterilor, înainte de a adăuga: „Dar eu tot cred că dacă unul nu vrea să lupte, atunci nici celălalt nu o face. Trebuie și să dorești să ajungi la pace.” Olaf Scholz, potrivit agenției Reuters, “a înțepenit, fără expresie”.
Lula a anunțat de asemenea răspicat că Brazilia refuză să furnizeze Ucrainei muniție pentru tunurile antiaeriene Gepard de fabricație germană, așa cum ar fi dorit Berlinul, subliniază același Süddeutsche Zeitung.
Trebuie spus însă, cum o amintește la Londra The Daily Telegraph, că până și nepotul generalului Charles de Gaulle, în Franța, Pierre de Gaulle, a dat vina pe SUA și Ucraina pentru război, spunând că el se simte dator «să vorbească în numele marelui general».
Când Prigojin, șeful grupului Wagner, servea la mesele lui Putin cu Bush sau Chirac
Câteva ziare din mai multe țări, printre care The Guardian în Marea Britanie și Libération în Franța publică o mare anchetă jurnalistică comună: totul a pornit de la întrebarea dacă este adevărat că (încă) misteriosul Evgheni Prigojin, patronul grupării de mercenari Wagner și poreclit «bucătarul lui Putin» a putut să-i servească la masă pe George Bush sau Jacques Chirac în vizită la Putin.
Într-adevăr, Prigojin poate fi văzut pe o fotografie din 14 iulie 2006, lângă masa lui Putin și Bush, cu o zi înainte de summitul G8, cum o indică explicațiile imaginilor surprinse de AFP. În comunicatul publicat atunci de președinția rusă se preciza că cina „a avut loc într-o atmosferă extrem de caldă și deschisă”.
Există însă și o altă fotografie, disponibilă pe site-ul Kremlinului, unde regăsim aceleași cinci personaje (Bush, Putin, soțiile lor și Prigojin) făcută în mai 2002 la bordul luxosului vapor-restaurant New Island ancorat lângă Sankt-Petersburg. Un stabiliment care îi aparținea acestui “om de afaceri”, devenit ulterior șeful mercenarilor Wagner. Din acea perioadă, Prigojin și-a primit porecla „bucătarul lui Putin”.
Închisoare pentru trafic cu minore
Înainte de a se apuca de catering de lux și armate de mercenari, actualul șef al Wagner a fost un gangster și un proxenet. A fost condamnat în timpul URSS-ului la doisprezece ani de închisoare (din care va petrece nouă după gratii) pentru furt, fraudă și implicare în prostituția de minore, așa cum a revelat-o în 2016 site-ul independent rus Meduza. Mai recent, cotidianul britanic The Guardian a publicat o lungă anchetă despre Prigojin, preluând o parte din informațiile site-ului rusesc.
Ieșind din închisoare în 1990, Evgheni Prigojin s-a întors la Sankt Petersburg, într-o URSS pe punctul de-a se prăbuși. În sulfuroasa Rusie post-sovietică, fostul condamnat intră în afaceri. Începând ca un umil vânzător de hot-dogs, el a devenit managerul unui lanț local de supermarketuri înainte de a-și începe cariera în domeniul restaurantelor prin deschiderea în anul următor a „unuia din primele restaurante de elită din Sankt Petersburg” în 1996.
Uriașe contracte cu armata
Mesele și bucătăria lui Prigojin contribuie la faima sa. Astfel, vaporașul său restaurant, numit New Island, lansat în 1997 este descris de Meduza drept „unul dintre cele mai exclusiviste locuri din Sankt Petersburg, atrăgând imediat oamenii de afaceri și oficialii din oraș și din guvernul federal”. La bord, Vladimir Putin va primi mai mulți lideri: Jacques Chirac în 2001 sau George W. Bush în 2002. Liderul rus își va sărbători chiar ziua de naștere acolo în 2003.
The Guardian a găsit și alte fotografii, în care “bucătarul wagnerian” apare lângă Prințul Charles în 2003 în palatul Ermitaj din Sankt Petersburg, sau la Kremlin în 2006 când servește la masa la care Putin mănâncă cu președinta braziliană Dilma Rousseff și cu liderul indian Narendra Modi.
Acela a fost începutul apropierii lui Prigojin de Putin care îi va permite să semneze contracte extrem de profitabile cu armata rusă, până la crearea grupului de mercenari Wagner în 2014.
