La Paris a început, de mai multe luni încoace, procesul complicilor în masacrul de la Charlie Hebdo, din ianuarie 2015, dar și cel al atentatelor sinucigașe din noiembrie în același an. Libération a descris deja culisele filmării integrale a procesului de la Charlie Hebdo. Filmarea unui proces este un lucru cu totul neobișnuit în Franța. De altfel, acest proces-fluviu al atentatelor teroriste din 7-9 ianuarie 2015 a fost primul proces din Franța filmat integral «pour l’histoire».
În Franța, „legea Badinter” permite asta încă din 1985, dar lucrul n-a fost făcut până astăzi pe o asemenea scară, ca un proces să fie filmat integral. Primul proces parțial filmat a fost cel al criminalului de război nazist Klaus Barbie (1987), fostul șef al Gestapoului din Lyon.
Libération a avut odată un interviu cu fostul ministru al justiției și autor al legii, Robert Badinter, care spunea că „trebuie păstrată urma crimelor” și deplângea faptul că justiția ordinară nu poate fi, la rândul ei, filmată. „Filmarea proceselor ar furniza o documentație serioasă pentru istoricii viitorului”, spune Badinter.
Evident, gândurile merg deîndată la procesele de la Nürnberg. Nu doar chestiunea filmării proceselor pune însă uneori o problemă etică, dar și, așa cum se practică în unele țări est-europene, cea a defilării persoanelor anchetate, cu cătușe, prin fața fotografilor, ducând la o obsesie cvasi-pornografică cu cătușele, chiar în cazul în care ele nu sunt câtuși de puțin necesare.
În mai 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că "arestarea filmată și difuzarea imaginilor fără acordul persoanei arestate constituie o ingerință în dreptul la propria imagine, parte integrantă a conceptului de viață privată.” Era vorba de un caz de la vecinii bulgari, Popovi împotriva Bulgariei, iar CEDO i-a dat dreptate lui Popovi, însă adevărul rămâne că în majoritatea țarilor din UE, cătușele se pun doar violenților, în caz de risc de evadare.
Croația: procesul lui Sanader
Am fost confruntat personal cu acest fenomen pentru prima oară în urmă cu exact un deceniu, în octombrie 2011, când am asistat, la Zagreb, la deschiderea procesului pentru corupție al fostului premier conservator Ivo Sanader (a fost prima oară că un partid aflat la putere a fost considerat de justiție o asociație de răufăcători).
Acreditat în sala tribunalului, venit din cultura napoleoniană juridic care e Belgia, unde sunt interzise înregistrările video sau chiar și radio în timpul proceselor, am fost șocat să văd acuzatul pus de polițiștii care l-au adus încătușat să se așeze pe un scăunel pe care minute lungi a fost fotografiat, el stând impasibil, de un grup masiv de fotografi și operatori, mitraliat de rafale de flash-uri, ca într-un soi de execuție publică.
În Europa occidentală, în schimb, mai peste tot, în procesele obișnuite se permite doar prezența unor desenatori de presă. Pe deasupra, în foarte multe țări, Franța, Belgia si toate cele ce aparțin aceleiași tradiții juridice, este strict interzisă fotografierea (şi desigur publicarea) imaginilor unor arestați cu cătușe.
Nu doar în Europa
Nu doar în țări ale Uniunii Europene, dar și pe alte continente, de pildă, în țări asiatice democratice, precum Japonia, legea interzice prezența cătușelor pe o fotografie sau o imagine filmată.În cazul în care persoana încătușată trebuie totuși să apară în imagine, legea impune pixelarea mâinilor, creând astfel o pată cețoasă care să ascundă mâinile și cătușele.
De altfel, putem spune că doar în România, în unele țări ale Europei de est și în țările fostei Iugoslavii (am dat exemplul Croației), trecute printr-un proces cultural de americanizare forțată, s-a ajuns la mania acesta (iarăși interzisă in majoritatea Europei) de a plimba arestații în cătușe prin fața fotografilor (cum s-a întâmplat în 2011 cu francezul Dominique Strauss-Kahn, fostul director al Fondului Monetar International, arestat la New York și plimbat cu cătușe sub acuzatia de a fi violat o femeie de serviciu la hotel).
În restul Europei (ca opus celei răsăritene), se știe că asemenea imagini influențează opinia publică, pentru care cătușe = vinovăție dovedită. Plimbarea cu cătușe e ceea ce americanii numesc "perp walk"... "Perp" de la perpetrator (făptaș). Numele show-ului spune deja tot.
