Procuratura Chișinău a pornit, după o uriașă întârziere și presiuni din partea societății civile, un dosar penal pentru tortură și rele tratamente soldate cu moartea într-un penitenciar a tânărului Andrei Brăguța. Ce dezvăluie, de fapt, acest caz tragic despre care s-a spus deja că ar ilustra grave probleme de sistem? Ce remedii sunt posibile? Și câtă încredere mai este posibilă față de investigațiile promise, de vreme ce până acum instituții ale statului s-au întrecut aparent în mușamalizarea celor întâmplate? Un interviu cu juristul Vladislav Gribincea, președintele asociației Centrul pentru Resurse Juridice:
Europa Liberă: Așadar, într-un târziu, după eforturi energice ale unor reprezentanți ai autorităților de a demonstra că un om aflat în custodia statului mai că a meritat să moară, Procurorul General a anunțat că a fost pornit un dosar penal pentru tortură și rele tratamente soldate cu moartea tânărului Andrei Brăguța. Anunțul a venit după ce tragicul caz a fost foarte mediatizat și după presiuni susținute ale societății civile. Ce dezvăluie, de fapt, acest caz tragic despre care s-a spus deja că ar ilustra grave probleme de sistem?
Vladislav Gribincea: „Acest caz este de fapt o hârtie de turnesol care arată impactul reformei poliției şi justiției în ultimii ani. Confirmă încă o dată ceea ce se spune în popor – omul sfințește locul și că deprinderile nu mai mustră conștiința. Cu regret, comportamentul poliţiei, judecătorilor, procurorilor, Ministerului de Interne (MAI) confirmă încă o dată că pentru ei contează confortul propriu mai mult, decât viaţa unui om.”
Europa Liberă: Este nevoie, iată, de moartea unui om ca să iasă la iveală probleme grave de sistem sau rezultatele iluzorii în mare parte a unei reforme din sistem. Trebuie într-adevăr să moară cineva ca să se poată afla despre gravele probleme de sistem sau aceste probleme sunt cunoscute, semnalate, doar că ignorate, neglijate de acest sistem?
Vladislav Gribincea: „Cred că probleme în sistem sunt mai puţine decât existau anterior, dar ele totuşi sunt, iar unele dintre ele sunt foarte grave. În acest caz concret, MAI putea spune că - da, am avut o problemă, am greşit, dar încercăm să o soluţionăm în interesul general al societăţii şi a acestei familii afectate nefericit de situaţie. Persoana era bolnavă psihic şi a fost de facto, în opinia mea, sancționată indirect de către codeținuți pentru că s-a comportat brutal cu polițiștii. În consecință persoana a decedat. MAI putea spune că – da, am greşit şi nu vom mai admite aşa ceva. În schimb, a încercat mușamalizarea cazului destul de grav şi neprofesionist.”
Europa Liberă: Cu ce ar trebui să se soldeze investigațiile, dincolo de condamnările punctuale, ca să se elimine probleme de sistem care fac posibilă omuciderea celor aflați în custodia statului, caz „ilustrat” de moarte lui Andrei Brăguța? Vă aşteptaţi, în general, la pedepsirea celor care se fac vinovaţi?
Vladislav Gribincea: „Trebuie să reamintim circumstanțele cauzei. Această persoană a fost reţinută pe data de 15 august. În noapte din 15 spre 16 august se pare că el a fost bătut de codeținuții săi. Nu e clar dacă a fost sau nu bătut de poliţişti. Peste 10 zile el decedează. Între timp el este vizitat de mai multe ori de către medicii de la urgenţă care recomandă internarea lui în spital, iar polițiștii de la Comisariatul General de Poliție refuză internarea lui. Nu i se administrează tratament medical şi peste câteva zile el se stinge din viaţă. Ulterior este prezentat un certificat de deces în care este menţionat că decesul a survenit în urma unei afecțiuni respiratorii, deşi pe corpul lui erau vizibile semne de maltratare, iar cu trei zile înainte de deces tatăl lui Andrei l-a văzut în instanța de judecată când acesta practic nu l-a recunoscut şi nici nu putea vorbi. În tot acest răstimp procurorii au solicitat arest pentru această persoană, chiar dacă o persoană bolnavă psihic, ceea ce procurorii nu puteau să nu cunoască, nu putea fi arestată. Judecătorul care, de asemenea, se pare că cunoştea despre afecțiunile psihice ale persoanei a dispus în pofida acestui lucru arestarea pentru 30 de zile. Toate aceste circumstanțe confirmă un singur lucru - viaţa unui om contează mai puţin atunci când în joc sunt puse interesele instituţionale. În acest caz, comportamentul faţă de Andrei s-a datorat, în opinia mea, comportamentului violent al lui în raport cu poliţiştii, care probabil că au spus - „lasă că îți arătam noi, te învățăm minte!” – fără a înțelege că acest lucru nu este posibil, că poliția nu se poate comporta similar unei persoane alienate mintal.”
Europa Liberă: Inclusiv în presă s-au făcut reconstituiri cronologice a celor întâmplate destul de minuțioase, cel puțin aparent. Dvs. acum aţi reprodus această înșiruire a faptelor, o reconstituire a circumstanţelor. Se poate afla, astfel, despre o mulțime de situații, acțiuni inexplicabile pentru omul simplu, toate, cumulate, soldate cu moartea unui om. De exemplu, după ce a primit mandat de arestare, Andrei Brăguţa a fost dus la Penitenciarul nr.13, dar acolo nu au vrut să-l primească; medicii de la salvare au cerut ca Brăguţa să fie internat imediat, însă șeful escortei a refuzat pe motiv că nu are cine să-l escorteze etc. Legislația trebuie să prevadă orice situație, astfel încât un procuror, un medic, un judecător etc. să nu mai poate spune că nu ține de competența sa să facă una alta sau trebuie să se acţioneze în baza a altceva în acest sistem?
Vladislav Gribincea: „Problema în acest caz nu este în lege, ci în modul în care s-au comportat oamenii în baza legii, care este bună. Nu trebuie să-i scrii în lege unui poliţist că dacă persoana este bolnavă şi dacă medicul recomandă eşti obligat să-l duci la medic. Există bun simţ pe care nimeni nu l-a anulat şi pe care autorităţile publice sunt obligate să-l urmeze. Repet, problema în acest caz nu este în lege, ci în cei care o aplică. Am impresia că în acest caz concret cei care o aplică au încercat să eludeze prevederile clare ale legii, ceea ce a dus la decesul nefericit a unui om. Pentru aceasta, în multe ţări, cei implicați, sunt aspru traşi la răspundere, inclusiv poliţiştii care au admis maltratarea lui de către codeținuți, se pare la chiar indicațiile polițiștilor. Maltratarea a durat mai mult de o oră, în această perioadă poliţiştii, gardienii din Centru de detenție nu au reacționat, în genere. Ulterior neadministrarea tratamentului medical necesar, aparenta contrafacere a certificatelor medicale de deces confirmă un singur lucru că s-a mușamalizat. Atunci când se mușamalizează nu e vorba despre probleme legale, e vorba despre altceva. Orice lege bună poate să fie profanată de intenţiile proaste ale celor care trebuie să aplice legea. Acest lucru nu trebuie admis.”
Europa Liberă: Pună unde se poate mușamaliza şi care va fi, în opinia Dvs., finalitatea?
Vladislav Gribincea: „Am impresia că acesta nu este unicul caz. Este pur şi simplu cel mai vocal caz care a apărut în spațiul mediatic. Acest caz ar trebui să ne pună pe gânduri cât de mult sunt respectate drepturile omului de către poliţie, judecători şi procurori. Să gândim la rece, dar destul de conștient de gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Pe lângă sancționarea celor vinovați care ar trebui să fie inevitabilă şi severă în acest caz ar trebui să fie luate şi decizii la nivel de instituţii ca astfel de situaţii să nu se mai întâmple. Cred că în astfel de cazuri, în ţări cu democraţie avansată, demisii la nivel cel mai înalt sunt inevitabile.”
Europa Liberă: Republica Moldova a fost nu o dată criticată pentru relele tratamente din instituțiile penitenciare şi a pierdut zeci de cazuri la CEDO pentru condițiile inumane din celule. Acest caz vine să confirme starea precară de lucruri sau atestă chiar o înrăutățire?
Vladislav Gribincea: „Acest caz confirmă un lucru – polițiștii, după înăsprirea legislației în anul 2013, sunt mai ezitanți să aplice ei însăşi forţa, însă nu renunţă la intenţiile lor de maltratare şi o fac prin interpuși. În acest caz sunt aproape sigur că plasarea lui Andrei într-o celulă specială cu persoane violente a fost făcută deliberat cu scopul ca acesta să fie maltratat de către codeținuți nu până la moarte, ce-i drept, ca ulterior el să se calmeze şi să-şi dea seama că s-a comportat inadecvat cu polițiștii. Cred că maltratarea lui de către codeținuți a fost o sancțiune pentru comportamentul brutal în adresa poliţiei. Această maltratare a fost făcută cu acordul tacit, ba chiar, cred că, la solicitarea gardienilor din penitenciar. Gardienii din penitenciar nu au nimic cu această comportare brutală şi mai degrabă este vorba despre o indicație de undeva din altă parte ca acesta „să fie învăţat minte”, mai ales că el s-a comportat brutal cu mai mulţi poliţişti. Cred că nu este o banală situaţie în care gardienii au făcut deliberat chestia asta. Cred că este implicat şi cineva de mai sus care a transmis mesajul gardienilor ca acesta să fie maltratat. Poliţiştii nu mai maltratează ei însăşi, cum o făceau înainte, dar nu renunţă la intenţiile proaste ca persoanele să fie „învăţate minte” aşa cum cred ei că ar trebui să fie.”
Europa Liberă: În ultimă instanță oricine poate fi învăţat minte doar schimbându-se pretextul – aşa trebuie să gândească un cetăţean care vede acum ce se întâmplă sau, cel puţin, ce s-a întâmplat până în clipa asta?
Vladislav Gribincea: „Această situaţie ne poate confirma că nimeni nu este păzit şi nu are garanţia că i se pot întâmpla situaţii similare. Anume din acest motiv cred că investigaţia care trebuie să urmeze trebuie să fie transparentă la maxim, trebuie să fie rapidă şi cu consecințe foarte grave anume ca pe viitor astfel de situaţii să nu se mai întâmple. Frică îmi e că fără o insistență masivă din partea societăţii civile, lucrurile pe interiorul organelor de forţă nu se vor schimba.”
