Asociația Promo-Lex, ce a preluat cazul tinerei care la mijlocul lunii trecute a avortat în toaleta Institutului mamei şi copilului, a organizat astăzi o dezbatere despre calitatea serviciilor oferite în spitalele din țară. De asemenea, avocatul Dumitru Sliusarenco a prezentat concluziile propriei cercetări despre modul în care a fost asistată medical tânăra a cărui nume a fost făcut public - Ecaterina. La dezbatere au fost prezenți medici, apărători ai drepturilor omului, femei care au trăit experiențe traumatizante în spitale.
La sugestia psihologilor care susţin că Ecaterina încă nu şi-a revenit din şocul trăit acum o lună, tânăra nu a participat la dezbatere, însă a transmis un mesaj prin intermediul avocatului său, Dumitru Sliusarenco. Între altele, ea a scris că tot ce-şi doreşte este ca pe viitor „mamele, femeile să nu mai treacă prin asemenea experienţe, să aibă parte de asistenţă medicală calitativă şi atitudine umană”.
Avocatul tinerei, care i-a oferit asistenţă juridică imediat ce povestea ei a devenit virală pe reţele sociale, Dumitru Sliusarenco, spune că în ultimele săptămâni a realizat propria investigație despre modul în care a fost îngrijită în spital Ecaterina. Apărătorul a constatat mai multe încălcări ale protocolului întocmit de Ministerul Sănătăţii şi care urma să fie respectat de către medici:
„Ecaterina nu a fost, practic, supravegheată de medic. În salon a fost vizitată o singură dată de către medicul ginecolog după avort. A născut singură în toaletă. Chiar dacă protocolul nu stabileşte unde trebuie să nască femeia, considerăm că este inadmisibil ca ea să fie într-atât de nesupravegheată încât să nască haotic – pe coridoare sau în toaletă. Noi am identificat cel puţin două pretinse cazuri de manipulare cu actele medicale. Primul este legat de gramajul copilului. Din spusele cel puţin a Ecaterinei şi urmează să verificăm asta pe căile judiciare pe care le-am iniţiat, copilul avea 540 de grame, iar în acte medicii au insistat să fie indicate 480 de grame. În extrasul de externare a fost indicată data de 15 decembrie, deşi ea a fost externată la 14 decembrie şi noi avem probe care pot confirma acest lucru. Ea a fost externată doar la câteva ore de la avort într-o stare extrem de precară.”
O altă problemă constatată de avocatul Dumitru Sliusarenco este lipsa consilierii psihologice. Ecaterina nu a fost consultată de un specialist care ar fi ajutat-o să depășească suferinţele după avortul pe care a fost silită să-l accepte din cauza malformaţiilor de care suferea fătul.
De fapt, instituţiile medicale unde pacienţii sunt consiliaţi psihologic pot fi numărate pe degete, spune Alina Andronache, co-autoarea petiţiei semnate de aproape o sută de femei care au suferit în spitalele moldovene şi care săptămâna trecută au cerut guvernului să ia atitudine:
„Foarte multă lume în ultimul timp a început a blama aceste femei: de ce nu au raportat îndată? Primul lucru: aceste femei la externare au vrut să scrie o plângere, au fost purtate după o naştere grea, după un travaliu lung dintr-un birou în altul şi până la urmă nu li s-a explicat unde trebuie să scrie această plângere, cui să o adreseze şi ce trebuie să facă. Au fost foarte multe cazuri, inclusiv şi eu, când în stare de şoc, dureri, mie mi s-a strecurat o foaie pe care trebuie să o semnez că nu mai am pretenţii la medici, respectiv, după asta nu mai pot depune plângeri. Atunci când ele, totuşi, scriu plângeri, nu se ştie unde ajung, nu primesc răspunsuri la plângeri.”
Fără a diminua neglijenţa de care au dat dovadă asistenţii medicali în cazul Ecaterinei, directorul maternităţii nr. 1 din capitală, Iurie Dondiuc, spune că deseori medicii nu reuşesc fizic să acorde atenţia necesară tuturor pacienţilor. Şi asta pentru că zilnic trebuie să îngrijească zeci de bolnavi:
„Fie în chirurgie, fie în obstetrică, fie unde nu ar fi, sunt câte 20-30 de pacienţi şi 4-5 medici de gardă, ori trei, doi, ori unu prin spitalul raional care trebuie să deservească cinci, şase sau zece secţii. Indiscutabil, vrei sau nu vrei, o să apară ceva şi tu fizic nu poţi reuşi peste tot. Aceeaşi asistentă medicală, nu vreau să le apăr, dar ştiu cât au de lucrat. Activează în secţie, în timp ce se internează un pacient tu trebuie să-l conduci în altă secţie, să pregăteşti materiale, adică, nu-i aşa de simplu.”
Un studiu realizat de oficiul ONU în Republica Moldova în 2015 constatată că opt din zece cetăţeni moldoveni cred că cel mai frecvent le este încălcat dreptul la sănătate. Iată de ce, sugerează apărătorii drepturilor omului, este foarte necesară adoptarea unei legi a malpraxisului, ca pacienţii să-şi poată apăra drepturile şi să nu fie nevoiţi să se adreseze în instanţe şi să aştepte ani de zile să li se facă dreptate.
