Statele Unite au descoperit importanța României în regiune înainte de 1997, când a fost semnat Parteneriatul Strategic dintre cele două țări.
Există câteva calități care o fac atrăgătoare pentru Washington: în primul rând faptul că este o țară stabilă, dincolo de hiperactivitatea politică, mașinațiunile neobosite și conspiraționismul maladiv; apoi, simpatia generală față de americani a rămas nealterată în perioada comunistă și a continuat să crească, astfel încât astăzi cei mai mulți români preferă apropierea Statele Unite; spre deosebire de greci, bulgari și turci, care potrivit unui recent sondaj Gallup au declarat că într-un eventual război ar prefera să fie apărați de Rusia, nu de NATO, românii nu au niciun dubiu că aliații lor trebuie să vină din Vest, nu din Est.
Bulgaria și Grecia au la rândul poziții geografice importante, iar turcii sunt aliați vechi ai americanilor. În Turcia lucrurile s-au schimbat abrupt după încercarea de lovitură de stat de vara trecută, bulgarii nu și-au dorit niciodată baze militare occidentale pe teritoriul lor, iar sentimentul de aversiune al grecilor față de marile puteri occidentale a crescut pe măsură ce lunga lor criză economică s-a accentuat.
În acest mediu complicat, România este un punct de inflexiune primitor și solid pentru americani. De aici pot fi supravegheate acțiunile militare din Marea Neagră și chiar Strâmtorile: de la baza militară americană Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța până la Sevastopol cel mai important port militar al rușilor sunt pe mare mai puțin de 400 de kilometri.
Tot de aici se pot observa mișcările din Orientul Mijlociu. Mai mult, relațiile moștenite de România din perioada comunistă cu statele din această zonă dificilă o transformă într-un furnizor de informații și chiar facilitator diplomatic. Spre exemplu, ambasada României la Damasc a fost singura ambasada occidentală funcțională în toată această perioadă de război.
Sunt și defecte care i-ar putea face pe americani să fie reticenți, de pildă corupția la nivel înalt, care nu a fost încă eradicată în ciuda eficienței procurorilor și care i-a ținut pe mulți investitori departe de România o bună bucată de vreme.
Mai e apoi birocrația ineficientă, dar și o anumită înclinație la nivelul doi din aparatul de stat de boicotare voită sau involuntară a reformelor și a mersului spre Vest.
Un rezultat al acestei subminări permanente este, bunăoară, absența unei autostrăzi care să lege Bucureștiul de Budapesta și Viena; închiderea sau punerea pe butuci a întreprinderilor de armament sau chiar obstinația de a nu face o linie ferată eficientă sau o autostradă pe care investitorul american Ford să-și poată transporta marfa de la Craiova spre restul Europei.
Președintele Klaus Iohannis a încercat în vizita sa de șase zile în Statele Unite să-i convingă pe unii dintre cei mai influenți oameni de la Washington că România merită să se afle pe lista de priorități a americanilor, datorită loialității sale, a poziției geografice și a mediului prietenesc pe care îl pune la dispoziție.
Ridicarea vizelor pentru Statele Unite ar fi unul dintre obiectivele României, urmat de creșterea investițiilor americane și de reasigurarea securității țării.
Președintele român are vineri seară o discuție de aproape o oră cu omologul său american, în care va pune pe tapet toate aceste lucruri.
