La scurt timp după ce Rise Moldova a publicat teaserul fimului „Bani din caritate”, autoarea, jurnalista Liuba Şevciuc, a fost ţinta mai multor atacuri verbale pe reţele de socializare. Ce reacţii produc materialele presei de investigaţie?
Majoritatea anchetelor jurnalistice, deși semnalează cazuri de cheltuire improprie a banilor publici ori de corupție, sunt luate în furci, și nu doar de protagoniștii articolelor de investigație, constată președinta Consiliului de presă din Moldova, Viorica Zaharia.
„Materialul e scris la comandă”, „jurnalistul are interese obscure” sau „e ghidat de setea de răzbunare” – astfel suna cele mai frecvente învinuiri aduse autorilor de investigaţii. Lipsa de argumente temeinice, indirect demonstrează că faptele descrise de jurnalist sunt adevărate, spune experta media:
„Normal ar fi să existe şi din partea lor o investigaţie pe intern, în breaslă, sau a activităţii persoanei vizate în investigaţie şi, respectiv, să vină instituţia sau breasla cu o explicaţie publică. Dacă nu se face aşa este probabil pentru că nu mai au ce investiga şi comunica, pentru că, probabil, ştiu din start că nu vor putea dovedi inversul, iar în acest caz cel mai uşor este să ataci jurnalistul.”
În ianuarie anul trecut, când săptămânalul de investigaţii „Ziarul de Gardă” a publicat un articol în care a pus la îndoială corectitudinea deciziei luate de Compania publică Teleradio-Moldova de a premia fundaţia de caritate condusă de liderul PD, Vlad Plahotniuc, directoarea instituţiei, Alina Radu, a fost atacată verbal pe reţele sociale de simpatizanţi ai formaţiunii.
Prin aceeaşi situaţie a trecut şi preşedinta Centrului de investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac, care a fost agresată și ea verbal, de susţinători ai Partidului Liberal, urmare a unei anchete ce viza politicieni aparținând acestei formaţiuni. Cei care admit şi au un asemenea comportament nu fac decât să-şi compromită imaginea, spune preşedinta Consiliului de presă din Moldova, Viorica Zaharia:
„Atunci când jurnaliştii descoperă ceva în administrarea treburilor publice sau în acţiunile guvernării, guvernarea nu arde de dorinţa să scape elementele corupte. În acest caz este vorba de o investigaţie puţin altfel, pentru că nu vorbim despre o instituţie de stat ci despre o fundaţie, o chestie particulară. Dar asta nu înseamnă că şi aici nu ar trebui să existe un interes ca fundaţia respectivă să vină cu probe foarte pertinente care să fie de natură să le combată pe cele ale jurnalistului, în care să spună că noi suntem o instituţie care respectă legea şi care îşi respectă scopurile pe care şi le-a propus.”
Cazurile în care breslele s-au desolidarizat de persoanele vizate în anchete jurnalistice sau investigaţii ale procurorilor pot fi numărate pe degete. Judecători, politicieni, medici sau poliţişti au preferat să-şi apere colegii suspectați de comiterea unor fapte reprobabile. Asemenea reacţii fac un mare deserviciu chiar celor din domeniul vizat, crede magistra în psihologie Angela Nicolaou, şi asta pentru că întăresc în mentalul colectiv ideea că încălcările pot rămâne nepedepsite:
„Se primeşte un cerc vicios. Noi vorbim despre un sistem care s-a format de-a lungul anilor. Noi nu avem axa la care să ne orientăm. Ea nu-i. La noi valoarea este: minte, fură, încalcă, nimeni nu-ţi va spune nimic. Dacă ai furat, imediat trebuie să primeşti pedeapsă şi atunci cel care te urmăreşte va proiecta acest lucru pe propriul comportament şi va spune: acela a fost pedepsit, eu nu trebuie să fac aşa. Deci, noi învăţăm pe seama altora. Din păcate, noi urmărim în societatea noastră un comportament neadecvat care s-a făcut deja o normă, o normă! Iată asta-i problema!”
Într-o societate democratică anchetele jurnalistice sunt sprijinite de populaţie pentru că scot la iveală fărădelegi şi vorbesc despre probleme pe care guvernanţii încearcă să le mușamalizeze, spun interlocutoarele pe care le-am rugat să comenteze cazul cel mai recent de hărțuire a unei jurnaliste.
Expertele spun că şi breasla jurnaliştilor are obligația să se desolidarizeze cu fermitate de autorii care utilizează cu rea-credinţă informaţiile acumulate, astfel încât sa nu sufere credibilitatea adevăratelor anchete.
