Aspectul militar
Washingtonul dispune de forțe navale și aeriene substanțiale în regiune, care ar putea fi utilizate pentru a impune blocada. Pentru unii, aceasta ar însemna trecerea de la efectuarea de lovituri aeriene la interceptarea navelor civile.
Încercarea de a face acest lucru din interiorul sau din apropierea Strâmtorii Ormuz, îngusta cale navigabilă prin care trec exporturile maritime iraniene, ar putea expune forțele navale ale SUA la riscul de a fi atacate de drone, rachete sau nave mici de atac rapid iraniene.
După câteva săptămâni de atacuri aeriene ale Statelor Unite și Israelului, capacitățile Iranului au fost grav afectate, însă puternicul Corp al Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) dispune de propriile unități navale formate din ambarcațiuni de mici dimensiuni, care au continuat să atace navele din Golful Persic.
„Dacă vreuna dintre aceste nave se apropie de BLOCADA noastră, va fi ELIMINATĂ imediat”, a scris Trump pe rețelele de socializare la scurt timp după ce aceasta a intrat în vigoare, la 13 aprilie.
Riscurile ar putea fi reduse la minimum.
Având în vedere că, de exemplu, aproximativ 90% din livrările de petrol iranian sunt destinate Chinei, forțele americane ar putea, teoretic, să rămână în spate, unde ar fi mai puțin vulnerabile și să supravegheze blocada de la distanță.
„Ar putea alege să se poziționeze în afara Golfului Persic… fără a controla fizic strâmtoarea [Ormuz] în sine”, a declarat Mohammad Farsi, un fost ofițer al marinei iraniene, pentru Radio Farda (serviciul de limbă persană al RFE/RL), după ce Trump a anunțat blocada. „Nu este nevoie să se afle în interiorul strâmtorii.”
Însă Farsi a declarat că se îndoiește că o astfel de abordare ar fi eficientă. Aceasta ar însemna patrularea unei zone maritime mai extinse decât canalul navigabil cu o lățime de 30 de kilometri.
Jeremy Stoehs, expert naval la Centrul Austriac pentru Studii privind Informațiile, Propaganda și Securitatea (ACIPSS), a fost de acord că ar fi dificil.
„O blocadă la distanță ar reprezenta o încercare destul de mare pentru forțele americane din zonă, mai ales că navele civile își opresc semnalele, pentru a evita să fie oprite”, a declarat el pentru RFE/RL.
„Este binecunoscut faptul că Marina SUA duce lipsă de nave de luptă de suprafață mai mici, precum fregatele, și ar fi nevoită să aloce distrugătoarele din clasa Arleigh Burke și alte mijloace militare de ultimă generație pentru astfel de misiuni”, a adăugat el.
Impactul economic
Decizia de a ținti transportul maritim cu legături cu Iranul are o logică economică clară, prezentată într-o notă de politică recentă a Statelor Unite.
„Veniturile din petrol provenite din China reprezintă aproximativ 45% din bugetul de stat al Iranului”, se menționează într-o notă informativă publicată de Congresul SUA pe 16 martie.
În ultimele săptămâni, închiderea aproape totală a Strâmtorii Ormuz de către Iran pentru navele străine a provocat o strangulare a economiei mondiale, lipsind-o de petrol, gaze și alte materii prime esențiale.
Blocada impusă de SUA are ca scop, în replică, strangularea economiei iraniene, care a continuat să beneficieze de exporturile de petrol în ciuda războiului declanșat de atacurile aeriene ale SUA și Israelului din 28 februarie.
„Iranul a reușit, de fapt, să exporte cantități destul de mari de petrol, practic la fel ca în aceeași lună a anului trecut”, a declarat Isaac Levy, analist la Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), pentru RFE/RL pe 13 aprilie.
„Dacă Statele Unite ar face asta, ar împiedica regimul iranian să obțină venituri substanțiale din această sursă, dar ar exercita o presiune ascendentă asupra prețurilor globale la petrol, care ar crește brusc, pentru că s-ar scoate de pe piață 54 de milioane de barili [pe lună], într-un context în care există în prezent o constrângere majoră a ofertei”, a adăugat el.
Acest pericol era deja evident în primele ore de după anunțarea blocadei, când prețurile țițeiului în Europa au urcat la niveluri record, în jur de 150 de dolari pe baril. Țițeiul Brent de referință a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, accentuând presiunile asupra prețurilor care se resimt la nivel mondial.
„Decizia luată de dl. Trump ar putea avea consecințe grave atât asupra economiei americane, cât și asupra coeziunii sociale în ansamblu – în special în ceea ce privește povara pe care o vor suporta consumatorii americani la benzinărie”, a declarat Mohammad Ghaedi, lector la Universitatea George Washington, pentru Radio Farda al RFE/RL, pe 13 aprilie.
Contramăsurile iraniene ar putea agrava pagubele economice, a afirmat el, adăugând că atacurile grupării Houthi din Yemen, susținută de Teheran, menite să blocheze Strâmtoarea Bab al-Mandab — o altă rută maritimă crucială din Orientul Mijlociu — ar putea „elimina de pe piață aproximativ 12% din aprovizionarea globală cu energie”.
Factorul China
Blocada ar putea avea, de asemenea, repercusiuni diplomatice majore.
Nu este clar dacă navele sub pavilion chinezesc fac escală în porturile iraniene. Istoric, flotele fantomă formate din petroliere ruginite utilizate de Iran, Rusia și Venezuela au arborat în mare parte pavilioane „de conveniență” ale unor țări precum Sierra Leone, Gabon sau Insulele Marshall. Acestea ar fi țintele probabile ale măsurilor de aplicare a legii luate de SUA.
Pe de altă parte, declarațiile anterioare ale lui Trump sugerau că blocada s-ar extinde și asupra navelor care plătesc o taxă Iranului pentru a traversa Strâmtoarea Ormuz.
„De asemenea, am dat instrucțiuni Marinei noastre să identifice și să oprească orice navă din apele internaționale care a plătit o taxă către Iran. Cine plătește o taxă ilegală nu va beneficia de liberă trecere”, a declarat el.
Potrivit companiei de informații maritime Windward, două nave chineze, petrolierul „He Rong Hai” și vrachiul „Jin Hai Hua”, au părăsit strâmtoarea pe 10 aprilie. Ambele și-au început călătoria din Emiratele Arabe Unite, nu din Iran.
Nu este clar dacă au achitat taxa pe care Iranul o solicită – în valoare de 2 milioane de dolari pe navă – pentru a permite un trafic redus pe această cale navigabilă, odinioară foarte aglomerată. Iar dacă o astfel de plată a fost efectuată într-o criptomonedă, ar fi aproape imposibil de urmărit.
De asemenea, merită menționat faptul că în comunicatul armatei SUA privind blocada se precizează că aceasta se va aplica navelor care intră în „zonele de coastă” iraniene. Aceasta ar include ruta urmată de multe nave care, până în prezent, au tranzitat strâmtoarea cu acordul Teheranului.
În orice caz, confiscarea sau abordarea de către marina americană a unei nave sub pavilion chinez ar putea provoca tensiuni diplomatice majore, tocmai în momentul în care se așteaptă ca Trump să viziteze Beijingul pentru o întâlnire la nivel înalt cu liderul chinez Xi Jinping, luna viitoare.
Din punct de vedere economic, deși China depinde de Iran pentru aprovizionarea cu petrol, ar putea fi ferită de un impact imediat datorită stocurilor mari de petrol pe care le-a acumulat înainte de izbucnirea conflictului actual. De asemenea, China are posibilitatea de a prelua cantități relativ mari de petrol iranian direct de pe mare, o mare parte din acesta aflându-se deja în largul coastelor sale.
În plus, livrările iraniene reprezintă aproximativ 8% din importurile de petrol pe cale maritimă ale Chinei. China își poate procura petrolul și din alte surse.
„Cu toate acestea, este evident că China achiziționează cantități mari din acest petrol supus sancțiunilor, având în vedere că este vândut la un preț cu o reducere semnificativă”, a declarat Levy, adăugând că petrolul din surse alternative ar fi mult mai scump – ceea ce ar afecta rafinăriile chineze mici, care funcționează cu marje de profit extrem de reduse.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te