Nu că celelalte ediţii au avut loc în condiţii de austeritate, dar abia ediţia a VII-a a ZLR la Chişinău a „ridicat însumarea” (la superlativ, nu-i aşa?!), începând la biblioteca Parlamentului R.M., marţi 16 mai, printr-o dezbatere moderată de Victoria Cuşnir („Cum facem ca Republica Moldova să pună mâna pe carte?”), pentru a se încheia la Marea Adunare Naţională din inima capitalei, duminică, 21 mai, prin discursul scriitoarei Tatiana Ţîbuleac, nu doar vocea diasporei, ci şi purtătoarea de cuvânt a literelor noastre în limbile europene, vreo 15 la număr, în care i-au fost traduse romanele. Zile stând sub motoul regretatului Viorel Mardare (Posmotrel): „Eu nu credeam că există atâta dragoste în jur”, ale cărui spoturi celebre au fost proiectate marţi seara la Muzeul Naţional de Artă, în prezenţa ministrului Culturii.
Altfel spus, cele şapte ediţii de până acum ale ZLR la Chişinău, punând-o la număr şi pe aceasta din urmă (16-21 mai 2023), au făcut corp comun, y compris prin cei câţiva participanţi care au citit la vreo ediţie anterioară (Vasile Ernu, Radu Vancu, Moni Stănilă), dând probabil cea mai consistentă prezenţă literară din toţi aceşti ani – Lorina Bălteanu, Tatiana Ţîbuleac (Paris), Svetlana Cârstean, Gelu Diaconu, Vasile Ernu, Răzvan Andrei, Vasile Gribincea (Bucureşti), Radu Vancu (Sibiu), Alexandru Popescu (Anglia), Ionela Hadârcă (Varşovia), Vasile Romanciuc, Irina Nechit, Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Maria Pilchin (Chişinău).
Rareori mi s-a întâmplat să moderez o seara de poezie mai electrizantă ca cea de miercuri, 17 mai, de la Librăria din Centru, când au citit: Svetlana Cârstean din volumul Sînt alta, Nemira, 2020; Radu Vancu din Frânghia înflorită, ediţia a II-a, Casa de Editură Max Blecher, 2022, dar şi din Kadish, Casa de Editură Max Blecher, 2023, volum care va fi lansat la BookFest; Răzvan Andrei din Jazz pentru iguane, Curtea Veche, 2018; Vasile Gribincea din Coerența labirintică. Volum Alternativ/Continuu, Cartier, 2023; nu în ultimul rând, deşi a intrat în scenă direct de pe autobuz, venind de la Gala Observator Cultural, unde a fost distinsă cu Premiul pentru Poezie, Modin Stănilă din Ofsaid, Nemira, 2022; în cele ce urmează, filmul evenimentului:
Cu nimic mai prejos, dacă nu cumva în crescendo, dezbaterea de după, găzduită de Muzeul Naţional al Literaturii Române Kogălniceanu, „Între sacru şi sexy”, pe post de protagonişti fiind aceiaşi poeţi care au citit mai devreme – cu neputinţă de rezumat, noroc că poate fi văzută pe site MNLRK.
Trec peste seara de proză de joi, 18 mai, la fel şi peste dezbaterea ce-a urmat „Cum scriem despre vieţile noastre şi despre vieţile altora?” de la MNLRK; mi-ar fi plăcut să retrăiesc seara de lecturi interactive pentru copii de vineri, 19 mai, de la Librăria din Centru, la fel şi Maratonul de poezie de la ArtCor; ce să mai zic de întâlnirile din dimineţile de miercuri, joi, vineri din licee – Aristotel, Iulia Haşdeu, Mihai Eminescu, Spiru Haret –, întâlniri culminând sâmbătă, 20 mai, la 12.00, cu cea de la MediaCor, „Scriitoare în diaspora”, cu Lorina Bălteanu, Tatiana Ţîbuleac şi Ionela Hadârcă; abia aştept ca fragmentele citite în premieră, la MNLRK, de Tatiana Ţîbuleac din noul ei roman, sâmbătă la 16.00, să se materializeze într-o carte; acum însă închei printr-un poem al Svetlanei Cârstean ce a sunat de câteva ori în cadrul ZLR, şi care la rându-i a ajuns titlu de carte:
toate aceste răni care s-au închis greşit
toate aceste rupturi de oase care s-au sudat prost
toate aceste mângâieri sunt acum anestezii care nu prind
*
uită mângâierile, îmi spune.
uită-le.
nu mai striga în urechea mea
vorbele astea sunt arme
pe care tu ştii să le mânuieşti.
auzul e ultimul dintre simţuri
care dispare atunci când mori.
cine nu e primit în casă
nu aparţine nimănui.
cine nu e strigat pe numele lui
a fost uitat.
cine nu e mângâiat nu există.
