Președintele s-a relaxat. Nu mai amenință, nu ne mai împunge cu arătătorul. Ba chiar și vocea pare mai relaxată. Ne promite o vară de neuitat. De fapt, o convalescență prelungită: băi de soare, mare și mulțime cu masca pe figură, spații intime de 16m2 (câte doi metri în fiecare direcție), spectacole și evenimente sportive fără spectatori.
Reluăm viața, cum ar veni, dar cu încetinitorul, ca să nu ne risipim leucocitele și plasma aiurea. Încet, dincolo de plaga lăcustelor virale, se vede curcubeul vieții sociale și spinarea specialiștilor reveniți la muncă, cocoșați fiecare peste bancul lui de lucru. S-ar zice că, deși banii nu aduc fericirea, pot aduce, iată! relaxarea. Uniunea Europeană a smuls din planul de ajutor de multe sute de miliarde de euro câteva zeci (vreo 33 de miliarde) pentru România, care devine una dintre marile beneficiare ale acestui pachet financiar. E drept, nu sunt bani gratis, ei vin cu servitutea restituirii parțiale (vor fi 19,6 miliarde de euro fonduri nerambursabile și restul, împrumuturi garantate). După ce luni de zile s-a spus că Uniunea Europeană se apără doar cu discursuri găunoase de molimă și panică financiară, planul „Viitoarea generație UE” astupă și cele mai sceptice guri rele din Polonia până în România cu finanțe și speranțe. De aici relaxarea președintelui care le-a vorbit românilor după ce așteptarea a luat sfârșit și planul de refacerea europeană a fost adoptat.
Poate că genele puternice și nu empatia ne-au salvat de boală
Sau poate că proful de fizică aplică acum noi tehnici maieutice: după ce a alungat intimismul din oameni, după ce i-a făcut să trăiască neliniștea genomului mioritic, eroizând teama și înstrăinarea și demonizând opinia și știrile „neoficiale” (ba chiar penalizându-le), după ce i-a pus să simtă frica până în fundul conturilor bancare și a pozat în arhanghel al unei apocalipse amânate, a decis să întoarcă pagina catalogului, adoptând un ton mai prietenos și empatic. Nu se știe. Poate că disciplina și pedeapsa au fost cheia așa-zisului succes românesc în lupta cu boala. Sau poate că întâmplarea. Poate că genele puternice și nu empatia ne-au salvat de boală. Empatia însă ne-ar fi salvat, cu certitudine, de stres. Și, cu certitudine, de opinia tot mai răspândită că românii sunt de capul lor, că nu-i apără nimeni, ba dimpotrivă, că sunt doar niște cifre în statisticile de mortalitate sau în chitanțierul de amenzi al poliției române. Că statul are nevoie de ei doar pentru a-și descărca frustrarea pentru rateurile sale.
Este cert că, de la 1 iunie, românii vor fi debranșați de la aparatele de susținerea vieții, însă rămân conectați la ventilatoarele de știri oficiale și de teorii ale conspirației. Avalanșa de știri oficiale false n-a avut altă concurență decât pe cea de știri speculative, fanteziste și conspiraționiste. O reacție naturală, de altfel. Declarațiile și faptele contradictorii ale principalilor actori ai crizei epidemice referitoare la decizii sau operațiuni oficiale au făcut ca neîncrederea multora să crească până la proporții patologice. Sentimentul că în spatele acestor perdele de fum se ascund interese oneroase (pe timp de război, cei mai câștigați sunt furnizorii, nu?), că suntem amenințați cu criza doar pentru a nu observa diverse mutări pe organigrame (sunt parașutați diverși anonimi de partid și de stat la conducerea unor instituții din teritoriu) sau prin legea bugetului care a devenit practic o parodie a textului adoptat în parlament, cu tot cu amendamentele aprobate – toate acestea devin, pe vreme de criză nervoasă, certitudini. În paranteză să spunem că, de va fi fiind ceva adevărat în aceste speculații, ne rămâne speranța că s-au păstrat chitanțele acestor tranzacții, inclusiv ale numirilor politice și că ele vor fi achitate cândva. Nu de la buget, ci „pe persoană fizică.”
Până la epidemie, grupul conspiraționiștilor români părea o turmă de mioare fără ciobani. Rătăceau prin spațiul public antivacciniști, luddiți, spirit(ual)iști, teosofi și antroposofi, raelieni și scientologi, naționaliști și ortodoxiști, extremiști de drepta, de stânga, de sus și de jos, rareori și vremelnic coagulați de sentimentul apartenenței la aceeași paradigmă culturală. Exotismul lor este cultivat de multă vreme și foarte intens de media pentru că aduce audiență, iar audiența aduce bani. Uneori, ca în cazul recentelor finanțări, bani de la buget (aici găsiți anunțul Secretariatului guvernului și lista publicațiilor care au făcut cerere pentru o felie cât mai mare din cele 40 de milioane de euro, bani promiși celor care vor pune în circulație numai informații oficiale despre criza coronavirusului). Presa a devenit esențială pentru acest proces identitar: dincolo de ecrane, spectatorii slabi de înger empatizează, comunică, devin parte a subculturii conspirației. Ei sunt un bun exemplu pentru efectul de stup în care membrii comunității se comportă ca niște părți ale unui organism social. În cazul nostru, comunitatea conspiraționiștilor. Ei cred că întreaga criză este inventată (deși tocmai pe existența ei se bazează fermele lor opinii), că virusul nu există, că vaccinul promis poate fi substituit de o pastilă de paracetamol și că fondurile cu care este finanțată cercetarea ar putea fi folosite mai bine (pentru demascarea reptilienilor sau a masonilor, spun unii) decât să fie aruncați cu lopata în conturile Big Pharma. Vinovat nu mai este George Soros, ci Bill Gates, un tip care a risipit până acum zeci de miliarde de dolari din averea personală pentru o lume mai bună pentru toți, inclusiv pentru conspiraționiști. Se spune că în vaccin s-ar afla nanoroboți care sunt activați de unde 5G ca să ne lobotomizeze cu foarfeci infinitezimale, să domesticească, să ne îmblânzească. Ce s-or face când sistemul de operare Windows dă eroare? Ne restartează? Resetarea este doar o altă formă de evoluționism.
Există sensuri ascunse în comportamentul actorilor principali ai pandemiei
Inconsecvența principalilor actori ai crizei (Comisia pentru situații speciale, președinția, guvernul) și informațiile încă neverificate în legătură cu beneficiarii politici ai crizei alimentează istoria alternativă, contrafactuală. Așa cum multă vreme oamenilor li s-a părut că văd un om pe Lună și un sfinx pe Marte, că viața din spațiul cosmic este mai plină de semnificație și conținut decât cea de pe Pământ, sunt mulți care disting, dincolo de tribunele de la care ne vorbește președintele, conturate pe pânza destrămată a decorurilor și a realității evazive, siluetele marilor conspirații. E cineva care să nu se fi jucat măcar o dată în viață dând viață norilor de pe cer sau zațului de cafea din ceașcă? E drept că, dacă această plăcută meteahnă se transformă în viziune asupra vieții și lumii, devine o problemă care ține de psihiatrie. Iar dacă sunt tratați cu porții consistente de iluzii și paradoxe, de minciuni și discursuri manipulatoare, subiecții devin dependenți și contagioși. Astfel că sunt nu puțini cei convinși că mesajele transmise de autorități criptează cine știe ce dispoziții și planuri de acțiune, că există sensuri ascunse în comportamentul actorilor principali ai pandemiei. Că nu ni se spune tot. Că nu există coincidențe, că acronimele instituțiilor înseamnă ceva prevăzut de codul biblic sau de Necronomicon. Ar fi vorba, prin urmare, de o criză inventată pentru a acoperi alte crize: venirea fiarei apocaliptice, pericolul ca semnul ei microcipat să fie implantat în ceafa plătitorilor de taxe și impozite, mia de ani satanici care ne așteaptă sub conducerea unui guvern mondial. Ce ciudat să auzi toate acestea de la o comunitate pe care doar criza pandemiei a început s-o vertebreze și să o organizeze. S-o facă să se bucure de viață. Frisoanele lor sunt rezultatul direct al febrei cerebrale produse de coronavirus.
Nu demult, mai mulți medici și-au câștigat o oarece notorietate anunțând că refuză să facă avorturi, indiferent de cauza și oportunitatea (medicală, socială) a sarcinii. A fost un moment crucial al „școlii medicale românești”, când lipsa de etică profesională a fost motivată de considerente spirituale superioare. Acei medici continuă să profeseze, apărați de libertatea de conștiință, iar numărul celor care își modelează job description-ul după „principiile spirituale” este în creștere. Zilele trecute, vreo sută de medici au semnat o petiție prin care îi cer președintelui Iohannis să respingă legea vaccinării. Ați spune că o sută sunt o cantitate neglijabilă din totalul de 50 de mii. Poate, însă până acum nicio organizație medicală nu a reacționat coerent, iar Ministerul Sănătății tace și zace. Aparent, o sută de medici de veghe peste o baltă adormită.
„Vaccinarea obligatorie încalcă drepturile omului și proprietatea”, așa rescriu, cumva hilar, medicii antivacciniști „habeas corpus” adică principiul conform căruia oamenii sunt stăpâni pe corpul lor și nicio instituție nu poate dispune de el decât în virtutea unor drepturi suverane, stabilite prin legi fundamentale în limitele drepturilor omului. Scrisoarea este semnată de o organizație a medicilor adepți ai „consimțământului informat”. Ei spun că problema nu este a vaccinării în sine, ci a obligativității ei. Cum ar veni „nu de moarte mă cutremur, ci de vecinicia ei.” Ar trebui făcut cumva ca vaccinul să fie administrat cu consimțământul persoanei sau al tutorilor legali. În mod semnificativ, apelul a fost publicat de îndată de site-ul „de știri nefiltrate” ActiveNews, pagină de internet care apare constant pe lista distribuitorilor de fake news.
E drept că mulți de pe lista cu semnături nu sunt chiar medici în sensul clasic al cuvântului. Unii s-ar putea numi terapeuți, dacă vrem să fim politicoși. Sau, pur și simplu, felceri, bărbieri, vraci și solomonari. Unii sunt psihoterapeuți, alții fac acupunctură și homeopatie. Pe cartea lor de vizită scrie însă că sunt medici și așa trebuie tratați, chiar dacă sunt stomatologi, proctologi sau dermatologi. Cum așa? Medici împotriva vaccinării? Tocmai acum, când medicii începuseră să devină subiect de cult eroic și religie microbiană? Tocmai medicii care, se spune, au fost în prima linie în lupta cu boala, să fie împotriva vaccinului? Dar de ce ar suna paradoxal în țara în care găsim profesori de biologie creaționiști, policieni așa-zis democrați adepți ai iliberalismului și autoritarismului, apărători ai ordinii care dezorganizează, judecători lipsiți de judecată.
Desigur, acesta este vârful pitoresc al vulcanului noroios, dar putem ghici ce-i bolborosește în burtă. Nu întâmplător pe aceeași pagină de net pomenită mai sus (pagină de spiritualitate ortodoxă) se face o campanie intensă împotriva dezbaterii parlamentare pe marginea legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: în Parlament și-au dat mâna populisme de toate culorile și miesmele politice pentru a se adopta un amendament care prevede că programele de educație pentru viață, inclusiv educația sanitară pentru copii „în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor” nu se pot face decât cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copilului. Curios că mușchii parlamentarilor nu s-au încordat și pentru o eventuală lege care să pedepsească aspru abuzurile sexuale asupra copiilor efectuate de „părinții sau reprezentanții legali ai copilului”, deși statisticile violenței în familie, ca și cele ale agresiunilor sexuale asupra minorilor sunt în alarmantă creștere, mai ales în corelare cu carantina.
De ce să ne mai mirăm de succesul antivacciniștilor conspiraționiști? Căci scrisoarea cu pricina nu este decât o pagină din dosarul de sănătate mintală a societății. În spatele interesului pentru drepturile omului și al unei vaccinări voluntare, cu „consimțământ informat” cum ar veni, se află cohortele de inși care vor să dea jos antenele de telecomunicații pentru că le distrug feng-shui-ul. Le activează creierul de reptilă. Ne metamorfozează (da, așa spun creaționiștii). Sunt oamenii care știu mai bine. Sunt oameni cu opinii. Oameni cu credință. De ce ar mai avea nevoie de vaccin, dacă au credința nestrămutată că doar cei slabi, necredincioși, „călduți” sunt sortiți bolii, că virusul se sperie de lingurița de la împărtășanie, că nu rezistă pe sticla moaștelor și a icoanelor, că în aerul liturgic și sfânt al bisericii nu are cum rezista? Virusul este destinat așadar cu precădere necredincioșilor, ca măsură a păcatelor, ca pedeapsă drăcească pentru viața lor murdară, păcătoasă. O credință care sună ipocrit în timpul scandalui penal stârnit de viețile murdare și păcătoase ale lui Corneliu Onilă, fost episcop de Huși, și Sebastian Jitaru, fost arhimandrit, arestați preventiv. Judecătorii spun că cei doi sunt niște prădători sexuali care ar fi profitat de autoritatea lor profesională și spirituală transformând elevii de seminar în sclavii lor sexuali. Iată de ce nu e bine să faci educație sexuală în școli, ci religie.
S-a lucrat intens, iar laboratorul de experimentare a fost țara
Câte nu s-au spus despre conspiraționiști: că au dificultăți de percepție, că sunt analfabeți funcționali, că sunt manipulați din afară, că nu gândesc cu creierul lor. Cred că le subapreciem creierul. Chiar dacă pare relaxat, fără mari probleme existențiale în afara ideilor fixe, este un creier activ, un creier încărcat cu resentimente, prejudecăți și reflexe acumulate și antrenate de generații. S-a lucrat intens, iar laboratorul de experimentare a fost țara. Creierele au fost condiționate și modelate prin foame, frică și planuri cincinale. Unii au izolat sau neutralizat lobii cerebrali defecți, educându-se de unii singuri sau (cei privilegiați) cu ajutorul celor apropiați. Alții însă trăiesc în infinitul mic al propriului creier, indiferenți la semnalele din jur, la diversitatea realității, la liberul arbitru, la bogăția lumii. Și sunt convinși că lumea cuprinsă în aceste emisfere cerebrale inflamate este cea mai bună dintre lumile posibile.
