Vladimir Putin caută sprijin anti-occidental de la Xi Jinping, rezumă Le Monde ceea ce s-a petrecut ieri la Samarcand. Sefii de stat rus si chinez s-au întâlnit pentru prima data de la începutul războiului din Ucraina. Summit-ul a vut loc la Samarkand, într-o Asie Centrală care este îngrijorată de creșterea puterii imperialismului rus.
În realitate, cum o explică The Daily Telegraph la Londra, China nu pare deloc că va sări în ajutorul Rusiei. Primele piețe ale Chinei sunt UE și SUA, ceea ce regimul de la Pekin nu uită nici o secundă, dincolo de visurile de dominație economică mondială, sau de ocupare a Taiwanului.
Războiul ratat al lui Putin în Ucraina este în mod limpede văzut de Beijing ca un exemplu a ceea ce s-ar întâmpla dacă regimul ar decide să atace insula independentă — Taiwan.
In privința lui Putin, același Le Monde compară „imperiul reginei și cel al lui Putin” explicând în ce fel exemplar Imperiul Britanic s-a destrămat fără violență.
Dar și săptămânalul politico-satiric francez Charlie Hebdo, care are practic un număr special despre moartea Reginei Elisabeta (cu glume și caricaturi imposibil de reprodus aici sau pe rețelele sociale), până și Charlie Hebdo îi găsește defunctei regine marii calități (și exprimă mari îndoieli față de cele ale lui Charles al III-lea), deoarece ea a fost cea care l-a înnobilat pe Salman Rushdie.
Editorialul redactorului șef Riss scrie astfel: «Era oare Elisabeta o bătrână reacționară, o libertariană refulată, o rasistă reprimată, o adoratoare de bancuri porcoase, așa cum se spune? Când Salman Rushdie a fost ținta acelei fatwa a ayatollahului Khomeini în 1989, Prințul Charles nu găsise nimic mai inteligent să spună decât atât: Rushdie nu era un scriitor bun și protecția poliției de care se bucura era foarte scumpă pentru regatul Marii Britanii. Exact la fel cum, în Franța, Jacques Chirac declarase că nu are „nicio stima pentru Rushdie sau pentru oamenii care folosesc blasfemia pentru a face bani, ca această farsă de prost gust - și îmi cântăresc cuvintele - produse de Martin Scorsese, filmul Ultima ispitire a lui Cristos. Când dezlănțuiți iraționalul, nu ar trebui să fiți surprinși de ceea ce se întâmplă în continuare. Nu fac apel la cenzură, dar jignirea conștiințelor și a credinței altora este inadmisibilă”.
«Cu toate acestea, abia atunci am putut să întrezărim ce credea cu adevărat Elisabeta a II-a: în 2007, ea a decis să-l înnobileze pe Rushdie, ducând la ceea ce a provocat mari manifestări de ostilitate în Iran și Pakistan. O regină care sprijină un scriitor amenințat cu moartea nu apare în fiecare zi, iar lucrul acesta merită să fie amintit. Dacă mâine, alți scriitori, alți artiști sunt amenințați de fanaticii oricărei religii, nu este deloc sigur că regele care tocmai i-a urmat Elisabetei via avea capacitățile intelectuale și morale pentru a face un gest la fel de puternic ca cel al celei care l-a născut.».
Il Foglio, în Italia, a realizat un portret, preluat și de Courrier International în Franța, al lui Vladimir Soloviov, propagandistul șef al Kremlinului lа ТV în Rusia. Liberation, tot în Franța, îi face de asemenea un portret acid.
Profesor în Statele Unite, apoi om de afaceri în Rusia post-sovietică a lui Elțîn, Soloviov, sulfurosul prezentator de acum al televiziunii de stat ruse, este una dintre puținele figuri centrale ale propagandei regimului.
Dogs of war
În sfârșit, în acest timp, presa din Marea Britanie, țară foarte angajată de partea Ucrainei și unde serviciile secrete publică zilnic un soi de live blog al situației de pe front, scrie despre cum structurile Kremlinului încep să recruteze chiar și pușcăriași pentru a-i trimite pe front.
Acolo găsim astfel un clip în care oligarhul rus cunoscut drept „bucătarul lui Putin”, Evgheni Prigojin, a fost filmat făcând un apel extraordinar către niște deținuțișț ruși, promițându-le amnistierea pedepselor dacă se înscriu voluntari ca să lupte în Ucraina – dar și un glonț în cap dacă dezertează când ajung acolo.
Prigojin, crezut a fi fondatorul și finanțatorul grupului de mercenari Wagner, oferă în acest clip unei mase de deținuți să neagră pe front în Ucraina, vorbindu-le în curtea închisorii undeva într-o colonie penală din Mordovia.
El caută oameni între 22 și 50 de ani, deși pot fi și mai în vârstă „dacă-s bine păstrați”.
„Nimeni nu se va întoarce în spatele gratiilor”, continuă el. „Dar dacă servești șase luni (în Wagner), ești liber. Dacă ajungeți în Ucraina și decideți că vreți să dezertați, vă vom executa.”
Legea rusă nu permite comutarea pedepselor cu închisoarea dacă se efectuează un serviciu de mercenari în Ucraina, deși nu a fost prevăzută o situație în care ar putea fi făcute excepții pe timp de război.
Cu totul, numărul victimelor rușilor, după șase luni de război nu este cunoscut exact publicului, iar evaluările variază, de la estimările SUA de 70.000 la 80.000 în total, până la estimările ucrainene de 50.000 de morți și multe zeci de mii de răniți sau dispăruți.
Deși oficialii ruși refuză să accepte legături oficiale cu Grupul Wagner, guvernul rus l-a folosit pe acesta și alte entități deținute de Prigojin ca intermediari pentru a împrăștia dezinformarea și a desfășura operațiuni armate ascunse în străinătate, inclusiv în Mali, Republica Centrafricană, Libia, Siria și Ucraina.
