Un soi de polemică indirectă a avut loc zilele astea între doi foşti premieri, Pavel Filip şi Ion Chicu. Mai întâi, democratul Pavel Filip, la TVR Moldova, a spus că toate partidele create recent au menirea de a rupe voturi si de a împiedica formarea unei coaliţii pro-europene în viitorul Parlament. Filip a declarat: „Noi, venind în Parlament, vom asigura o majoritate pro-europeană şi vom pune în aplicare toate promisiunile pe care le-am făcut. Partidele nou-create nu sunt constituite pentru o luptă politică veritabilă, dar pentru a încurca pe cineva sau pentru a ajuta pe altcineva”. Simţindu-se vizat, Ion Chicu a declarat că Pavel Filip e un lider politic în derivă şi a accentuat că scopul partidului său e integrarea europeană.
Sunt nişte declaraţii care nu trebuie să ne mire. Suflul tropical al alegerilor anticipate deja se simte, iar politicienii moldoveni nu prea au răbdare să aştepte lansarea oficială a campaniei electorale. Polemica Filip-Chicu s-a produs pe imaşul pro-european care, s-o spunem pe şleau, nu duce lipsă de protagonişti. Şi, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici Chicu, nici Filip, nu par să fie nişte locomotive ale integrării noastre europene. Mai curând, ambii dau impresia că sunt nişte vagoane ciuruite.
Nu ştiu dacă Filip e mai pro-european decât Chicu sau dacă Chicu e mai pro-european decât Filip. În fond, ce realizări notorii au cei doi în materie de integrare europeană? Ion Chicu a fost un premier tutelat oarecum de PSRM, iar Pavel Filip un coechipier fidel al oligarhului fugar Plahotniuc. Peste câteva luni, RM va împlini 30 de ani, iar europenizarea noastră lasă mult de dorit. În Moldova corupţia şi sărăcia fac ravagii. Şi asta în ciuda eforturilor de integrare europeană ale politicienilor moldoveni, fie că e vorba de Filip, Chicu sau altcineva. În vorbe, facem reforme toată ziulica, în realitate, e vai şi amar de capul nostru. Şi iată că vin alte alegeri, alte discursuri despre integrarea noastră europeană.
