Prin credite, China – arată raportul – obține avantaje geopolitice, atât în raport cu țările la care acordă împrumuturi cât și cu statele bogate. Există trei mari diferențe între contractele obișnuite de împrumut și cele ale Chinei, arată Anna Gelpern.
Prevederile contractului ca și existența lui sunt confidențiale. Asta înseamnă că China știe mai mult despre starea financiară a entităților pe care le creditează decât orice altă țară, bancă sau instituție financiară. China insistă deseori ca beneficiarul să deschidă un cont bancar pe care să-l poată prelua, în cazul în care intervin probleme. Asta înseamnă că beneficiarul nu are control efectiv asupra fondurilor pe care le primește. China poate declara că împrumutul trebuie returnat imediat, în legatură cu o varietate de circumstanțe, inclusiv acțiuni considerate adverse, la adresa altor entități chineze. De exemplu, o propunere să fie oprită construcția unui baraj în Argentina a fost retrasă pentru că dacă s-ar fi materializat punea în pericol toate creditele obținute de la China.
Pe ansamblu – arată studiul – cetățenii nu pot cere socoteală guvernelor pentru datorii despre care nu știu și a căror re-eșalonare este foarte dificilă, date fiind condițiile contractuale impuse.
Pentru multe entități și guverne însă, China prezintă o sursă de credite pe care nu le pot obține din alte părți și fără condiții restrictive legate de drepturile omului, guvernare democratică sau corupție.
