Peste ocean, principalul subiect în presă rămâne prăbușirea băncii cu numele emblematic de Silicon Valley Bank.
Cea mai importantă publicație specializată, Wall Street Journal, oferă un live blog al evenimentelor și rezumă cele întâmplate:
Silicon Valley Bank s-a prăbușit vineri, 10 martie, iar Signature Bank a fost închisă de către structurile federale duminică, al doilea faliment bancar în doar trei zile. Administrația federală a SUA caută acum în mod evident să protejeze economia și sistemul bancar de un efect al dominoului. Președintele Joe Biden a insistat că sistemul bancar rămâne solid, căutând astfel să limiteze efectele prăbușirii falimentarei Silicon Valley Bank și menținând încrederea populației și investitorilor.
“Momentul Suez al lui Putin”
La Londra, Mark Galeotti scrie în Times despre “momentul Suez al lui Putin”(Putin’s Suez moment): dictatorul de la Kremlin asistă acum la destrămarea ultimelor franjuri ale defunctului imperiu ruso-sovietic din Asia Centrală.
Nu este doar faptul că Vladimir Putin ruinează și distruge Rusia prin acest război din Ucraina. Putin pierde, însă, și ceea ce mai rămăsese din hegemonia imperială a țării sale asupra Eurasiei post-sovietice, în special asupra celor cinci state din Asia Centrală: Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
Cândva, vreme îndelungată, Moscova a fost acolo garantul de securitate și patronul suprem, un arbitru regional de neocolit. Dar din ce în ce mai mult, Rusia începe să fie privită doar ca un soi de vecin interesat, un joker ce poate fi jucat împotriva Pekinului și Washingtonului, dar care altfel nu posedă banii sau capacitatea de a se dovedi foarte util.
De altfel, cum remarcă Washington Post, după ce Rusia a tras inutil în Ucraina câteva din exorbitant de scumpele rachete hipersonice Kinjal, unii dintre criticii duri ai lui Putin au formulat îndoieli cu privire la aparenta risipă a acestor arme atât de sofisticate.
«Rebelii ruși care luptă de partea Ucrainei»
La Paris, Le Monde oferă în acest timp un reportaj-analiză despre «rebelii ruși care luptă de partea Ucrainei», dar și un articol de la fața locului despre «batalionul Bratstvo, voluntarii ucraineni din spatele liniilor ruse».
În privința «rebelilor ruși care luptă de partea Ucrainei», Le Monde oferă o întreagă detaliată și colorată analiză: «Oponenți ai lui Putin, veniți dinspre stânga sau din extrema dreaptă, și-au strâns forțele la Kiev. Acum încep să se structureze, sub egida lui Ilia Ponomariov (Ponomarev), un fost deputat în Duma (parlamentul) de la Moscova.
Cuibăriți în inima conflictului ruso-ucrainean, oponenții ruși ai lui Putin încearcă să promoveze ideea unei lupte armate împotriva stăpânului Kremlinului. La Kiev, liderul politic al acestei mișcări, Ilia Ponomariov, fost deputat rus în vârstă de 47 de ani, vrea să „distrugă imperiul rus și să-l lichideze pe Putin”. Aleksei Baranovski, jurnalist și avocat care lucrează alături de el, nu se arată mai puțin explicit atunci când vorbește despre visul său de a vedea „Kremlinul în flăcări”. Pentru a realiza acest lucru, opozanții ruși din Ucraina vor să construiască atât o armată în exil, cât și o mișcare de gherilă pe pământul rusesc.
Mișcarea rebelă rusă s-a născut oficial pe 31 august 2022, când a fost semnată „Declarația de la Irpin”, care a reunit legiunea „Libertatea Rusiei”, o unitate de voluntari angajată în Forțele Armate Ucrainene, și „Armata Națională Republicană” (NRA), o rețea de partizani care operează în ascuns în Rusia. Cele două grupuri armate au acceptat apoi ca Ilia Ponomariov să devină coordonatorul lor politic. Un al treilea grup, „Corpul de Voluntari Ruși” (RDK), legat și el de forțele armate ucrainene, și-a făcut apariția tot atunci, dar a preferat în cele din urmă să-și mențină autonomia.
Ilia Ponomariov (Ponomarev) a fost deputat în Duma din 2007 până în 2016, fiind singurul deputat rus care a votat împotriva anexării Crimeei, în 2014. După ce a plecat în exil în Statele Unite, din cauza persecuției căreia îi era supus la Moscova, s-a stabilit în cele din urmă în Ucraina. După invazia eșuată din 24 februarie 2022, el a început să vorbească în numele misterioasei „Armate Naționale Republicane”, difuzând declarații – deseori cu informații neverificabile – în numele rebelilor ruși, revendicându-și responsabilitatea pentru atacurile asupra centrelor de recrutare sau a căilor ferate, precum și pentru asasinarea, în regiunea Moscovei, a Dariei Dughina, activista de extrema dreaptă și fiica ideologului ultranaționalist Aleksandr Dughin.
Ponomariov, politician și activist de centru-stânga, nu și-a creat un partid politic propriu, ambiția sa fiind aparent de a reuni oponenții lui Putin proveniți din cel mai larg spectru posibil al scenei politice rusești și uniți prin implicarea lor în lupta armată. El s-a ținut departe de opozantul întemnițat Aleksei Navalnîi, care cheamă populația la manifestații pacifice, însă afirmă că discută cu alte figuri din opoziție, cum sunt Mihail Hodorkovski sau Gary Kasparov, care totuși nu au semnat « Declarația de la Irpin». „Cu toții suntem de acord că Rusia ar trebui să devină o republică democratică, dar Hodorkovski nu vrea să se arate prea apropiat de Ucraina, în vreme ce Kasparov este împotriva violenței”, comentează Ilia Ponomariov.
Dincolo de Ucraina:
- În Georgia, fostul președinte întemnițat Miheil Saakașvili spune, potrivit Sky News, că ar fi acum „aproape de moarte”, în spitalul unui penitenciar, după ce a afirmat insistent că a fost otrăvit în închisoare. Saakașvili i-a avertizat pe georgieni să „rămână vigilenți și să fie gata să se mobilizeze în scurt timp, din cauza intențiilor malefice ale regimului oligarhilor”.
- În Italia, pe fundalul agravării situației economice și al creșterii sărăciei, La Repubblica scrie despre întreaga Odisee necesară acum pentru a găsi un loc într-un azil de bătrâni: „Îngrijirea bătrânilor a devenit un lux”. În aziluri sunt doar 270.000 de paturi, comparat cu cifra de 4 milioane de italieni de peste 65 de ani care nu sunt autonomi și au nevoie de îngrijiri. Iar găsirea de personal este din ce în ce mai dificilă: întregul sistem rezistă astăzi numai datorită imigranților.
- În acest timp, în Marea Britanie continuă acțiunile de protest legate de aceleași probleme: medicii interni au intrat în grevă timp de trei zile, începând cu luni, ora 7 a.m. - o perturbare și mai mare a sistemului sănătății decât cea din luna decembrie... Profesorii din Anglia fac la rândul lor grevă miercuri și joi... alături de peste 100.000 de funcționari publici care vor intra în grevă de “ziua bugetului”, miercuri … în vreme ce lucrătorii din companiile feroviare vor opri lucrul joi și sâmbătă.
Dacă nu cumva Suedia a avut dreptate în privința Covidului
În sfârșit, tot la Londra The Daily Telegraph a căutat să dezlege dacă nu cumva Suedia a avut dreptate în privința Covidului, prin felul aparent nonșalant în care nu a impus restricții sanitare severe, motiv pentru care Suedia este acum din nou prosperă, în vreme ce Marea Britanie încă nu-și revine din șocul pandemiei.
Concluzia este una mixtă: nu este neapărat că suedezii au avut dreptate să nu poarte mască și că virusul n-ar fi fost de fapt atât de virulent, ci că societatea suedeză, care se bazează pe încrederea în ceilalți funcționează altfel decât cele de pe restul continentului:
„Pe măsură ce Suedia a abolit toate restricțiile interne legate de Covid, țara s-a dovedit a prezenta una dintre cele mai scăzute cifre de decese din Europa: 1.614 la un milion de oameni, puțin peste jumătate din cifra Marii Britanii (2.335).
Nu se poate argumenta că Suedia ar fi o națiune hedonistă: pur și simplu oamenii de acolo au fost incredibil de precauți. Dar, spre deosebire de britanici, suedezii erau conduși de un guvern care avea încredere în ei, în populația disciplinată.”
