În seara zilei de marți spațiul public a fost bulversat de știrea că tandemul politic PD-PSRM ar intenționa să voteze joi, în lectură finală, schimbarea sistemului electoral, să adopte votul mixt. Liderii Opoziției proeuropene și antioligarhice, Maia Sandu și Andrei Năstase, au chemat lumea să participe la proteste „împotriva sistemului de vot care are drept scop distrugerea democrației în Republica Moldova”.
Politicieni din Partidul Democrat au replicat, cu jumătate de voce, că este o informație neîntemeiată, în timp ce zvonul că PD ar intenționa să-și adune de dimineață la Chișinău susținătorii, majoritatea din sectorul public, pentru a-și asigura, în stradă, o „rumoare populară” favorabilă votului în Parlament, i-a indignat sincer, întrucât ei, membrii PD, știu că angajații statului, în ziua de joi și încă la o oră matinală, trebuie să se afle la serviciu, nu la mitinguri în fața Parlamentului.
Ipoteza că joi ar urma să fie adoptat votul mixt, împotriva tuturor recomandărilor și avertismentelor europene și americane, a fost susținută probabil și de faptul că tot marți a fost dat publicității un sondaj IMAS care, printr-o ciudată aritmetică a opiniilor, convenabilă celui care a comandat sondajul, adică Partidului Democrat, a scos la iveală o majoritate de 54 % de cetățeni care-și doresc votul mixt. Experții independenți, specialiști în sondaje, au criticat dur această metodă de însumare arbitrară a opiniilor, calificând-o drept manevră manipulatoare, făcută să livreze „consensul național” necesar PD-ului în fața partenerilor externi. Azi a fost publicat proiectul legii privind schimbarea sistemului electoral, ceea ce confirmă hotărârea guvernării de a merge până la capăt cu „mixtul”.
O altă revelație a sus-pomenitului sondaj este numărul covârșitor al celor care se pronunță împotriva ingerințelor europene în treburile interne, suverane, ale Republicii Moldova. Tot așa, este vorba de o majoritate rezultată din însumarea a trei curente de opinie, extrem de fin departajate, în raport doar cu 38% de cetățeni care consideră că recomandările europene trebuie respectate cu strictețe. Constatăm, așadar, o sincronizare a preferințelor celor chestionați de IMAS, la cererea PD, cu atitudinea ostilă față de Uniunea Europeană a socialiștilor lui Dodon, care și-au anunțat mai de mult cruciada împotriva amestecului extern – european și american – în Republica Moldova, agreând în schimb amestecul rusesc, care nu a încetat la noi în întreaga perioadă postbelică.
Să fie atât de inconștienți moldovenii, încât să refuze ajutorul financiar al Occidentului, grație căruia primesc salarii și pensii, să-l refuze de dragul „suveranității” duetului PD-PSRM? Chiar să nu le pese de condițiile de finanțare, asupra cărora insistă europenii, adică de respectarea strictă a normelor de drept și a sistemului pluripartid în Republica Moldova?... Răspunsul e la suprafață. La fel de uluitoare este lipsa de încredere a tocmai 74% din respondenți față de biata noastră societate civilă – cifre prezentate tot la una din televiziunile lui Plahotniuc. Atunci, ne întrebăm, ce le place moldovenilor? Evident, votul mixt și guvernarea bicefală, PD-PSRM! E tot ce și-au dorit de la Ștefan cel Mare încoace! Vorba ceea, cine împarte… sondaje, parte își face…
Forțarea schimbării legii electorale în aceste zile s-ar zice că nu era anticipată de gesturile de politică externă ale guvernării. Dimpotrivă. Am avut, de pildă, săptămâna trecută discursul lui Plahotniuc de la Congresul Internaționalei Socialiste, în care „coordonatorul a toate cele văzute și nevăzute în politica de pe Bâc” ceruse Federației Ruse să-și retragă trupele și armamentul din Moldova, în conformitate cu angajamentele asumate la summit-ul OSCE de la Istanbul, din 1999. Plahotniuc a propus, reluând o veche idee a Chișinăului, și schimbarea trupelor rusești de menținere a păcii cu o misiune civilă sub mandat internațional. Mesajul său de la New York a fost precedat de o replică, la fel de corectă în esența ei, a spicherului Candu în plenul Parlamentului, făcută pe marginea unei rezoluții a Dumei de stat de la Moscova, din 7 iulie 2017, care acuza „presiuni” din partea Republicii Moldova și a Ucrainei la adresa regiunii transnistrene.”
Luni, 17 iulie, s-a produs un alt eveniment pozitiv: deschiderea punctului de control vamal comun, moldo-ucrainean, de la Cuciurgan-Pervomaisk pe segmentul transnistrean al frontierei. Ceremonia de inaugurare însă a surprins, din punct de vedere formal, prin disproporția de reprezentare oficială. Președintele Poroșenko nu l-a avut de cealaltă parte pe „omologul” său de la Chișinău, ci pe primul-ministru Filip. Socialistul Dodon are probleme cu Kievul, după ce a făcut declarații insultătoare pentru ucraineni despre Crimeea și războiul din Donbas. Nici de această dată președintele ales cu cântec nu s-a lăsat mai prejos și a avertizat pe contul său de Facebook că interesele și drepturile agenților economici transnistreni ar putea fi lezate prin instituirea controlului vamal moldo-ucrainean. Este un semnal pentru Moscova. Fostul lider PSRM rămâne fidel orientări pro-ruse și apără regimul separatist din Transnistria. În același timp, reacțiile sale întrețin lista simulacrelor vivace din politica moldoveană, servind de minune strategiilor guvernării.
Vorbind despre „politica simulacrelor” în Republica Moldova, ajungem în plină dilemă. Ce să mai crezi?... Uneori guvernanții fac declarații logice și corecte, însă la o distanță de o zi sau în aceeași seară bunele lor intenții, tonul grav și responsabil, etalat pe plan internațional, sunt date peste cap de acțiuni de sens contrar în politica internă. Să ceri la New York retragerea armatei ruse din Moldova și, concomitent, să faci totul ca să instalezi cât mai confortabil la putere PSRM-ul lui Dodon, cel care nu are nicio problemă cu trupele de ocupație ale Rusiei și vrea să schimbe vectorul geopolitic, integrând Basarabia, sau ce va mai rămâne din ea, după federalizări și exoduri, în țarcul lui Putin. Să promiți, la Bruxelles, sugrumat de emoții, că vei implementa într-un ritm sporit Acordul de Asociere, pentru a beneficia de finanțarea necesară menținerii statului pe linia de plutire și să vii cu un proiect de sorginte rusească pentru a elimina ONG-urile implicate în procesul electoral, ONG-uri cărora le interzici finanțarea externă, spre stupoarea partenerilor noștri occidentali – vezi criticile aspre ale unor ambasadori acreditați la Chișinău și ale șefei Agenției pentru dezvoltare Instituțională a Statelor Unite din Moldova (USAID), state și organizații care au contribuit enorm la modernizarea Republicii Moldova.
Puterea de la Chișinău își dorește anvergură internațională, pentru că-i lipsește credibilitate externă, și cooperează în mod salutar cu Ucraina, vecinul nostru din Est care apără și independența Republicii Moldova în fața imperialismului rusesc. Dar rămâne în aceeași mâzga a afacerilor interne, încercând să instaureze cu orice preț un sistem de vot prin care sabotează democrația și deschide o epocă nouă în politica moldoveană, un adevărat know-how electoral în care deputații vor fi cumpărați cu bucata, mult înainte de ziua votării, înainte de a-și fi potrivit nodul la cravată, înainte de a-și fi rostit primele promisiuni în fața alegătorilor.
Politica simulacrelor poate contribui la instaurarea unui regim autoritar în Republica Moldova, dar n-are cum să ascundă golul din frigidere și, pe cale de consecință, nu va susține la nesfârșit nici miturile cu care îți aburești electoratul.
