E bine din când în când să te detașezi de mâzga politică din Moldova, să-ți iei o pauză de respirație, mai ales că luna mai ne-a oferit destule prilejuri. Nu voi face o enumerare completă a „refugiilor culturale” din această perioadă din Chișinău, dar câteva trebuie menționate. Au fost „Zilele Literaturii Române”, organizate de Editura Cartier cu sprijinul Institutului Cultural Român: au participat scriitori valoroși din generația tânără de peste Prut care s-au aflat în dialog cu confrații lor basarabeni.
Am avut Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf”, ajuns la a 14-a ediție – o continuitate remarcabilă, care pune R. Moldova pe harta culturală a Europei și chiar a lumii. Și am avut lansarea unei cunoscute publicații americane – „The Review of Contemporary Fiction”, editată de Dalkey Archive Press, număr integral consacrat prozatorilor basarabeni, traduși de Alistair Ian Blyth – un eveniment semnificativ pentru vizibilitatea internațională a literaturii noastre, care merita și din partea presei o atenție mai specială.
Dacă mai adăugăm aici și alte motive culturale și de agrement pe care le-am putut urmări sau care urmează în aceste zile – Festivalul de Film de la Cannes, Târgul de Carte Bookfest, turneul de tenis de la Roland Garros etc. –, vom spune că există viață și dincolo de pseudo-războiul Dodon-Plahotniuc, care învăluie Republica Moldova într-un nor gros de minciună și manipulare. Însă, adevărul e că nu mai poți face abstracție de atmosfera generală de depresie și lipsă de soluții pe care au simțit-o până și unii oaspeți din străinătate aflați în aceste zile la Chișinău.
N-ai nevoie de o expertiză foarte aplicată pentru a-ți da seama că asiști la o justiție făcută la televizor, cu mascați CNA, arestări, scene melodramatice, și că sintagma „arest la domiciliu” a devenit emblematică pentru Republica Moldova, cum remarca un comentator. Șocul cel mare este reținerea și consemnarea la domiciliu a primarului Dorin Chirtoacă, cel care conduce Chișinăul de aproape zece ani, promițându-ne, de la mandat la mandat, o „capitală europeană”, dar votat de fiecare dată nu datorită calităților sale manageriale, ci pentru a nu permite „căderea” capitalei în brațele pro-rușilor. O amenințare cât se poate de reală azi, într-un mediu în care deviza celor ajunși într-o demnitate publică este: „Fură cât poți, cât mai ești în funcție, că mâine nu se știe!”
Arestarea edilului de Chișinău a redus în actualitate „profețiile” lui Vlad Filat, rostite în plenul Parlamentului, înainte de a fi fost săltat de ofițerii CNA, atunci când ex-președintele PLDM spunea, arătând spre loja liberalilor, „următorii veți fi voi!”. Consecința politică imediată a arestării lui Chirtoacă a fost ieșirea de la guvernare a Partidului Liberal, de care se pare că șantierul „construcției europene” a Republicii Moldova, așa cum este văzut și girat el de coordonatorul Plahotniuc, se poate dispensa.
E o decizie tardivă pentru liberali, cărora le va fi greu să se distanțeze de actuala guvernare, foarte impopulară în rândurile electoratului, iar comportamentul lor și mai ales încăpățânarea de a nu fi ieșit până acum din schemele coordonatorului îi fac vinovați și complice la ceea ce s-a numit procesul de „capturare a statului”: adică instituții de drept care acționează la comandă sau ale căror atenționări și sesizări sunt ignorate de conducerea de vârf sau folosite în funcție de oportunități politice – iată „opera” la care și-au adus contribuția și liderii PL, care au sfârșit prin a cădea victime ale acestui sistem infamant. Acum, ieșirea de la guvernare, făcută la nervi sau din calcul electoral, nu credem că le va aduce dividende politice.
Și asta pentru că nici măcar în ultimul ceas, cu vicepreședintele Dorin Chirtoacă – tot el, cândva, simbol al noii generații de politicieni și reper al rezistenței anticomuniste sub regimul Voronin –, PL nu are curajul să spună lucrurilor pe nume, să vorbească deschis despre modul în care o mafie politică a pus juvățul pe gâtul Basarabiei. Domnul Mihai Ghimpu știe precis de ce nu-și permite să facă dezvăluiri, în schimb arată, ca de obicei, spre Moscova care, vezi Doamne, le-a pus gând rău bravilor liberali, ordonând decimarea și scoaterea lor de la guvernare.
Nimeni nu neagă că Moscova are interese în Republica Moldova și că sprijinul rușilor pentru Dodon, adversarul ideologic al PL, este unul fățiș, numai că nu înțelegem de ce și-ar pierde Moscova energia cu un partid aflat oricum în cădere liberă, după ce PL, căci despre el vorbim, a reușit prin corupție, non-combat în momentele-cheie și prin rolul, asumat nu de puține ori, de spărgător al unității frontului anti-oligarhic – de la Pădurea Domnească și până la alegerile prezidențiale de anul trecut –, să compromită generoasele sloganuri naționale care i-au adus voturi ani în șir. Mulți și-au amintit în aceste zile de atitudinea inamicală, contondentă a liberalilor la adresa Maiei Sandu, și-au amintit de bruierea protestelor populare organizate în 2015 de Platforma DA. Liberalii obișnuiau să-și justifice acțiunile obstrucționiste, încadrându-i cu nonșalanță pe politicienii din Opoziția pro-europeană în formula „oamenii Moscovei”, „agenții serviciilor secrete rusești”. Aceeași etichetă Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă au lipit-o consecvent și tuturor „răzvrătiților” din interiorul Partidului Liberal, insinuări care, evident, n-au fost susținute de probe, niciodată.
Este o ironie tristă ca în centrul Chișinăului, brăzdat de tranșee și cu pavajul răscolit, de parcă am asista la o amplă operațiune de deminare, să vezi instalate, alături, chiar în fața primăriei, două corturi. Într-unul, inscripționat „Anti-Chirtoacă”, activiștii socialiști strâng semnături pentru demiterea primarului arestat, semnături în ideea „salvării” Chișinăului de „eurounioniști”, iar în celălalt, pavoazat cu sloganul „Anti-Dodon și pentru Unire” (cum altfel?), tinerii liberali culeg sufragii pentru demiterea fostului lider PSRM, ajuns președinte. Iată cum un conflict real care nu a încetat nicio clipă în Moldova dintre Prut și Nistru, un conflict de valori și civilizație între Est și Vest, între România și Rusia, este aruncat în deriziune, transformat într-o caricatură penibilă, sub privirile amuzate ale coordonatorului majorității de guvernământ sau, dacă vreți, ale „păpușarului”, cum l-a gratulat într-un moment de exasperare adversarul său, Vlad Filat.
Și parcă spre a-l contrazice pe Mihai Ghimpu, după care toate necazurile PL-ului, arestările de miniștri și reținerea primarului general, ar fi comandate de Moscova și puse în aplicare de Dodon în coaliție cu PD, a venit știrea despre expulzarea a cinci (!) diplomați ruși de la Chișinău pentru activitate subversivă, unul dintre cei expulzați figurând în dosarul fostului deputat Bolboceanu, care a fost acuzat că ar fi livrat secrete de stat Federației Ruse…
Moldova, realități paralele. În timp ce în sala Centrului cultural „Odeon” din Chișinău am avut o săptămână cu filme documentare din întreaga lume, filme ce mărturisesc experiențe umane și istorii memorabile, în viața de zi cu zi ni se derulează un caleidoscop cu mascați fioroși și mize geopolitice, o succesiune de adeziuni și trădări care au devenit „cartea de vizită” a acestui ținut de-a lungul veacurilor. Dacă la festivalul „Cronograf” realitatea devine artă, în viața politică și socială a Republicii Moldova, realitatea generează un thriller absurd și dezgustător.
