În aceste zile, mai toți moldovenii bombardați de media au în minte orașul Veneția, aproape că simt pe buze gustul sărat al lagunei. Nu știu câți dintre ei vor avea ocazia să viziteze fosta falnică metropolă, să posteze imagini și filmulețe cu gondole lunecând grațios și palate străvechi ieșind din valurile mării, dar măcar datorită guvernării de la Chișinău, care-și face și ea de lucru, sunt conectați la o temă fierbinte.
Am văzut în presă o sumedenie de opinii și comentarii înaintea verdictului Comisiei de la Veneția. Speculațiile s-au bazat pe o scurgere de informații prin intermediul unei surse de încredere, agenția Reuters. Dar dacă ceea ce se specula înainte putea fi numit benign un „exces”, o „grabă a interpretării”, atunci după publicarea deciziei magistraților europeni discuțiile au degenerat într-un delir hermeneutic. Unii comentatori, mai neutri, spun că cei antrenați în polemici tălmăcesc verdictul Comisiei de la Veneția în funcție de interesele proprii. Fiecare tabără pretinde că „cealaltă” e nesinceră, că e partizană. Desigur, putem formula, amuzându-ne, și asemenea conjecturi, însă mi se pare că „misiva venețiană” este destul de limpede și univocă în înțelesurile ei.
Magistrații europeni nu recomandă adoptarea sistemului electoral mixt în Republica Moldova pentru o serie de motive care, de asemenea, au fost anticipate. Să le rezumăm: 1. Nu există un consens larg în societate pe marginea acestei reforme, nu s-a făcut o dezbatere autentică; 2. Legea a fost votată pe șest, cum se zice, în prima lectură, urmând cele mai proaste practici moldovene; 3. Votul mixt ajută partidele cu influență și resurse – democrații și socialiștii; 4. Există riscul ca deputații independenți, aleși pe circumscripții uninominale, să fie influențați de interesele oamenilor de afaceri (mai direct spus: cumpărați); 5. Nu sunt clare criteriile după care vor fi trasate circumscripțiile electorale, cum vor vota cei din Transnistria; 6. Diaspora este flagrant defavorizată, se poate vorbi chiar despre limitarea votului pentru o numeroasă categorie de cetățeni moldoveni, despre o crasă încălcare a drepturilor lor constituționale.
Puterea încearcă să reducă recomandările Comisiei de la Veneția la un set de exigențe tehnico-juridice, de care promite să țină cont. Aflat la Bruxelles, coordonatorul Plahotniuc a dat asigurări că observațiile Comisiei vor fi luate în calcul la adoptarea reformei în lectura a doua. Adică să fie clar: nimic nu poate zdruncina hotărârea Partidului Democrat de a-și realiza intenția. La fel, nimeni nu-i poate convinge pe socialiști să se răzgândească (brusc deveniți principiali), mai ales că, o recunoaște și Comisia, reforma sistemului electoral reprezintă „decizia suverană a unui stat”.
Opoziția parlamentară și extraparlamentară, din contră, nu are nicio îndoială că magistrații de la Veneția sugerează renunțarea la proiectul votului mixt, ca fiind inoportun și dăunător pentru și așa precara democrație din Republica Moldova, în condițiile funcționării defectuoase a instituțiilor statului.
Duelul interpretărilor se poartă și în mediul analiștilor și comentatorilor. Cei care țin partea trusturilor mediatice ale lui Plahotniuc și Dodon susțin teza „suveranității” depline a deciziilor moldovene și faptul că „venețienii” pot veni doar cu recomandări (ce-i aia o „recomandare”?), nu cu decrete. Presa independentă, dimpotrivă, citește în verdictul Comisiei dovada clară că Europa nu agreează schimbarea sistemului electoral. Puterea și agitatorii săi n-ar trebui să forțeze limitele unui refuz diplomatic. Chiar dacă, fie vorba între noi, cu stilul lor de maidan, politicienii moldoveni ar înțelege doar dacă europenii ar bate cu pumnul în masă, ca Vîșinski, procurorul lui Stalin.
Occidentul însă nu e Uniunea Sovietică. Ieri, în cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă, Thomas Markert, secretarul Comisiei de la Veneția, a sintetizat verdictul instituției sale cu următoarele cuvinte: „Principala concluzie a opiniei noastre este că nu este recomandabilă schimbarea sistemului electoral în acest moment (…) În această regiune un sistem electoral mixt duce către o influență crescută a importanței banilor în politică.”
Ne întrebăm și noi: asta-și doresc moldovenii? Mai mulți bani în politică? Sau mai multe politici care să aducă bani în buzunarele lor goale?...
Cetățenii îi aud pe liderii Partidului Democrat afirmând că votul mixt va schimba clasa politică, va impune mai multă moralitate și responsabilitate celor aleși în fața alegătorilor și că, mai ales, votul mixt nu le va permite lui Dodon și PSRM-ului să obțină întreaga putere, să torpileze cursul proeuropean al Republicii Moldova.
Însă basarabeanul cugetător își va pune o întrebare logică și imparțială: dacă socialiștii lui Dodon conduc în sondaje și ar avea de câștigat în cadrul sistemului proporțional actual, de ce atunci au propus o reformă electorală care îi dezavantajează? Nu e ciudat că s-au întâlnit în opțiuni cu „oligarhii de la guvernare”, cu care luptă zi de zi, ceas de ceas?
Nu cumva – își va duce gândul mai departe acest Moș Ion Roată de „ediție” nouă – asistăm la un troc între PD, care și-a „cimentat” o majoritate docilă în Parlament, și socialiștii lui Dodon, pentru a-și împărți puterea? Întrucât se teme că nu va avea aceleași pârghii și aceeași influență după alegeri, coordonatorul vrea să se asigure că își va putea „fideliza” viitorii parlamentari înainte ca aceștia să ajungă în Legislativ sau după, însă mai ușor decât în prezent. Sistemul uninominal sau mixt, o spun și comentatorii independenți, îi oferă această posibilitate.
Plahotniuc a prezentat la Bruxelles proiectul său de interzicere a propagandei rusești cu care încearcă să obțină bunăvoința europenilor. Un alt argument al coordonatorului ar fi lupta sa glorioasă cu corupția, pe care ar proba-o lunga listă a unor demnitari condamnați sau arestați la domiciliu (foști aliați ai săi cu toții). E drept că miliardul nu a mai fost găsit, iar recuperarea lui în cifre este ridicolă.
Pe acest fundal al disputelor interminabile, care au eclipsat adevăratele probleme ale populației, se va merge, susține presa arondată PD-ului, spre votul în a doua lectură. Și potrivit scenariilor elaborate, europenii, de la care actuala guvernare așteaptă bani, trebuie pregătiți, „prelucrați”, cum se zice în Basarabia, în vederea schimbării sistemului electoral.
Instituțiile europene – partenerii noștri de dezvoltare – sunt conștiente de plasa pe care o țese regimul de la Chișinău, și de acel cântec: „dacă nu noi, atunci rușii, dacă nu acceptați intențiile și stilul nostru de guvernare, vă putem întoarce spatele”. Întrebarea pe care și-o pun mulți observatori este dacă Occidentul va accepta și mai departe status quo-ul care a condamnat Republica Moldova la 25 de ani de marasm politic și subdezvoltare, doar pentru a avea „stabilitate” și liniște între Prut și Nistru într-un timp în care Europa se confruntă cu atâtea probleme, sau totuși își va înăspri tonul, va condiționa finanțarea de reforme reale, de respectarea strictă a normelor democratice și a sistemului pluripartid? E la mintea oricui că susținerea și creditarea unei guvernări ipocrite, autoritare, va grăbi colapsul Republicii Moldova, va oferi Rusiei o revanșă aproape gratuită în regiune.
Aceasta e miza politică și ecuația de securitate care se joacă sub ochii noștri. Occidentalii însă nu o pot rezolva de unii singuri. Ei vor să audă și vocea cetățenilor moldoveni.
