Am intrat într-un an electoral în care demagogia de partid, patriotismul, statalismul gol, lupta cu imperialismul rusesc, unionismul vocal etc. vor ocupa mintea moldovenilor, mai degrabă năucindu-i, decât ajutându-i să-și formeze o părere. Câteva teme intens propagate în aceste zile au prefigurat agenda politică a începutului de an.
Și pentru că afară e un ger de crapă pietrele (ca-n Siberia!), să începem cu războiul diplomatic moldo-rus care ia amploare. Spicherul Andrian Candu a lansat ideea că Moldova va cere despăgubiri Federației Ruse pentru ocuparea ilegală a Transnistriei. Suma acestor daune va fi calculată de o comisie de experți internaționali. Declarația oficialului moldovean, ca și legea cu privire la interzicerea propagandei rusești în Moldova, au provocat reacția supărată a Moscovei, care promite că va riposta.
Și Dodon l-a apostrofat pe Andrian Candu pentru că îndrăznește să le ceară rușilor socoteală, însă reacțiile președintelui ales cu cântec… dedicat altui stat nu mai deranjează pe nimeni. Intenția spicherului Candu s-a sincronizat cumva cu inițiativa Partidului Liberal care a propus ieșirea Republicii Moldova din CSI. Ce foloase ne aduce prezența în CSI, dacă suportăm nenumărate sancțiuni și embargouri din partea Rusiei? Apartenența la CSI, anacronică și dăunătoare, vine în contradicție cu aspirațiile europene ale Moldovei. Democrația occidentală spre care tindem este tot ce poate fi mai străin de tipul de guvernare și de justiție profesate de Rusia și de țările patronate de aceasta. La fel de adevărat este și faptul că ieșirea Moldovei din CSI are mai degrabă o semnificație simbolică, un „adio” care va răni, în mod sigur, inima sensibilă a Rusiei.
Tot pe subiectul relațiilor cu Moscova s-a concentrat în mare parte amplul interviu oferit de Vlad Plahotniuc, conducătorul de facto al Republicii Moldova, unui portal de știri. Nu știm dacă interviul a fost redactat în scris, cu întrebări dinainte formulate – nu se face nicio specificare în acest sens – dar reflecțiile dlui Plahotniuc, cu grijă stilizate, arată ca niște veritabile „teze din aprilie” (pardon, ianuarie!) pentru uzul guvernului, Parlamentului, instituțiilor statului și pentru luarea-aminte a Opoziției.
Dacă Vlad Plahotniuc are o exprimare atât de suplă și nuanțată, înseamnă că este o persoană cultivată. Păcat că nimeni nu l-a văzut până acum antrenat într-un dialog „pe viu” cu presa, debordând de replici sclipitoare, cum ar face un politician occidental, ci doar citind în fața ziariștilor, cu emoție și oarecare dificultate, rezoluțiile de marți ale Partidului Democrat.
Plahotniuc ne anunță că se află într-un conflict cvasi-ireconciliabil cu unii de la Moscova, din cauza că s-a opus ca Moldova să fie transformată într-un Laundromat rusesc, și dezaprobă amestecul Rusiei în campaniile electorale din Moldova, unde aceasta susține anumite forțe politice – PSRM și Partidul Nostru (comuniștii nu mai contează pentru ruși), precum și un partid proeuropean, de opoziție, pe care nu-l numește, dar aluzia la Platforma Demnitate și Adevăr e transparentă. Președintele PD a pretins, de asemenea, că în schemele serviciilor speciale rusești ar fi implicate și două televiziuni de opoziție. Altfel, cum ar putea să-i fie ostile?
Insinuările dlui Plahotniuc sunt la fel de credibile și verificabile ca și numeroasele procese pe care adversarii săi, Usatîi și Platon, ajutați de FSB-ul rusesc, încearcă să i le deschidă la Moscova, București, Londra și pe unde mai cred ei că pot cumpăra audiență.
În interviu, Plahotniuc e întrebat și despre suspendările lui Dodon, care ar putea să se finalizeze cu o demitere în toată legea. „Este un subiect la care se lucrează minuţios”, a precizat oligarhul, doar că există o problemă: „Dacă s-ar încerca acum suspendarea preşedintelui, mai ales
Partidul Democrat își asumă guvernarea, dar nu poate raporta nimic poporului despre recuperarea miliardului furat și despre pedepsirea hoțilo...
dacă nu ar fi suficient pregătită juridic şi politic, ar duce la o mai mare legitimare a lui, nu la suspendarea din funcţie. Şi ghiciţi cine ar fi acuzatul de serviciu în acest caz? Desigur că Plahotniuc. Oponenţii ar spune că eu am vrut acest referendum ca să-l ajut pe Igor Dodon să crească.”
Subtil raționament, să recunoaștem. Oligarhul e la fel de sibilinic și cu privire la Ilan Șor, subiect pe care îl evită obstinat, deși publicarea unor fragmente, atent selectate, din raportul Kroll 2, l-au readus în actualitate pe fascinantul primar de Orhei. Partidul Democrat își asumă guvernarea, dar nu poate raporta nimic poporului despre recuperarea miliardului furat și despre pedepsirea hoților.
Cazul Șor este de-a dreptul schizoid: cel care a organizat delapidarea miliardului și a fost condamnat într-o primă instanță la 7,5 ani de închisoare se bucură de maximă libertate și are „învoire de sus” să-i intimideze pe adversarii PD-ului. Cele două proteste din fața sediului PAS, cu agitatori plătiți de Șor, cerând Maiei Sandu „să-și vadă de treabă”, să nu mai insiste ca justiția să-și facă datoria, au escaladat o nouă culme a cinismului și nesimțirii în Republica Moldova. Felul în care „indignarea” ortacilor bancherului penal a fost difuzată nu doar de holdingul lui Plahotniuc, ci popularizată și de Televiziunea Publică, întreținută din banii contribuabililor, ne-a demonstrat că trăim într-o societate bolnavă de amnezie, cu reperele morale prăbușite.
Un alt subiect incitant al acestor zile este melodrama cetățeniei moldovenești a lui Traian Băsescu. Un drept pe care fostul președinte român nu reușește să și-l redobândească, după ce judecătoria municipiului Chișinău a respins cererea domniei sale de invalidare a decretului de anulare a cetățeniei moldovenești, semnat de Dodon.
Unii comentatori, sceptici de felul lor, afirmă că odiseea cetățeniei moldovene a lui Traian Băsescu va mai dura, pentru a se da mai multă credibilitate PUN, partid care trebuie victimizat, alături de președintele său onorific, îndepărtându-se orice suspiciune de blat cu Plahotniuc, cel care controlează justiția din Moldova. Obiectivul este ca partidul domnilor Băsescu și Șalaru să fie perceput ca o entitate independentă, care lucrează cu un segment important din electorat, cel unionist, în așa fel ca odată ajuns în Parlament să poată să participe la o coaliție guvernamentală. „Cu partidele proeuropene de dreapta!”, declară Traian Băsescu. „Ba nu, cu Partidul Democrat!”, îl contrazic amatorii de conspirații.
Dacă tot evoluăm în 2018 sub semnul Centenarului, poate ar fi mai bine, zicem noi, ca politicienii care jură pe aceleași valori să concentreze forțele, deopotrivă proromânești și proeuropene, din Moldova înainte de alegeri, nu să le disperseze în numele unor incerte alianțe postelectorale, minate inevitabil de neîncrederea și resentimentele acumulate în campanie.
Și războiul diplomatic cu Rusia, și statalismul, și lupta cu imperialismul rusesc, și unionismul retoric sunt teme foarte generoase pentru agenda politică moldoveană. Conflictul diplomatic moldo-rus conține mult adevăr, dar și multă manipulare interesată. Este greu să negi că Moldova are nevoie de liniște și de o administrație eficientă, dar la fel de ușor e să intuiești că în spatele unor asemenea „îndemnuri constructive” se pun la cale alte hoții și finanțări ilicite. Este adevărat că Moldova are nevoie de unitate națională, dar nu poate fi pus la îndoială nici faptul că cei care o clamează insistent orchestrează noi diversiuni împotriva celor care refuză să le fie aliați.
Într-un an electoral orice declarație, orice gest politic trebuie atent decriptate, supuse unei analize critice, pentru că motivațiile pot fi uneori la fel de obscure și ramificate ca și schemele de fraudare a sistemului bancar pe care le-a elaborat Șor și complicii lui, sub prietenoasa supraveghere a instituțiilor statului.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
